Home Page of EastComfort Bucharest Apartments

Tag Archives: cazare regim hotelier bucuresti

Halloween de Romania

halloween-02

Pentru ca se apropie Halloween, m-am gandit  sa scriu despre cateva legende de la noi din tara, care si-ar merita cu prisosinta dreptul la cele mai ” spooky” locuri.

Am strans o mica selectie, legende stiute sau nestiute, care au ramas de-alungul anilor printre cele mai inspaimantatoare locuri, de vizitat, sau nu…

Halloween e o sarbatoare celtica, preluata de multe popoare,( noi preluam de la americani cam tot se poate), si se serbeaza pe 31Octombrie. Usor, usor s-a raspandit si la noi si barurile, cluburile se intrec organizand cea mai “spooky”, “horror” petrecere.

Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?”(Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă.

la noi in tara avem cateva locuri pline de mister si taina si in acest articol le prezint pe cele mai insemnate.

Padurea Baciu

padurea-baciu

In inima Ardealului, intr-o zona cu aparenta atemporala, se gaseste, probabil, cel mai misterios loc din Romania. Multa cerneala a curs pe margine subiectului padurii Hoia-Baciu, la fel cum multi pasi ai curiosilor au strabatut aceasta poarta intre lumi, in speranta surprinderii unei farame de paranormal. Unii dintre ei au avut intr-adevar parte de experiente inexplicabile care provoaca fiori reci chiar si celor curajosi. Cercetatorii nu au incotro si ridica neputinciosi din umeri, lasand loc liber celor mai diverse speculatii care inflacareaza imaginatia amatorilor de fenomene paranormale.

Padurea Hoia-Baciu, este cu siguranta cea mai faimoasa locatie din Romania, unde au fost investigate si analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Zona in sine a devenit cu adevarat celebra pe mapamond de abia in anul 1968, cu toate ca localnicii stiau de existenta sa inca din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rau, unde se intampla lucruri peste puterea de intelegere a omului obisnuit. Toti stiau din mosi stramosi ca odata intrati printre copacii al caror fosnet venea parca din alta lume, toate spaimele subconstientului uman, prind brusc viata si apar in calea celui indeajuns de nesabuit incat sa se aventureze in acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul padurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele ca odata ce au intrat in padure pentru a taia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de padure sau ciuperci, ceva straniu se intampla cu absolut oricare dintre ei.

Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele. Multa vreme, padurea Baciu din vestul orasului Cluj-Napoca a ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un blestem greu, sau mai rau, insasi salas al Necuratului. Cel care a intreprins o adevarata munca de pionierat la aceea vreme in studiul fenomenelor paranormale din padurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993).

Profesorul Sift a fost atras de faima padurii Baciu, intrigat fiind de povestile si intamplarile incredibile pe care le auzea de la localnici. In decada anilor 1950, a intreprins numeroase calatorii in padure, observand la fiecare incursiune intre copaci, o serie de umbre ciudate care il insoteau. Fire curajoasa, nu a abandonat cercetarile, izbutind sa fotografieze”umbrele”. Surprizele si-au facut aparitia inca de la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe langa”umbrele” in cauza, multe alte forme, lumini si siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetarile lui Sift au continuat pana in pragul anilor 1960, cand tot mai multi cercetatori romani i-au preluat studiile si aveau sa fie atrasi de explorarea padurii Baciu.

In primul rand, padurea Baciu este faimoasa pentru aparitiile sale. Structuri imateriale sau materiale de forme diverse apar in fata ochilor curiosilor, fie ca este noapte sau miezul zilei. Majoritatea sunt invizibile pentru ochiul uman, fiind capturate insa de aparatele de filmat sau fotografiat. Unii ezoteristi considera ca sunt nimic altceva decat reprezentatiile spiritelor care populeaza universurile paralele. Urmeaza la rand anomaliile magnetice, fluctuatiile campului electromagnetic, emisiile infrasunet. Printre cele mai socante manifestari, se numara si urmele fara explicatie care apar pe pamant, zapada sau iarba, direct sub ochii privitorilor. Nici lumea vie nu a scapat neafectata de misterele padurii, efectele biologice manifestandu-se asupra plantelor si vegetatiei care prezinta forme de deshidratare, arsuri si necroze ale tulpinilor si frunzelor din anumite zone ale padurii.

