Home Page of EastComfort Bucharest Apartments

Monthly Archives: October 2014

It’s Halloweeeeeeeen!!!!

Halloween

Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților.

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine, ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări, Halloween este serbat prin parade și carnavaluri.

Termenul Halloween reprezintă o variantă scoțiană a denumirii All-Hallows-Even („evening”), adică noaptea dinainte de „All Hallows”.

Costumele de Halloween sunt tradițional modelate după figurile supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli. De-a lungul timpului, printre costumele folosite apăreau și cele ale unor personaje fictive, celebrități la ordinea zilei și arhietipuri generice, cum ar fi prințesele sau luptătorii ninja.

Deoarece sărbătoarea cade în vremea recoltării merelor, merele glazurate sau caramelizate se numără printre mâncărurile tradiționale de Halloween. Acestea se obțin prin ungerea merelor întregi cu un sirop dulce lipicios, uneori se adaugă miez de nucă măcinată.

Într-o vreme, copiilor li se dădeau mere glazurate, dar practica a dispărut după ce au apărut zvonuri că unii oameni înfig ace sau lame de ras în merele date copiilor. Nu există dovezi ale unor astfel de incidente, deci se poate presupune că sunt cel mult rare și nu se soldează cu răniri grave. Totuși, mulți părinți au crezut că asemenea practici sunt frecvente din cauza mediatizării excesive. La maximul isteriei merelor, unele spitale au oferit radiografii ale sacilor de bomboane ale copiilor pentru a identifica vreo problemă. Practic toate acele puține evenimente de „otrăvire” a merelor erau de fapt cauzate chiar de părinții victimelor.

Un obicei ce persistă în Irlanda de astăzi este gătirea (sau mai adesea, achiziționarea) de barmbrack (în galiciană báirín breac), o prăjitură ușoară cu fructe, în care se introduc un inel, o monedă sau alte „farmece”. Se spune că cei care mănâncă unbarmbrack cu inel își vor găsi dragostea în anul următor, tradiție similară cu cea a prăjiturii regelui la bobotează.

Halloween-ul este sărbătorit şi în România. Se organizează petreceri, se cioplesc dovleci şi pe străzi veţi vedea cu siguranţă cel puţin câteva grupuri de persoane mascate. Modul de sărbătorire a fost preluat, în principal, de la Stalele Unite.

La noi, se spune ca, varianta de Halloween e de fapt, Sf Andrei, sarbatorit pe 30Noiembrie…ce mica e lumea!

hap

Stay connected! 😀

surse: ro.wikipedia.org

Iei cina cu mine?

🙂 dar la inaltime!

In acest post, vom prezenta 3 variante de astfel de locatii din Bucuresti, unde va puteti delecta atat cu meniuri alese cat si cu privelistea deeosebita; pentru ocazii deosebite si nu numai, va recomandam sa le testati! ;))

Restaurantul Allhambra

A fost primul restaurant din Romania deschis deasupra blocurilor si aglomerației orasului, in urma cu 14 ani. Situat la etajul 10, pe Splaiul Unirii, vizavi de Camera de Comert, acesta este cel mai bun loc daca vrei sa te bucuri de o priveliste de neuitat asupra Casei Poporului. Iar perspectiva nu este doar una moderna – restaurantul te cucereste cu parfumul si eleganta Bucurestiului de altadata.

allhambra

Restaurantul Sole

Cea mai noua locatie din Bucuresti care te lasa fara cuvinte este restaurantul Sole de la etajul 15 al unei cladiri situate la intersectia dintre Iancu de Hunedoara si Caderea Bastiliei. Cand ajungi la inaltime, treci mai intai prin Luna Bar – un bar-lounge care te intampina la intrare – , dupa care intri in restaurantul Sole, care iti taie respiratia cu ferestrele panoramice si unde poti savura paste, fructe de mare, steak-uri si alte delicii cu influente Mediteraneene. Iar in prelungire ai o  terasa perfecta pentru o iesire cu prietenii – Sky Terrace.

sole

18 Lounge by Embassy 

Situat la etajul 18 al turnului de sud City Gate, in Piata Presei Libere,  peretii din sticla ofera o priveliste de neuitat a cerului de deasupra Bucurestiului, a lacului Herastrau si a bulevardului Kiseleff.

