Home Page of EastComfort Bucharest Apartments

Category Archives: Regim Hotelier Bucuresti - Page 2

Detalii de design care transforma un apartament obisnuit intr-o locuinta de lux

Detalii de design care transforma un apartament obisnuit intr-o locuinta stylish, boema, chic, retro… in functie de gust. Read more »

Tendintele pe piata imobiliara din Bucuresti

Se pare ca pentru piata imobiliara din Bucuresti, cresterile de preturi incepute inca din 2017 continua sa ia amploare si in 2018. Anul trecut am observat cu totii ca preturile au început sa creasca la toate tipurile de proprietati, iar specialistii ne anunta sa ne asteptam la noi scumpiri si in perioada urmatoare. Read more »

Ce trebuie sa stii despre apartamentele in regim hotelier

Momentan, piata imobiliara din Romania pare in plina ascensiune. Preturile cresc constant, atat la vanzari, cat si la inchirieri. Read more »

Welcome 2018!! Be good!

Bine v-am regasit, dragi prieteni, in 2018!!

Un an nou, cu noi rezolutii, cu speranta si voie buna…ca sa incepem cu dreptul! 🙂

La multi ani pe 2018! si sa aveti un an absolut minunat!

Iata ca suntem deja in a 2a saptamana din acest an, avem un Ianuarie cu temperaturi de primavara si muuulte planuri pe tot anul.

pozitiv

Foarte multi aleg in aceasta luna,  zile de relaxare si concediu in tarile calde si foarte bine fac…mai ales ca sunt oferte variate si tare apetisante pentru vacante exotice.

Inca ne urnim greut dupa sarbatori si inca melancolici, ne gasim o farama de timp pentru a ne planifica si organiza intalnirile importanta, calatoriile, zilele aniversare, onomasticile, ideile de business, planul de marketing, noi strategii de vanzari…fiecare dupa caz…

Eu zic sa ne pastram nota optimista, sa avem un an frumos, (noi sa avem grija sa-l facem frumos), dimineti cu zambet si apusuri cu oameni dragi…

happy

Bucurati-va de voi, de viata si de tot ce va inconjoara!

Iubiti, radeti, cititi, dansati si fiti fericiti!

smile

Toate cele bune, va doresc!

enjoy

All the best!

Stay connected! 😀

www.eastcomfort.com

#regimhotelierbucuresti

Cea mai frumoasa luna din an

Salutare dragilor,

Cea mai frumoasa perioada din an este aici! Este Decembrie, este luna cadourilor, este cea mai asteptata perioada!

chriostm

Am senzatia ca este si luna in care se lucreaza cel mai putin, multe libere, ca deh, Craciun, Revelion…

Perioada aia din an cand parca mai pui frana, te mai gandesti si la tine, la ai tai. Perioada aia cand petreci mai mult timp cu familia, si timpul nu se mai rostogoleste si ai senzatia ca-ti mai trebuie inca 1an sa-ti rezolvi death line-urile.

E o luna cu pilde, as zice eu…

O luna pentru suflet si familie, pentru relaxare, voie buna, cadouri muuulte, zambetesi imbratisari, ciocolata calda la gura sobei, plimbari lungi…

O luna sa-ti tragi sufletul dupa alte 11 luni de nebunie si eventul sa-ti incarci bateriile pentru cel care bate la usa, 2018.

Personal, pentru mine, Craciunul in deosebi are o insemnatate aparte, imi evoca copilaria si inca pastrez in nari, mirosul ala de portocola(pe care o primeam doar de Craciun si era sarbatoare) si scortisoara…senzatia de familie, de casa unita, de dragoste sunt tare bine inradacinate si de-alungul vremii exacta asta am cautat sa mentin si in casa mea.

Christmas-Traditions

Iubesc perioada asta, imi da o stare de bine, de speranta, de bucurie si voie buna si parca toate lucrurile negative se mai sting in fata bradului impodobit. Sa nu uitam si de colinde, care sunt parte importanta din peisaj si contribuie la acest tablou absolut minunat.