Fenomenele inregistrate in padurea Baciu nu sunt singulare pe mapamond. Harta locurilor de pe Terra care contin zone cu fenomene asemanatoare, cuprinde si Desertul Mojave si Gloful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia, Muntele Kailasa din Tibet. Cu toate acestea, padurea Hoia-Baciu este considerata de toti marii parapsihologi , drept cel mai important areal al manifestarii fenomenelor parapsihologice de pe intreaga planeta.

Muntele Tampa, Brasov

tampa Muntele Tâmpa este unul dintre locurile din Braşov care au cele mai multe legende. Cele mai cunoscute sunt cele care vorbesc despre existenţa unui mare lac subteran sau despre faptul că sunt nişte tuneluri ce străpung muntele. Dacă lacul nu a fost descoperit, existenţa a trei-patru tuneluri săpate în munte este reală. Astăzi, numai unul dintre ele mai este practicabil şi leagă Casa Sfatului de unul dintre turnurile vechii cetăţi. Celelalte s-au surpat în timp şi toate sunt închise pentru a se evita accidentele. O altă legendă este legată de singura bancă săpată în piatră (foto) aflată pe aleea de sub Tâmpa. Se spune strânca din care este făcută banca s-a prăvălit din înălţime, îngropând sub ea doi amanţi care stăteau îmbrăţişaţi în acel loc. Banca a fost făcută în memoria lor în 1817. Muntele Tâmpa este o veritabilă atracţie turistică. Se poate ajunge în vârf cu telecabina sau pe jos pe patru trasee turistice marcate.

Padurea Trivale, Pitesti

trivale

Parcul Padurea Trivale, era pe timpuri un falnic conac.

Stapanul acelui conac, un om innebunit dupa bani si putere, avea o fata foarte frumoasa pe care planuia sa o casatoreasca cu un mosneag foarte instarit si cu foarte multi bani.Tanara fecioara era indragostita de un baiat ce era sluga la conac, asa ca in ziua in care trebuia sa se marite cu mosnegul asa cum ii poruncise tatal sau, aceasta a fugit impreuna cu baiatul de care era indragostita. Turbat de furie, tatal fetei i-a vanat pe tinerii indragostiti si i-a descoperit adapostindu-se printre copacii din Padurea Trivale. Dezgustat si inebunit tatal fetei a obligat-o sa priveasca cum il macelareste pe baiatul pe care aceasta il iubea, dupa care a renegat-o pe fata pentru ce a facut si a omorat-o  taindu-i capul. Praful si pulberea s-au ales de batranul tata, care la scurt timp s-a imbolnavit si a murit si el iar toata averea lui a fost risipita.

Din marele conac au ramas doar niste ruine, ce se mai gasesc si astazi in Padurea Trivale. Casa bantuita i se zice si este un loc in care foarte putini au curajul sa mearga mai ales pe timp de noapte.

Localnicii spun ca uneori , in serile linistite, se aude prin padure suierand purtat de vant, bocetul fetei ce a fost omorata cu atata cruzime, iar cand cupluri de indragostiti se plimba prin Padurea Trivale , o mireasa fara cap li se iveste in cale. Se spune ca fantoma fetei apare doar pentru cateva secunde si apoi dispare . Localnicii cred ca motivul pentru care a fost vazuta doar in jurul cuplurilor de indragostiti este pentru ca este atrasa de puterea dragostei lor iar bocetul se aude deoarece ea a pierdut pe cel ce il iubea. MIREASA FARA CAP este un suflet chinuit, ce bantuie printre copacii din Padurea Trivale jelidu-si dragostea pierduta si soarta nenorocita de care a avut parte.

Podul Mincinosilor, Sibiu

pod1

Podul nu se incadreaza la categoria “spooky”, dar are aceasta legenda care l-a facut faimos si de aceea

l-am mentionat.