Vederea panoramica e impresionanta! 18 Lounge e, fara indoiala, restaurantul cu cea mai spectaculoasa priveliste din Bucuresti, mai ales ca peretii sunt facuti in intregime din sticla, sunt geamuri mari peste tot, pana la podea. Restaurantul e mare, e folosit si ca bar si club, in egala masura, si e foarte bine amenajat.

18lounge1 Restaurant 18 Lounge in Bucuresti - fine dining in nord

Savurare placuta!

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap43-2r-apartment.en.html

Joffre a la Casa Capsa

Situată pe Calea Victoriei, la intersecția cu Str. Edgar Quinet, în apropiere de Cercul Militar Național, este hotel, cofetărie, cafenea și restaurant. Era cea mai mare firmă de restaurante și cofetării de la noi, ajunsă vestită în toate centrele Europei, în istoria culturală a orașului cafeneaua rămânând cea mai cunoscută, un loc al boemiei bucureștene.

În 1830, italianul Eronimo Momolo (fost bucătar al domnului Grigorie IV Ghica) a cumpărat casele și, în sala de jos, a deschis un birt vestit prin mâncărurile italo-orientale, iar prin 1836, deasupra birtului, o sală de bal, cunoscuta sală „Momolo” sau „Slătineanu”, unde aveau loc cele mai frumoase baluri din Capitală.

Clădirea a fost cumpărată în 1868 de frații Capșa, Constantin și Grigore. Ei deschid aici Cofetăria „La doi frați, Constantin și Grigore Capșa”.

Alături de cofetărie, acesta a ridicat și un hotel (în 1886) și apoi Cafeneaua „Capșa” (în 1891). Succesul Casei Capșa a dus la apariția mai multor fabrici de bomboane și ciocolată, care își deschid și magazine de desfacere în București, Sinaia, Iași ș.a. În 1869, Casa Capșa a devenit furnizor al Curții Domnești, dar și al altor case regale, precum cea a Serbiei și Bulgariei.

Modul de organizare, personalul calificat de care dispunea și specialitățile pe care le oferea au permis Casei Capșa să dețină mult timp monopolul tuturor banchetelor oficiale și neoficiale, al recepțiilor și meselor oficiale și particulare din București și din țară. Pentru a-și păstra prestigiul, Casa Capșa a folosit metode de preparare dintre cele mai înaintate pentru perioada respectivă, urmașii lui Grigore Capșa mergând regulat la Paris pentru a aduce mostre din cele mai noi produse de cofetărie. După o analiză amănunțită ele erau introduse în fabricație, astfel că la Capșa apăreau mereu noutăți.

La mesele festive date în onoarea unor personalități s-a instituit obiceiul de a fi lansată o nouă specialitate a casei (de cofetărie sau de patiserie), care a rămas până astăzi (de exemplu, bomboanele „joffre” lansate cu ocazia vizitei Mareșalului Joffre, în 1920).

In anii de glorie ai Cafenelei Capsa, toti cei care insemnau ceva in viata culturala a Bucurestiului treceau pe acolo. “Ca sa devii scriitor, trebuia sa obtii botezul Capsei, care, fara nici o firma literara, era totusi redactia redactiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire”, spunea poetul Virgil Carianopol. Printre clientii constanti ai Casei Capsa se numara Dan Barbilian (Ion Barbu), criticulSerban Cioculescu, poetul Vlaicu Barna, scriitorii Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Corneliu Moldovan, Tudor Arghezi si Ionel Teodoreanu.

Ion Minulescu era un exponent de baza al atmosferei din cafeneaua devenita “a scriitorilor si artistilor” dar si a protipendadei politice, diplomatilor straini sau altor personalitati care vizitau tara si nu ratau acest loc renumit. La 1871, obiceiul era ca toata elita Bucurestiului, care ramanea vara in oras, sa vina sa manance inghetata la “Capsa”. “Cucoanele stateau in trasuri insirate de-a lungul trotuarului si erau servite acolo, iar la mese stateau tinerii civili sau ofiterii”.

După naționalizarea din 1948, Casa Capșa a primit denumirea „Cofetăria și Restaurantul București”, iar hotelul s-a închis. În 1975 clădirea a fost restaurată și s-au redeschis hotelul, restaurantul și cofetăria, cafeneaua redevenind un loc de întâlnire al scriitorilor și universitarilor. După 1990 a redevenit proprietate privată, vechiul nume i-a fost redat și a cunoscut o nouă restaurare.