Sa fie intr-un ceas bun, cum am zice…

christ-merry

Sa va fie Sarbatorile asa cum le doriti si cum le simtiti, cu ai vostri prin preajma, cu bradut impodobit frumos si cadouri fel de fel, cu copiii si animalutele de companie langa, cu casa curata si masa imbelsugata, cu ganduri bune si pline de pozitivism pentru anul ce vine repede peste noi.

Sa aveti Sarbatori frumoase si tihnite!

Merry Christmas  and A Happy New Year!

www.eastcomfort.com

Stay connected! 😀

Cafeneaua cu pisici

Ei, cam cat de tare este asta?!

cafe-miau1

Mi se pare genial! Am citit despre aceasta cafenea cu pisici si mi s-a parut fantastic! Ce poate fi mai cool, pentru un iubitor de pisici, bineinteles, sa-si bea cafeaua la torsul unei pisicute? 😀

La aceasta cafenea sunt pisicute maidaneze si se pot adopta sau dona banuti pentru sterilizarea lor, printre ele fiind si pisicutele proprietarelor.

cafe-miau2

Cafeneaua cu pisici se află pe strada Maximilian Popper, nr. 41, Bucuresti.

Pe lângă plăcerea de a se sta în compania pisicilor,va puteti bucura si de diversele sortimente de cafele, smoothi uri, fresh-uri și mâncare vegetariană.

cafe-miau3

Sunt iubitoare de animalute, in special de pisici, sunt colocatara cu o pisicuta persana tricolora si o ador..asa ca acest post vine exact pe inima mea.

Mi se pare o super idee sa delectezi clientii cu o cafea buna sau un fresh si in acelasi timp sa oferi posibilitatea unor iubitori de animalute sa adopte un sufletel, astfel impusti 2 iepuri, vorba aceea…si umanul are prieten si animalutu’ e salvat de pe strazi si are si el o casuta si muuulta iubire.

Salut initiativa celor doua surori de la Cafe Miau! 😉

Stay connected! ;D

www.eastcomfort.com

Surse: restograf.ro

Vine, vine primavara!!

1Martie, Ziua Mărţişorului este  sărbătorită atat de români şi de alte popoare din Balcani, semnificand biruinţa primăverii asupra iernii, fiind un fel de amuleta care să poarte noroc.

martis

Martisorul era vaziut ca un talisman protector. Se credea ca te apara de fortele malefice, prevenea imbolnavirea in lunile care urmeaza lui martie, tinea deoparte deochiul.

Una din traditii era sa prinzi snurul la incheietura mainii si ai grija sa il inchei intr-un nod. Acesta avand functie protectoare si, in perioada in care purtai acest snur, avea puterea de a tine raul si ghinionul la distanta.

In perioada de inceput a lunii Martie, 1-9 martie,se aleg Babele pentru a vedea cum iti vor fi zilele in anul respectiv sau cum iti este sufletul, dupa alte datini.

poster-martisor

De zielel Babelor, Baba Dochia obisnuieste sa toarca si sa isi scuture cele noua cojoace, unul cate unul, in fiecare din cele noua zile. In zonele din Ardeal, femeile nu trebuie sa lucreze cu fusul cat timp dureaza “Babele” pentru a nu atrage asupra lor mania si blestemele Babei Dochia.

In unele zone din Bucovina sau Moldova, se mai pastreaza si in ziua de azi ,un obicei frumos:

fetele trebuie sa poarte la gat, agatate de un snur in rosu si alb, monede de aur sau de argint, care  trebuia purtata timp de 12 zile dupa care era folosita pentru a cumpara o felie de branza alba, dulce si frumoasa. Asadar, fata care a purtat acea moneda  avea sa fie dulce si frumoasa tot timpul anului, iar tenul ramanea luminos si neted.

De 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă.

Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, reprezintă unitatea contrariilor: vara-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-întuneric.
În Banat, datina spune că, fetele nemăritate care se spălă cu apa adunată de pe frunzele fragilor din pădure, se vor mărita în anul respectiv, iar în zona Bihorului există obiceiul ca fetele să se spele cu apă de ploaie pentru a fi sănătoase și frumoase.