Ei bine deoarece se spune ca podul “simte” mincinosii, mai exact daca spre exemplu o persoana trece pe pod si in momentul ala spune o minciuna podul incepe sa scartaie, demascand astfel mincinosul. Vorbe circula si cum ca acum multi ani, negustorii prinsi cu ocaua mica, erau batjocorati in vazul tuturor si aruncati de pe pod. Nici fetele de maritat nu lipsesc din peisaj. Fetele care sustineau ca sunt neprihanite inainte de casatorie, dar se descoperea ca au mintit, ca pedeapsa erau aruncate de pe Podul Minciunilor.

Legenda Cazinoului , Constanta

cazino

Cazinoul din Constanța este unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului, fiind construit în anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910. Se află pe faleza din Constanța, pe bulevardul Regina Elisabeta.

Pe lângă istoria oficială a Cazinoului, există şi o legendă pe care puţini o cunosc. Se spune că imobilul ar fi fost construit de către un navigator care a avut o fată. Tânăra a murit la o vârstă foarte fragedă, pe când avea 17 ani. Îndurerat, tatăl său a ridicat Cazinoul, pentru ca tinerii din oraş să aibă parte de momente de care fiica sa a fost privată. Se mai spune că, dacă priveşti Cazinoul de sus, acesta ar avea forma unui dric, iar ferestrele ar sugera imaginea unor morminte. Mai mult, dacă te uiţi atent la uşa de la intrare, vei vedea două capete de berbec, ornament ce se putea găsi pe dricurile vechi. Legenda mai spune că, pe timpul verii, cei ce pierdeau la jocurile de noroc se aruncau în valurile Mării Negre, aceasta fiind explicaţia pentru furtunile iscate toamna şi iarna în zona falezei. Sufletele neliniştite ale acestora agită şi astăzi marea, spumoasă şi sărată, ce spală zidurile cazinoului, odată simbol, astăzi, ruina oraşului Constanţa.

In tipul primului razboi mondial, cazinoul a fost folosit pe post de spital de campanie. Pe 19 noiembrie 1917, cazinoul devine iarasi functional. Urmeaza perioada interbelica, cea mai stralucitoare si mai frumoasa din istoria cazinoului. Mai mult, in 1922 Primaria a inceput constructia unui pavilion-restaurant in fata cazinoului, constructie care astazi functioneaza ca si acvariu.

Din pacate, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, frumoasa cladire are de suferit de pe urma bombardamentelor. Este renovat in 1951 cu ajutorul detinutilor politici. Ultima data cand au fost facute lucrari de restaurare a fost intre anii 1986 – 1988. Dar asta era acum in urma trei decenii. Cazinoul se degradeaza treptat, iar valurile furioase care il erodeaza neincetat ii iau treptat din stralucirea de odinioara.

Sper ca v-a placut culegerea de legende, cu siguranta mai sunt si alte si de care poate vom povesti cu o alta ocazie.

Am amintit aici cele mai cunoscute locuri din Romania.

Happy Halloween!!! ;))

Stay connected! 😀

www.eastcomfort.com

http://www.eastcomfort.com/bucharest/last-minute-apartments.en.html

 

 

 

surse:

www.descopera.ro

www.http://romanialapas.ro

http://www.efemeride.ro

http://www.ziuaconstanta.ro

http://horror-romania.ro

Locuri ascunse din Bucuresti

Capitala ascunde o mulţime de locuri cu adevărat frumoase în spatele cărora se află poveşti mai puţin   cunoscute.
Casa Melik, cea mai veche locuinţă a Capitalei

Pe o stradă îngustă din Bucureşti se găseşte încă cea mai veche clădire locuibilă, după cum apreciază istoricii. Casa Melik, aşa cum se numeşte construcţia, a fost ridicată pe uliţa Spătatului şi are puţin peste 250 de ani. Tot ce se ştie despre primul om care a locuit în vechea clădire este faptul că a fost un boier spătar, dar numele lui nu s-a păstrat în niciun document.

casa melik

Casa a fost ridicată special pentru el, dar în 1815, atunci când acesta a murit, construcţia a rămas moştenire urmaşilor boierului. Aceştia au vândut-o unui negustor armean pentru o sumă substanţială la acea vreme, 1.400 de taleri. Astăzi, casa păstrează o parte din parfumul vechiului Bucureşti, fiind considerată una dintre cele mai frumoase construcţii-monument, dar se numără şi printre cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti.