Atunci

capsa-veche

Si acum:

capsa-azi

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap22-2r-apartment.en.html

surse: www.wikipedia.org

Ce mai vizitam in Bucuresti- Palatul Cretulescu

 

cretulescu

 

Povestea Palatului Creţulescu sau Kretulescu cum mai este notat, începe la 1700, când Constantin Brâncoveanu a îngăduit nunta celei de a patra fiice, Safta, cu Iordache Creţulescu, fiul marelui logofăt Pârvu. Astfel, ca dar de nuntă domnitorul a oferit bucata de pământ pe care urma să fie ridicat palatul tinerei familii. Artera, care din 1870 se va chema Ştirbei Vodă, unea Podul Mogoşoaiei cu Palatul Cotroceni.

În prezent, nu mai există nici o urmă din fostele structuri istorice, întrucât lucrările de restaurare efectuate de Petre Antonescu au ascuns sau au înlăturat cu totul elementele arhitecturale anterioare. Însă, chiar şi în aceste condiţii, actualul Palat Kretzulescu este o prezenţă arhitecturală notabilă în Bucureşti, prin stilul său eclectic îmbogăţit cu proeminente tuşe din zona renaşterii franceze.

Din 1927 până acum, Palatul Kretzulescu a fost folosit în diverse scopuri, însă în mare ca sediu pentru diverse instituţii administrative şi culturale. Din 1972 este sediul UNESCO-CEPES (Centrul european de Studii Superioare UNESCO). În ciuda faptului că Palatul Kretzulescu nu este accesibil publicului vizitator, se detaşează, totuşi, ca un punct de referinţă al patrimoniului arhitectural din Bucureşti.

Stay connected! 😀

 

 

 

surse: www.tourism-bucharest.com

www.acs.org.ro

Bucurestiul Interbelic – Hotel Lafayette

Viata Bucurestiului interbelic palpita in jurul Caii Victoriei, locul unde doamnele isi afisau cele mai noi toalete, domnii incepeau sa descopere rapiditatea automobilului, reclamele acopereau timid unghere mici ale cladirilor, iar cafenelele si berariile erau doldora de musterii.

Printre multiplele cladiri construite la vremea respectiva in zona se numara si Hotel Lafayette.

Istoria teritoriului pe care se afla aceasta cladire este cunoscuta prin Hotelul Francez, aflat intre Palatul CEC siMagazinul Victoria. Avand o arhitectura belle-epoque si un stil pur parizian, hotelul incheia armonios Calea Victoriei. In locul lui exista in secolul al XIX-lea o alta veche cladire boiereasca devenita Hotel de Franta. Cladirea a puratat mai multe nume: Hotel de France, Hotel de Franta, Hotel Lafayette si in cele din urma Hotelul Francez.

Hotelul “a supravietuit” cutremurului din 1940, fiind totusi serios avariat, el a ramas in picioare sprijinit de barne de lemn care-i sustineau parterul. Tot aici se afla si celebra berarie a orasului: Beraria Varful cu Dor.

Soarta insa nu a fost la fel de binevoitoare cu fiecare dintre acestea. Dupa daunele minore, dar nerezolvate aduse hotelului de cutremurul din anul 1940, la cutremurul din 1977, hotelul a fost grav avariat, daramandu-se chiar una dintre laturile sale. Cu toate acestea, hotelul nu a mai putut fi salvat, astfel incat el a fost daramat cu totul, iar pe locul lui a ramas teren viran pana la inceputul anilor ’90 cand aici s-a ridicat triumfator sediul Bucharest Financial Plaza. Astfel astazi pe Calea Victoriei, in loc ca sirul cladirilor de patrimoniu sa fie intregit de o mostra a stilului parizian, Hotelul Lafayette, acesta este brusc intrerupt de un colos din sticla si otel, o costructie rigida si anosta cu 18 etaje cunoscuta sub denumirea de turnul Bancorex.

hotelul_francez__lafayette

Stay connected! 😀

 http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap42-2r-apartment.en.html

Surse: www.bucuresti.tourneo.ro

Litera Mortuara-Cimitirul Bellu

Un pic funebru acest articol, dar vom pastra doar esenta lui, a cimitirului, povestile din spatele statuilor, placilor mortuare, versurilor nescrise…