În Dobrogea, mărțișorul trebuie să fie purtat până la venirea berzelor ca mai apoi să fie aruncat spre înaltul cerului.

În satele din Transilvani, mărțișorul este agățat de poartă sau la ferestre pentru a îndepărta relele și blestemele.

Astazi, valoarea mărţişorului este  dată doar de creaţia artistică, şnur alb-roşu se confecţionează din orice şi poate să aiba diverse semnificaţii.

ghiocica

Sa fiti iubiti! Un 1 Martie vesel si frumos si o primavara calda si plina de bucurii!

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bucuresti/ap2-1r-apartment.en.html

Surse: http://jurnalul.ro

http://www.gazetanoua.ro

Povestea Carului cu Bere

Povestea restaurantului din Bucuresti, in care au mancat la aceiasi masa George Cosbuc, Demi Moore, Rolling Stones

caru5

Povestea Carului cu Bere din Bucuresti nu concentreaza doar ultimii 20 de ani de capitalism, ci incepe cu 111 ani in urma, cand berea era adusa mesenilor cu carul tras de boi. Cu toate ca a ramas printre putinele restaurante cu traditie din Romania, doar proprietarii mai reusesc astazi sa il promoveze. Spre comparatie, distileriile sau berariile vechi din marile capitale europene, ca Praga, Berlin, Dublin sau Edinburgh sunt deja legende, fiind incluse fara ezitare in circuite nationale. In ultimii ani, Romania a fost invadata de restaurante de tip fast-food, care detin o cota importanta din piata totala de doua miliarde de euro, insa Caru’ cu Bere se mentine in topul incasarilor, cu peste cinci milioane de euro anual, nivel asemanator cu cel obtinut de competitorii care apeleaza la servirea rapida, restaurantul din magazinul Ikea si McDonald’s Unirii.

Daca in urma cu 100 de ani, clientii stateau la masa in apropierea lui George Cosbuc, Octavian Goga sau Barbu Delavrancea, din 2006 au mancat la mesele Carului cu Bere membrii trupei Rolling Stones, Demi Moore sau printul mostenitor al Japoniei, care au servit sarmale, mititei, carnati de Plescoi sau specialitatea casei ciolanul cu varza.

caru1

Atmosfera interbelica se simte de cum intri pe usa rotativa din lemn masiv a Carului cu Bere. Mesele din lemn vechi, tocite pe margini de coate, candelabrele, scarile sculptate in forma de spirala, cupolele inalte pictate in nuante de verde si ocru, cu insertii de auriu si rosu sau vitraliile reusesc aproape in totalitate sa transpuna pe oricine intr-o alta lume. Vestimentatia clientilor, paharele si sticlele branduite, purtate pe tavile ospatarilor, sau cateva vitrine frigorifice sunt insa elementele care amintesc ca ai intrat sa iei masa de pranz intr-unul din restaurantele Capitalei la inceput de 2010.

Berea casei direct din fabrica Tuborg

Cele mai comandate feluri de mancare sunt mititeii si ciolanul a carui portie de doua persoane costa 59 de lei. Cel mai scump fel de mancare este insa muschiul de vacuta care costa, in portie de 650 de grame, 88 de lei. Dintre beri, cea mai ceruta, in proportie de 95%, este berea casei Caru’ cu Bere pentru a carei fabricare restaurantul inchiriaza o zi pe luna fabrica Tuborg. “Intr-una din zile, fabrica Tuborg se opreste la 12 noaptea, se curata toate liniile, se igienizeaza, dupa care incepe procesul tehnologic pentru berea Caru’ cu Bere care dureaza pana a doua zi la 12 noaptea”, afirma Mischie.

caru2

La inceput, Caru cu Bere isi lua berea de la Bragadiru. Mischie cunoaste bine istoria berariei, pe care se pregateste sa o spuna la un pahar de apa minerala. “Discutiile cu mostenitorii cladirii pentru administrarea restaurantului au inceput din 2001, dar la vremea respectiva familia Mircea, proprietara cladirii, se afla in proces cu operatorii de atunci – Trocadero, companie care activeaza in domeniul restaurantelor cu actionar majoritar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS)”, povesteste Mischie, care, impreuna cu Dragos Petrescu, actionarul majoritar cu care administreaza si restaurantele City Grill, Hanu’ Berarilor, Buongiorno si Bundetot, a preluat operarea berariei in februarie 2006 si a redeschis Caru’ cu Bere la opt luni distanta dupa numeroase renovari, restaurari si dotari cu echipamente moderne a bucatariei care au costat in total pana la 1,3 mil. euro.