Scara care duce spre fosta insulă a Bucureştiului, printre cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti

În urmă cu ani buni, Dâmboviţa curgea prin jurul Patriarhiei, iar dealul pe care noi îl vedem astăzi era un fel de insulă în Capitală. Dealul Patriarhiei din Capitală este o zonă a oraşului încărcată de istorie. Încă de la urcarea pe deal, o parte a străzii este pavată cu pietre care astăzi spun povestea unui Bucureşti pierdut. Strada care conduce către Patriarhie a fost decorată cu aceste pietre în perioada interbelică, la ordinul primarului de la acea vreme din Capitală. „Pietrele datează din anii ’30. Toate trotuarele din perioada interbelică au fost pavate aşa de primarul Dobrescu. Se pare că este ultima stradă care mai are acest pavaj şi este monument istoric“, au declarat reprezentanţii Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate (ARCEN), cei care organizează trasee culturale prin Capitală.

Deşi Dealul Patriarhiei este foarte cunoscut, nu mulţi sunt cei care ştiu că din Mahalaua Flămânda se putea ajunge la Patriarhie pe o scară construită între două vechi case din Bucureşti. Astăzi, scara a rămas în picioare şi este considerată de cei care locuiesc în zonă ca fiind un loc foarte frumos şi încărcat de istorie, numărându-se printre cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti.

Schitul Darvari, o oază de linişte în centrul Capitalei

schitul-darvari

Chiar în centrul Capitalei, pe străduţele mici şi răcoroase din apropierea Grădinii Ioanid, se află Schitul Darvari, lăcaş de cult ascuns de ochii trecătorilor grăbiţi. Ansamblul, mărginit de un gard de piatră alb este o adevărată oază de linişte şi unul dintre cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti.

Schitul Darvari a fost ridicat în anul 1834, de către Mihail Darvari şi soţia sa Elena. În acele vremuri, aici era doar o biserică mică, din lemn, care servea ca loc de rugăciune pentru membrii familiei ctitorilor. Schitul a căpătat forma actuală în 1934 după planurile arhitectului Gheorghe Simotta, în timp ce interiorul a fost pictat în frescă de Iosif Keber.   În timp, Schitul Darvari a trecut prin numeroase schimbări,  fiind inclusiv reconstruit din temelii în perioada interbelică.  Din anul 1992, Schitul Darvari este declarat monument istoric, iar mănăstirea a fost renovată de mai multe ori, chiliile şi biserica au fost refăcute şi pictate în întregime. La Schitul Darvari, credincioşii mai pot admira şi clopotniţa, magazinul cu obiecte religioase şi un mic paraclis de rugăciune.

Xenofon, strada pe care n-a mers niciodată vreo maşină

În jur de 70 de trepte, o parte dintre acestea vizibil afectate de trecerea timpului, şi o plăcuţă metalică pe care stă scris „Xenofon“. Aşa începe o filă din povestea Bucureştiului, scrisă în urmă cu sute de ani, atunci când a fost construită singura stradă în trepte din oraş. La capătul ei, un palat de pe vremea lui Carol I, transformat astăzi într-un hotel de lux celebru.

xenofon

În apropierea Parcului Carol din Capitală există o stradă îngustă pe care niciodată nu a mers nicio maşină. Din când în când, oamenii din zonă mai urcă sau mai coboară pe străduţă fără să dea prea mare importanţă betonului încărcat de istorie pe care calcă. Strada Xenofon este considerată singura în trepte din Bucureşti şi ar fi fost construită în urmă cu peste 200 de ani. De atunci şi până astăzi, treptele străzii s-au deteriorat, asfaltul s-a fisurat sau chiar s-a rupt, dar o parte din parfumul de odinioară a rămas în atmosfera locului. După ce urci toate treptele ajungi în capătul străzii, acolo unde o bijuterie veche de peste 100 de ani, restaurată şi modernizată, constrastează puternic cu lumea lăsată „la poalele străzii“. Practic, strada în trepte este un tunel care te conduce către o lume nouă, plină de şarm şi eleganţă.