Exista un loc in Bucuresti in care totul pare ca a incremenit, ca si cum timpul ar fi inghetat. Anotimpurile se succed impasibil, anii trec imperceptibil, insa aici exista lucruri ce nu par sa se schimbe. Pe “ulita” Serban Voda a urbei dambovitene se gaseste o gradina frumoasa, cu monumente si alei din vremuri apuse, o “gradina a sufletelor”: cimitirul Bellu.  Frumos, celebru – un muzeu in aer liber. Cu spatii largi si monumente valoroase. Un adevarat loc de pelerinaj pentru cei care doresc sa invete istorie, literatura sau arta: aleea artistilor, aleea scriitorilor…

Cimitirul Bellu e foarte cunoscut si pentru legendele sale…marturii impietrite ale unor vieti triste sau desarte.

Una din aceste faimoase legende ar fi “Doamna cu umbrela”, frumoasa, tanara si distinsa, pare o aparitie ratacita dintr-o alta epoca. Statuia in marime naturala, opera a sculptorului Romanelli. Ai impresia ca este si ea vie, gata sa porneasca pe alee, dupa ce a zabovit, intr-o clipa de reculegere, la mormantul unei persoane dragi. Se  spune ca ar fi fost amanta unui barbat bogat din Bucuresti. Profesoara de limbi straine si guvernanta, Katalina Boschott a trait la Herculane o intensa poveste de dragoste cu enigmaticul barbat. Se pare ca acolo a suferit si o operatie de peritonita nereusita. Pe patul de moarte ar fi spus: “Cet animal de medecin m’a tuee! (Acest animal de medic m-a ucis!)”. Aceste cuvinte au fost incrustate cu litere de aur in piatra funerara, de granit rosu. Astazi nu mai sunt decat urmele, literele de aur au fost furate demult.  Se spune ca celebrul sculptor ar fi fost intrebat cine a comandat o asemenea statuie, pentru o simpla guvernanta. Raspunsul artistului ar fi fost: “Un domn cu stare, care a dorit sa ramana anonim”.

doamna cu umbrela

Poate cel mai trist loc din cimitirul Bellu este cavoul Iuliei Hasdeu. “Micul Templu”, asa cum obisnuia Bogdan Petriceicu Hasdeu sa il numeasca, este astazi aproape o ruina. Ani de-a randul, incetul cu incetul, din interiorul cavoului s-a furat si distrus tot. Pana si parte din ramasitele pamantesti ale genialei adolescente au disparut. Putinele obiecte de valoare culturala inestimabila care au ramas in urma jafurilor sunt acum incuiate in cripta.
In urma cu mai bine de un secol, intr-o toamna trista, “batranul Hasdeu”, cum era numit de apropiati, isi inmormanta in cimitirul Bellu iubita fiica. Iulia Hasdeu fusese un copil precoce. La varsta prescolara, invatase sa scrie si sa citeasca, iar la numai 7 ani a scris primul sau roman despre Mihai Viteazul. In 1881, la varsta de 12 ani, pleaca la Paris, impreuna cu mama sa, pentru a studia la Colegiul “Sevigne”. Dupa absolvirea colegiului, se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie de la Sorbona, fiind prima femeie din Romania care a fost admisa la cursurile celebrei Universitati. Tatal, personalitate enciclopedica, are asteptari mari de la fiica sa: “Toti se intereseaza de studiile si succesele tale si au dreptate, caci tu – basarabo-munteano-ardeleanca – esti un fel de esenta a intregului neam romanesc”.
La inceputul anului 1888, apar primele semne ale unei boli nemiloase: tuberculoza. Iulia, extrem de ambitioasa, isi infrunta boala, scriindu-i tatalui ei ca este hotarata sa isi sustina lucrarea de licenta. Dar eforturile intelectuale uriase o slabesc tot mai mult si, in final, familia o indupleca sa paraseasca Parisul, pentru a calatori in Italia si Elvetia. In aceste locuri insorite, batranul Hasdeu avea nadejdea ca Iulia se va vindeca. Dar in pofida tratamentelor primite de la medici de prestigiu, starea ei se degradeaza tot mai mult. Fiind constienta ca sfarsitul se apropie, revine in tara, la Bucuresti. Pana in ultimul moment, sarmanul tata a sperat la un miracol. Un miracol ce nu a mai vrut sa vina. Cu numai doua luni inainte de a implini 19 ani, Iulia se stinge in bratele nefericitului ei parinte.