caru3

Caru’ cu Bere, construit in 1899 cu ajutorul unui imprumut ipotecar de Nicolae Mircea care venise din Ardeal in Bucuresti sa faca afaceri cu bere, a devenit la scurt timp locul de intalnire al oamenilor vremii, al pensionarilor din randul magistratilor, armatei sau literati, dar si al studentilor care primeau o masa gratuita pe zi. “Am pastrat multe scrisori pe care le-a primit bunicul de la parintii acelor studenti care doreau sa-i multumeasca pentru ajutorul de a-si tine copiii in scoala. Toti veneau sa bea o bere aici, iar angajatii aveau locuintele deasupra berariei. Lucrau la Caru’ cu Bere pana la pensie. Si familia mea a locuit aici din momentul in care a fost construita cladirea”, rememoreaza Nicolae Mircea, nepotul fondatorului Carului cu Bere, care ii poarta numele si care acum este proprietarul cladirii, alaturi de una dintre verisoarele sale. Nicolae Mircea mai coboara din cand in cand in restaurant, cand se afla in Bucuresti, comanda o cafea cu trei cutiute de lapte si se cufunda in muzica cantata live din restaurant. “Uneori parca sunt prea multi decibeli aici, mai ales in timpul programelor artistice”, observa Mircea in timp ce vorbeste despre atmosfera din Car de acum peste 60 de ani.

Caru’ cu Bere a fost mult mai mic la inceput, dar din 1926 a fost extins, construindu-se partea unde acum stau barul si scarile care duc la balcon. Deasupra sunt doua apartamente cu mai multe camere, care momentan sunt libere, dar care ar putea fi un butic hotel cu pana la 20 de camere, dupa parerea conducerii Trotter Prim, sau loc pentru diverse expozitii in viziunea boema a lui Nicolae Mircea. Povestile tatalui sau, Radu Mircea, care a preluat pentru o vreme conducerea restaurantului, i-au creionat lui Nicolae Mircea imaginea unei berarii in care “cheflii mai ramaneau dupa ora inchiderii si plecau pe usa din spate, unde de Craciun se facea o masa mare cu toti ospatarii care avea in capul mesei pe familia Mircea sau unde bacsisul se dadea dupa gradul de implicare. Oamenii stateau la coada sa fie asezati la masa unuia dintre cei mai vestiti chelneri si ii lasau bani in plus”.

in 1949 restaurantul a fost rechizitionat (masura exceptionala prin care un organ al administratiei de stat obliga pe cetateni la cedarea temporara a unor bunuri mobile sau imobile pentru nevoile statului), nu inainte ca familia Mircea sa fie obligata sa-si achite creditul ipotecar pe care il facusera in urma cu 50 de ani pentru constructia restaurantului.

car7

Caru’ cu Bere a devenit o cooperativa de pregatire a angajatilor din industria alimentara, care au ajuns sa locuiasca in apartamentele cladirii si sa lucreze in cadrul restaurantului.

Dupa prima renovare, din 1984, restaurantul a decazut. Operat de compania Trocadero, care mai detinea pe atunci restaurante ca Hanul lui Manuc sau Trocadero, cel care ulterior a devenit cazinou in zona Universitatii, unitatea a preluat o imagine prafuita. “O recenzie a acelei perioade spunea ca trebuie sa vizitezi neaparat la Caru’ cu Bere daca ajungi in Romania, dar sa nu stai, sa nu mananci aici. Gresia, care este facuta la Turda in 1920 si peste care au trecut milioane de oameni, a fost distrusa in unele parti. Ulterior am reusit sa o refacem, ba mai mult, am gasit intr-un depozit de la Hanul lui Manuc rezerve de gresie pe care le avem si acum. Placa are peste doi centrimetri inaltime si este colorata in profunzime pana jos. Peretii erau afumati, pe alocuri mucegaiti”, spune Daniel Mischie.