 Palatul Suter, bijuteria din capătul treptelor

Palatul Suter, botezat acum Carol Parc Hotel, a fost construit la începutul secolului trecut de arhitectul german Adolf Suter. Istoricul Dan Falcan spune că în apropierea palatului se află cartierul Gramont, locul în care şi arhitectul german deţinea teren în urmă cu peste 100 de ani.

„Construcţia cartierului Gramont, cuprins între bulevardul Regina Maria şi Parcul Carol, a început prin 1893. Aici era un loc gol, nu erau construcţii“, zice Falcan. Câţiva ani mai târziu, în 1904, cartierul de case era în mare parte construit, doar pe alocuri mai făcându-se mici lucrări. În schimb, Palatul Suter, a început să prindă viaţă în anul 1902, pe Dealul Filaretului, cel mai înalt punct natural din Bucureşti şi a fost gata patru ani mai târziu.A fost restaurat şi modernizat de-a lungul vremii, iar astăzi este cunoscut ca un hotel extrem de elegant şi rafinat din Capitală.

suter

Castelul Ţepeş, copia Cetăţii Poenari

În clasamentul propus de noi cu cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti includem şi Castelul Ţepeş, o copie fidelă a cetăţii Poenari. Nu este vechi de şase secole, ci are doar puţin peste o sută de ani şi a fost construit de către regele Carol I (aprilie 1866 – 10 octombrie 1914), un iubitor al lui Vlad Ţepeş. Castelul a fost inaugurat în anul 1906 în cadrul Expoziţiei Generale a României, organizată în Parcul Carol cu ocazia aniversării a 40 de ani de domnie a regelui. Prin Expoziţia Generală a României, autorităţile de la Bucureşti au vrut să arate vizitatorilor, printre care mulţi străini, modul în care a progresat România în perioada 1866 – 1906.

castelul-tepes
Castelul a fost ridicat după planurile arhitecţilor Ştefan Burcuş şi V. Ştephănescu reproducând, la o scară mai mică, Cetatea Poenari. Astfel, Carol I a comandat ca în turnul fortăreţei, înalt de 23 de metri şi cu un diametru de 9 metri, să fie montat un rezervor de apă din fontă. Printr-o scară de lemn, în spirală, se urcă pe o platformă de unde, din turn, se poate admira Parcul Carol şi panorama Bucureştilor. Un contrafort puternic, terminat cu un pridvor de lemn, susţine turnul ca să nu se prăbuşească, iar în dreapta se află un zid crenelat de piatră, terminat în colţ cu un alt turn de dimensiuni mai mici. Toată construcţia a fost îmbrăcată în piatră şi în cărămidă roşie.

www.eastcomfort.com

Stay connected!:D

Surse: adevarul.ro

 

 

 

O cafea, va rog!

De vorbă cu Gheorghe Florescu, autorul cunoscutei cărţi “Confesiunile unui cafegiu”

După o viaţă de om trăită şi învârtită în jurul cafelei (de la vârsta de 8 ani, pe când ucenicea la mentorul său, armeanul Avedis Carabelaian, şi până la cei 69 de ani, pe care-i va împlini în curând), Gheorghe Florescu pare el însuşi compus din cele mai aromate, rare şi rafinate boabe de cafea din lume. Este o adevărată enciclopedie în materie, putând povesti ore în şir de la primii zori ai descoperirii şi preparării magicei licori şi până la marii oameni ai lumii pasionaţi în exces de parfumata fiertură. Şi dacă, totuşi, nu poate divulga secretul profesional propriei reţete de preparare a cafelei, se bucură, în schimb, să vă arate cum se poate pregăti cea mai minunată ceaşcă de cafea cu mijloacele pe care le aveţi la îndemână.