Suferinta ingropaciunii propriului si unicului copil il zdrucina cumplit pe Hasdeu. De altfel, el nu s-a resemnat niciodata cu pierderea celei mai dragi fiinte.

iulia-hasdeu

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Constantin Poroineanu, fiul unui moşier oltean, a plecat să studieze la Paris. După o aventură amoroasă în capitala franceză, a avut o fiică, dar nu a recunoscut-o pentru că bătrânul Poroineanu l-a ameninţat că-l dezmoşteneşte.

Anii au trecut şi Constantin Poroineanu a devenit un moşier foarte bogat. Unul dintre fiii săi a plecat la studii, tot la Paris. Băiatul s-a îndrăgostit nebuneşte de o fată şi s-au căsătorit în secret.

Când el s-a întors să i-o prezinte pe soţie tatălui său, bătrânul a înlemnit. A pus cap la cap informaţiile şi a realizat că soţia fiului său este fiica lui, rodul pasiunii trăite la Paris în tinereţe. Cei doi tineri, de acum frate şi soră şi-au pus capăt zilelor, iar imediat, la 15 septembrie 1908, după întocmirea testamentului prin care lăsa toată averea sa oraşului Caracal, Poroineanu s-a sinucis.

Povestea tragică a dragostei celor doi a fost întruchipată pe monumentul din piatră tot de către sculptorul italian Raffaello Romanelli.

poroineanu

Ne-ar trebui cate posturi destul de lungi sa cuprindem toate povestile din Bellu…acum expuse orecum prin statuile ce stau martori la destinul unei femei sau soarta unui barbat…

Printre zecile de mii de repauzati din cimitir, se numără personalităţi uriaşe, precum: MIHAI EMINESCU, Titu Maiorescu, I. L. Caragiaie, G. Coşbuc, C.A. Rosetti, Theodor Aman, George Bacovia, Ion Barbu, Nicolae lorga, Constantin Exarcu, Cella Delavrancea, Ionel Teodoreanu, Nae lonescu, N. D. Cocea, Eusebiu Camilar, Iorgu Iordan, Barbu Catargi, Toma Caragiu, Haricleea Darclee, Valentin Lipatti, Petrache Poenaru, Theodor Pallady, Camil Petrescu, Prinţul Ion D. Bibescu, Gelu Naum, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Butculescu, Cincinat Pavelescu, Constantin Rădulescu-Motru, Maria Tănase, Constantin Tănase, Toma Caragiu, Anghel Demetriescu, Aristide Demetriade, Ovid Densuşianu, Dimitrie Gusti, Spiru Haret, Iuliu Hossu, Şt. O. Iosif, Panait Istrati, Marin Preda, Nicolae Labiş, Alexandru Macedonski, Lia Manoliu, Matei Millo, Ion Minulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Petre Ispirescu, profesorul Ştefan Niculescu, Henri Coandă, Acad. Paul Cernovodeanu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu, Iulia Haşdeu, Corneliu Coposu, Generalul Nicolae Badescu, Ion Vasilescu, istoricul George Bezviconi, ziaristul Ion Chirilă, Sică Alexandrescu, Gică Petrescu, Dan Spătaru, Conţii de Gramont, Mina Minovici, Alice Voinescu, Virgil Tatomir, Spiru Haret, Tudor Vornicu, Toma Stelian, Familia Dalles, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Alexandru Odobescu, Fory Etterle, Amza Pelea, Tudor Muşatescu, Gheorghe Cozorici, Adrian Pintea,Nicolae Bălţăţeanu, Anda Călugăreanu, Ioana Radu, Grigore Gafencu, Tudorel Popa, Magda Isanos, Ion Simionescu, Dem Rădulescu, Dumitru Furdui,  Anton Uncu, Dr. Virgil Şerbanescu, Acad. Horia Hulubei, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Ion Jalea.

Stay connected!

Pentru un moment de relaxare, fara buhuhu-uri ;)) , va recomand: http://www.eastcomfort.com/romania/bucuresti/ap2-1r-apartment.en.html

surse:   www.certitudinea.ro

www.en.wikipedia.org

www.formula-as.ro