Mircea Nicolae caracterizeaza atmosfera acelei perioade ca fiind “trista”. “Ospatarii aveau la dispozitie un televizor in fata caruia stateau toata ziua in asteptarea clientilor. Restaurantul era gol de cele mai multe ori, insa.”

Demersurile pentru reintrarea in posesie au inceput din 1990, dupa noua ani s-a terminat procesul, Mircea Nicolae a fost recunoscut ca mostenitor, dar pana in 2006 a durat punerea in posesie a restaurantului. In momentul in care Dragos Petrescu si Daniel Mischie au preluat operarea restaurantului, Mircea Nicolae mai purta discutii cu alte companii care voiau sa preia spatiul. “Am primit oferte de milioane de dolari, dar Caru’ cu Bere nu este de vanzare. I-am ales pe cei doi sa opereze restaurantul pentru ca auzisem ca sunt tineri si sunt profesionisti”, spune Mircea, care a incheiat un parteneriat cu Trotter Prim pe 10 ani.

In 2006 a avut loc restaurarea restaurantului. “Nu am modificat absolut nimic. Peretii au trebuit in mare parte sa fie stersi si repictati dupa poze, recenzii de la Ministerul Culturii pentru ca erau mucegaiti sau pictati cu var. Mare parte din mobilier este cel din 1924 si unde este curbat este tocit de coate”, explica Mischie.

Opt luni a durat consolidarea restaurantului, pe santier lucrand 120 de muncitori. Pictorul (acelasi care a participat si la prima renovare), constructorii sau restauratorii au fost acreditati de Ministerul Culturii pentru a putea lucra la Caru’ cu Bere.

Din perioada comunista nu au mai pastrat aproape nimic, in afara de nea Ion, ospatar care lucreaza aici de peste 40 de ani. In varsta de 56 de ani, nea Ion a trecut de-a lungul timpului de la comanda tinuta minte la comanda scrisa pe carnetel, iar astazi lucreaza cu un POS. Nu prea s-a acomodat, “dar este o obligatie morala pentru noi ca nea Ion sa beneficieze de un tratament special”, dupa cum spune Mischie.

Acum localul este unul foarte cautat atat pentru atmosfera cat si pentru serviciile pe care le ofera.

Recomnadam sa faceti rezervare in prealabil:0726 282 373 Restaurant Caru cu Bere, zona centrul Vechi, Strada Stavropoleos 5

https://www.carucubere.ro/

Surse: Articol scris de Cristina Stoian, preluat din Ziarul Financiar.

http://www.zf.ro

http://www.eastcomfort.com/

Stay connected! 😀

Ho!Ho!Ho! Merry Christmas!!!

Ei, da, suntem in luna cadourilor, in luna cea mai frenetica si cea mai asteptata.

Este luna mea preferata din tot anul, iar Craciunul este sarbatoarea favorita. Imi aduce aminte de acele Craciunuri cu multa zapada, colindatori, cozonacii bunicii care miroseau divin prin toata casa, eternul moment preferat de tata sau bunicul, dupa caz, cu alegerea/cioplitul bradului si montarea lui, ca mai apoi sa venim noi, fetele casei cu ornamentele…Imi aduc aminte ca de fiecare data puneam vata pe crengi, asa, sa semene cu zapada si de fiecare data cand treceam pe langa el, ma mai agatam de cate o bucata de vata pe haine…Adoram sa stau seara, pe fotoliu si sa privesc bradul, luminitele, globuletele…eram in visare si cam asa sunt si acum… Sau cum asteptam seara de ajun!!! WOW!! Agitatie maxima! N-aveam somn, n-aveam stare, imi frecam mainile si buzele de emotie si nerabdare :))) Si de fiecare data, primeam cadouri frumoase si eram asa de incantata!!!