Cafegiul FLORESCU

Atenţie! “Bărbatul trebuie să facă soţiei cafeaua”

Când intri în micuţa prăvălie situată în Piaţa Rosetii din Bucureşti, olfactiv, simţi cum te dezmiardă zeci de arome amestecate ce te fac să inspiri cu nesaţ aerul dens, îngemănat cu parfumul boabelor de cafea proaspăt prăjite şI depozitate în cilindri de sticlă. Abia apoi, vizual, realizezi că nu eşti departe de-a crede că ai intrat în peştera comorilor lui Ali Baba. Alune, fistic, şerbet, dulceţuri, băuturi fine, fac ca papilele gustative s-o ia razna, creând pofte de nestăvilit. Dincolo de tejghea, coborât parcă din poveştile cu Harun-al-Rashid, ca un “calif” al cafelei, sau ca un pezevenghi moş Cadâr, din piesa “Tache, Ianche şI Cadâr” a lui Victor Ion Popa, stă Gheorghe Florescu gata să interacţioneze amical şI şăgalnic cu oricare client intrat pe uşă. “Negustorul ideal este pentru Jurnalul Naţional”, versifică vesel la moment cafegiul. Cum “la aşa ceva e imposibil să spui nu” (ca într-un vers al lui Alexandru Andrieş, ce stă înrămat la loc de cinste pe unul din pereţii cafenelei), cafeaua se acceptă şI se porneşte discuţia. “Minunat şI recomandat este ca bărbatul să facă iubitei sau soţiei cafeaua de dimineaţă! Să ştiţi de la mine: cafeaua fidelizează cuplul. ŞI să nu-mi spună nici un bărbat că nu se pricepe, fiindcă numai dacă nu vrea sau nu are dragoste de parteneră nu poate surprinde plăcut, după o noapte furtunoasă, cu o ceaşcă de cafea preparată în buza zilei! Mulţi asociază cafeaua cu ţigara. Dar, aşa cum un vin bun nu trebuie stricat cu apă minerală, nici gustul cafelei nu trebuie alterat cu fumul de ţigară. Însă asta e treaba fiecăruia, eu n-am fumat niciodată, dar cafea beau de la 8 ani”.

 

Secretul preparării cafelei la domiciliu

Comerciant de-o viaţă, a învăţat că sunt clienţi care ar oferi de la 15 lei până la 160  lei pe 100g de cafea şI cunoscători care ar cumpăra o sticlă de Brandy Ararat Divin chiar şI la preţul de 2.400 lei, produse care de găsesc la vânzare în cafeneaua sa. De aceea lucrează pentru toate buzunarele şI pentru toate mofturile. “Preţul oglindeşte întotdeauna calitatea, sunt preţuri internaţionale.

Dar vreau să spun cum se face cea mai bună cafea, din cafeaua pe care o are omul acasă, o cafea normală la ibric. Se ia ibricul şi se măsoară apa cu ceaşca cu care se bea cafea, cam 50 ml. Se pune la fiert. Dacă se bea cu zahăr, se pune o linguriţă rasă. Dacă se bea cu miere, se pune mierea la sfârşit, mierea nu trebuie fiartă. Când apa ajunge la o temperatură călduţă, ca de făcut pâine, atunci se pun două linguriţe de cafea (pentru fiecare ceaşcă) nici pline cu vârf nici rase, obişnuite. Se amestecă şi se lasă să fiarbă până când devine fiertura mai vârtoasă, dar să nu ajungă să dea în clocot. Se mai ia un vârf de linguriţă de cafea şi se presară ca o ploaie, cum ai pune zahăr pudră peste o gogoaşă. Acest vârf de linguriţă presărat reprezintă marele secret al unei cafele de excepţie la ibric! Se amestecă, se face un caimac deosebit care se pune, o lunguriţă-două, în ceşti. Cafeaua din ibric se lasă să fiarbă până dă în clocot şi se pune peste caimacul din ceaşcă.

Soliman Magnificul aşa făcea, învăţat de către un armean. Armenii domină lumea cafelei, sunt cei mai buni preparatori de cafea din lume”, încheie cu zâmbet larg Gheorghe Florescu. Iar noi am încălecat pe-o şa/Şi v-am spus povestea cafelei aşa.

 

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bucarest/ap8-1r-appartment.en.html

Surse: http://jurnalul.ro/

 

Ce mai facem prin Bucuresti…

Daca cumva sunteti in pana de idei pentru petrecerea timpului liber, iata cateva argumente sa iesiti din casa:

Pe malul Lacului Morii în dreptul Parcului Crângaşi ne aşteaptă sâmbătă singurul festival AeroNautic care combină acrobaţiile aeriene cu cele nautice. “Locul unde arta pilotajului aerian şi nautic îşi pune în practică valoarea prin aplicaţii demonstrative aeronautice. Un mod unic de a pune în valoare creativitatea celor mai buni piloţi de acrobaţie aeriană şi nautică şi de a promova cele două domenii.” În paralel în parc se desfăşoară începând cu ora 14.00 AeroNautic Expo aşa că pare să fie treabă pentru întreaga după amiază.

aero

 

1-5 Septembrie – Festivalului Ambasadelor

Septembrie începe cu prima ediție a Festivalului Ambasadelor, având ca temă “Open your Culture”. Festivalul este un eveniment cu un concept unic în peisajul cultural românesc, care va contribui la sporirea prestigiului şi atractivităţii capitalei României, promovând diversitatea culturală și arta țărilor cu misiuni diplomatice în România.  Spații: BIBLIOTECA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI (1-4 Septembrie, orele 10:00-20:00), PARCUL TINERETULUI – Lumea Copiilor (4, 5 Septembrie, orele 15:00-22:00), CINEMA STUDIO (1-4 Septembrie, orele 12:30-22:00), GALERIA GALATECA(1-5 Septembrie, orele 12:00-20:00). Timp de 5 zile vizitatorii vor avea ocazia să experimenteze varietatea culturală a Terrei, prin intermediul unor activități culturale și artistice, precum expoziții cu tematică internațională de arte vizuale (fotografie, proiecții de filme, pictură, instalații, sculptură), demonstrații și degustări culinare tradiționale, spectacole de muzică, dansuri, artizanat, meșteșuguri și obiceiuri de pe întreg mapamondul, momente pentru copii și activități captivante de diplomație culturală.  Festivalul Ambasadelor se adresează publicului larg, intrarea va fi liberă la toate momentele din cadrul festivalului.

5 Septembrie, începând cu ora 11 – Legenda Bucureştiului

Sâmbătă în Parcul Circului se va desfăşura un spectacol de teatru de păpuşi şi obiecte româneşti pentru toţi copiii din Bucureşti şi pentru ceilalţi curioşi. Pornind de la frumoasa “Legendă a lui Bucur” şi de la istoria vremii, scenariul vorbeşte, pe înţelesul tuturor, despre întemeierea oraşului Bucureşti. Asemeni unui personaj din legendă, la finalul poveştii, fiecare dintre copiii-spectatori va primi în dar un titirez, simbol al magiei pe care fiecare o poartă cu el şi îndemn de a “lua cu ei” povestea şi a păstra vii, cât mai mult timp în memorie, valorile dobândite.

leg

5-6 Septembrie, începând cu ora 17 sâmbătă si 18 duminică – Tango pe Lipscani

La început de septembrie, publicul bucureştean se va putea delecta cu un eveniment special în peisajul cultural bucureştean – “Tango pe Lipscani”, eveniment organizat de Teatrul de pe Lipscani, in parteneriat cu Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic. Timp de două seri (5-6 septembrie), suntem invitaţi să dansăm tango pe Lipscani. Pe toată porţiunea străzii din faţa teatrului se va amenaja o scenă pe care iubitorii de dans, dar şi trecătorii vor putea dansa alături de cursanţi ai şcolilor de tango din Bucureşti. Participarea la evenimentele de stradă, concerte şi Milongi este gratuită. Dress code- Elegant Black.