Mai stiti si de pungulitele de sarbatori de la fabrica parintilor??? De vis! Asteptam alea 2 portocale si un baton de ciocolata ca pe Dzeu! :))))

Ce vremuri…Cel putin le apreciam si ma bucuram maxim de orice cadou, cu inima curata si cu sufletel inocent de copil…

Ce avem astazi?

Muuulta publicitate, superficialitate, imagini ireale, consumerism, zgomot, alergatura si aiureala, stres si la final esti rupt in doua si tot n-ai apucat sa faci tot ce-si propusesesi initial..inutil dupa parerea mea.

Sfat: Ia o pauza! Respira! Nu uita esentialul!

Eu inca mai pastrez acea atmosfera, sau cel putin incerc sa fac asta de fiecare Craciun…si mai incerc sa pastrez acea seninatate cu care priveam bradutul si ce imi imaginam…imi doream si alte Craciunuri alaturi de ai mei, imi doream sa-i am aproape si sa ne bucuram de cateva zile de fericire…doar sa-i am langa mine! Atat!

Sarbatori Fericite, dragii mei! Aveti grija de voi!

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/

Halloween de Romania

halloween-02

Pentru ca se apropie Halloween, m-am gandit  sa scriu despre cateva legende de la noi din tara, care si-ar merita cu prisosinta dreptul la cele mai ” spooky” locuri.

Am strans o mica selectie, legende stiute sau nestiute, care au ramas de-alungul anilor printre cele mai inspaimantatoare locuri, de vizitat, sau nu…

Halloween e o sarbatoare celtica, preluata de multe popoare,( noi preluam de la americani cam tot se poate), si se serbeaza pe 31Octombrie. Usor, usor s-a raspandit si la noi si barurile, cluburile se intrec organizand cea mai “spooky”, “horror” petrecere.

Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?”(Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă.

la noi in tara avem cateva locuri pline de mister si taina si in acest articol le prezint pe cele mai insemnate.

Padurea Baciu

padurea-baciu

In inima Ardealului, intr-o zona cu aparenta atemporala, se gaseste, probabil, cel mai misterios loc din Romania. Multa cerneala a curs pe margine subiectului padurii Hoia-Baciu, la fel cum multi pasi ai curiosilor au strabatut aceasta poarta intre lumi, in speranta surprinderii unei farame de paranormal. Unii dintre ei au avut intr-adevar parte de experiente inexplicabile care provoaca fiori reci chiar si celor curajosi. Cercetatorii nu au incotro si ridica neputinciosi din umeri, lasand loc liber celor mai diverse speculatii care inflacareaza imaginatia amatorilor de fenomene paranormale.

Padurea Hoia-Baciu, este cu siguranta cea mai faimoasa locatie din Romania, unde au fost investigate si analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Zona in sine a devenit cu adevarat celebra pe mapamond de abia in anul 1968, cu toate ca localnicii stiau de existenta sa inca din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rau, unde se intampla lucruri peste puterea de intelegere a omului obisnuit. Toti stiau din mosi stramosi ca odata intrati printre copacii al caror fosnet venea parca din alta lume, toate spaimele subconstientului uman, prind brusc viata si apar in calea celui indeajuns de nesabuit incat sa se aventureze in acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul padurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele ca odata ce au intrat in padure pentru a taia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de padure sau ciuperci, ceva straniu se intampla cu absolut oricare dintre ei.

Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele. Multa vreme, padurea Baciu din vestul orasului Cluj-Napoca a ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un blestem greu, sau mai rau, insasi salas al Necuratului. Cel care a intreprins o adevarata munca de pionierat la aceea vreme in studiul fenomenelor paranormale din padurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993).

Profesorul Sift a fost atras de faima padurii Baciu, intrigat fiind de povestile si intamplarile incredibile pe care le auzea de la localnici. In decada anilor 1950, a intreprins numeroase calatorii in padure, observand la fiecare incursiune intre copaci, o serie de umbre ciudate care il insoteau. Fire curajoasa, nu a abandonat cercetarile, izbutind sa fotografieze”umbrele”. Surprizele si-au facut aparitia inca de la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe langa”umbrele” in cauza, multe alte forme, lumini si siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetarile lui Sift au continuat pana in pragul anilor 1960, cand tot mai multi cercetatori romani i-au preluat studiile si aveau sa fie atrasi de explorarea padurii Baciu.

In primul rand, padurea Baciu este faimoasa pentru aparitiile sale. Structuri imateriale sau materiale de forme diverse apar in fata ochilor curiosilor, fie ca este noapte sau miezul zilei. Majoritatea sunt invizibile pentru ochiul uman, fiind capturate insa de aparatele de filmat sau fotografiat. Unii ezoteristi considera ca sunt nimic altceva decat reprezentatiile spiritelor care populeaza universurile paralele. Urmeaza la rand anomaliile magnetice, fluctuatiile campului electromagnetic, emisiile infrasunet. Printre cele mai socante manifestari, se numara si urmele fara explicatie care apar pe pamant, zapada sau iarba, direct sub ochii privitorilor. Nici lumea vie nu a scapat neafectata de misterele padurii, efectele biologice manifestandu-se asupra plantelor si vegetatiei care prezinta forme de deshidratare, arsuri si necroze ale tulpinilor si frunzelor din anumite zone ale padurii.

Fenomenele inregistrate in padurea Baciu nu sunt singulare pe mapamond. Harta locurilor de pe Terra care contin zone cu fenomene asemanatoare, cuprinde si Desertul Mojave si Gloful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia, Muntele Kailasa din Tibet. Cu toate acestea, padurea Hoia-Baciu este considerata de toti marii parapsihologi , drept cel mai important areal al manifestarii fenomenelor parapsihologice de pe intreaga planeta.

Muntele Tampa, Brasov

tampa Muntele Tâmpa este unul dintre locurile din Braşov care au cele mai multe legende. Cele mai cunoscute sunt cele care vorbesc despre existenţa unui mare lac subteran sau despre faptul că sunt nişte tuneluri ce străpung muntele. Dacă lacul nu a fost descoperit, existenţa a trei-patru tuneluri săpate în munte este reală. Astăzi, numai unul dintre ele mai este practicabil şi leagă Casa Sfatului de unul dintre turnurile vechii cetăţi. Celelalte s-au surpat în timp şi toate sunt închise pentru a se evita accidentele. O altă legendă este legată de singura bancă săpată în piatră (foto) aflată pe aleea de sub Tâmpa. Se spune strânca din care este făcută banca s-a prăvălit din înălţime, îngropând sub ea doi amanţi care stăteau îmbrăţişaţi în acel loc. Banca a fost făcută în memoria lor în 1817. Muntele Tâmpa este o veritabilă atracţie turistică. Se poate ajunge în vârf cu telecabina sau pe jos pe patru trasee turistice marcate.

Padurea Trivale, Pitesti

trivale

Parcul Padurea Trivale, era pe timpuri un falnic conac.

Stapanul acelui conac, un om innebunit dupa bani si putere, avea o fata foarte frumoasa pe care planuia sa o casatoreasca cu un mosneag foarte instarit si cu foarte multi bani.Tanara fecioara era indragostita de un baiat ce era sluga la conac, asa ca in ziua in care trebuia sa se marite cu mosnegul asa cum ii poruncise tatal sau, aceasta a fugit impreuna cu baiatul de care era indragostita. Turbat de furie, tatal fetei i-a vanat pe tinerii indragostiti si i-a descoperit adapostindu-se printre copacii din Padurea Trivale. Dezgustat si inebunit tatal fetei a obligat-o sa priveasca cum il macelareste pe baiatul pe care aceasta il iubea, dupa care a renegat-o pe fata pentru ce a facut si a omorat-o  taindu-i capul. Praful si pulberea s-au ales de batranul tata, care la scurt timp s-a imbolnavit si a murit si el iar toata averea lui a fost risipita.

Din marele conac au ramas doar niste ruine, ce se mai gasesc si astazi in Padurea Trivale. Casa bantuita i se zice si este un loc in care foarte putini au curajul sa mearga mai ales pe timp de noapte.

Localnicii spun ca uneori , in serile linistite, se aude prin padure suierand purtat de vant, bocetul fetei ce a fost omorata cu atata cruzime, iar cand cupluri de indragostiti se plimba prin Padurea Trivale , o mireasa fara cap li se iveste in cale. Se spune ca fantoma fetei apare doar pentru cateva secunde si apoi dispare . Localnicii cred ca motivul pentru care a fost vazuta doar in jurul cuplurilor de indragostiti este pentru ca este atrasa de puterea dragostei lor iar bocetul se aude deoarece ea a pierdut pe cel ce il iubea. MIREASA FARA CAP este un suflet chinuit, ce bantuie printre copacii din Padurea Trivale jelidu-si dragostea pierduta si soarta nenorocita de care a avut parte.

Podul Mincinosilor, Sibiu

pod1

Podul nu se incadreaza la categoria “spooky”, dar are aceasta legenda care l-a facut faimos si de aceea

l-am mentionat.

Ei bine deoarece se spune ca podul “simte” mincinosii, mai exact daca spre exemplu o persoana trece pe pod si in momentul ala spune o minciuna podul incepe sa scartaie, demascand astfel mincinosul. Vorbe circula si cum ca acum multi ani, negustorii prinsi cu ocaua mica, erau batjocorati in vazul tuturor si aruncati de pe pod. Nici fetele de maritat nu lipsesc din peisaj. Fetele care sustineau ca sunt neprihanite inainte de casatorie, dar se descoperea ca au mintit, ca pedeapsa erau aruncate de pe Podul Minciunilor.

Legenda Cazinoului , Constanta

cazino

Cazinoul din Constanța este unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului, fiind construit în anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910. Se află pe faleza din Constanța, pe bulevardul Regina Elisabeta.

Pe lângă istoria oficială a Cazinoului, există şi o legendă pe care puţini o cunosc. Se spune că imobilul ar fi fost construit de către un navigator care a avut o fată. Tânăra a murit la o vârstă foarte fragedă, pe când avea 17 ani. Îndurerat, tatăl său a ridicat Cazinoul, pentru ca tinerii din oraş să aibă parte de momente de care fiica sa a fost privată. Se mai spune că, dacă priveşti Cazinoul de sus, acesta ar avea forma unui dric, iar ferestrele ar sugera imaginea unor morminte. Mai mult, dacă te uiţi atent la uşa de la intrare, vei vedea două capete de berbec, ornament ce se putea găsi pe dricurile vechi. Legenda mai spune că, pe timpul verii, cei ce pierdeau la jocurile de noroc se aruncau în valurile Mării Negre, aceasta fiind explicaţia pentru furtunile iscate toamna şi iarna în zona falezei. Sufletele neliniştite ale acestora agită şi astăzi marea, spumoasă şi sărată, ce spală zidurile cazinoului, odată simbol, astăzi, ruina oraşului Constanţa.

In tipul primului razboi mondial, cazinoul a fost folosit pe post de spital de campanie. Pe 19 noiembrie 1917, cazinoul devine iarasi functional. Urmeaza perioada interbelica, cea mai stralucitoare si mai frumoasa din istoria cazinoului. Mai mult, in 1922 Primaria a inceput constructia unui pavilion-restaurant in fata cazinoului, constructie care astazi functioneaza ca si acvariu.

Din pacate, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, frumoasa cladire are de suferit de pe urma bombardamentelor. Este renovat in 1951 cu ajutorul detinutilor politici. Ultima data cand au fost facute lucrari de restaurare a fost intre anii 1986 – 1988. Dar asta era acum in urma trei decenii. Cazinoul se degradeaza treptat, iar valurile furioase care il erodeaza neincetat ii iau treptat din stralucirea de odinioara.

Sper ca v-a placut culegerea de legende, cu siguranta mai sunt si alte si de care poate vom povesti cu o alta ocazie.

Am amintit aici cele mai cunoscute locuri din Romania.

Happy Halloween!!! ;))

Stay connected! 😀

www.eastcomfort.com

http://www.eastcomfort.com/bucharest/last-minute-apartments.en.html

surse:

www.descopera.ro

www.http://romanialapas.ro

http://www.efemeride.ro

http://www.ziuaconstanta.ro

http://horror-romania.ro