tango

4 August – 6 Septembrie, începând cu ora 21.30 – Caravana Metropolis, Cinema în aer liber

În Parcul Titan, pe Insula Artelor a fos instalat cel mai mare ecran gonflabil din ţară, pe care vor fi proiectate în fiecare seară timp de o lună filme unul şi unul. “Caravana Metropolis își propune să aducă filmul european mai aproape de publicul larg, în lipsa cinematografelor de artă, care aproape au dispărut din România. 12 filme de autor vor fi proiectate de marți până duminică, de la orele 21:30, utilizând cel mai performant echipament de proiecție în aer liber din România, un ecran gonflabil de 120 m², și singurul proiector digital mobil din țară, de 17.000 lumeni, care permit urmărirea filmelor la o calitate înaltă, întâlnită în marile cinematografe ale lumii.” Intrarea este liberă.

Stay connected! 😀

Surse: www.100delocuri.ro

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap22-2r-apartment.en.html

 

Top 10 things to do in Bucharest by National Geographic

004

 

Gawk Until You Drop at the Palace of Parliament

The world’s biggest parliamentary building (and one of the largest buildings of any kind) happens to be in Bucharest. Whether one views the gargantuan Palace of Parliament as a folly and testament to the megalomania of former dictator Nicolae Ceaușescu or a display of Romanian materials and engineering skill (arguably both), it’s a must-visit. Hour-long guided tours manage to take in just a fraction of the building’s three-million-plus square feet (there are more than a thousand rooms) and focus on the tons of marble, hardwood, and gold used in the building’s construction in the 1980s, a time when Romania was straining to feed its own people. Ceaușescu and his wife, Elena, both played a direct role in the construction. It was originally intended to house the presidential offices and the Central Committee of the Romanian Communist Party but was never finished.

 

metrocity-lipscani

Glimpse a Piece of Old ‘Paris’

Even the city’s most ardent fans don’t quite maintain the old saw, the “Paris of the east.” That was Bucharest’s nickname in the decades before World War II, when the art nouveau palaces and architecture really were reminiscent of Paris. Decades of communist misrule and a tragic earthquake in 1977 brought much of the old city down, but there are places here and there where that former elegance can still be glimpsed. The Cișmigiu Gardens in the center of the city is a pearl of park built around a romantic lake and featuring old-growth trees and gracious, wrought-iron signposts and benches. North of the center, broad avenues like Şoseaua Kiseleff glide past old villas and acres of green to a commanding replica of the Arc de Triomphe—a genuine homage to Paris—and another elegant city park built around a lake: Herăstrău Park.

 Feast on Stuffed Cabbage Rolls and Cornmeal Porridge

Romanian food is not as well known outside the country as it deserves to be. The best dishes—based on time-tested traditional recipes and using locally sourced, often organic ingredients—are satisfying in a grandmotherly way. The unofficial national dish is sarmale, cabbage rolls stuffed with spiced minced pork and beef, but there are many similar concoctions. Main courses are often paired with mămăligă, cornmeal porridge (think polenta) topped with sour cream or grated sheep’s cheese. The cabbage rolls at Caru’ cu Bere, a traditional beerhouse in the center, are as good as the homemade variety. The cooks at Lacrimi si Sfinti have given traditional mains like veal and pork a modern makeover, spicing up old recipes with hints of citrus and coriander. One street snack worth looking out for is covrigi, a soft pretzel topped with salt or poppy seeds and served too hot to handle from the oven.

Learn Something of Romania’s Roots

Walking Bucharest’s busy boulevards, it’s easy to forget that outside the capital and a handful of large cities, Romania is a largely agrarian country, with a long and rich peasant tradition. For centuries, peasant communities—cut off from the world by impassable mountains or languishing under Turkish, Hungarian, or Austrian rule—were forced to eek out an existence with what they had. The quirky Museum of the Romanian Peasant shows off the elaborate woodworking, pottery-making, egg-painting, and weaving skills of the peasantry in a way that’s both educational and amusing. Small tongue-in-cheek signs at the entrance to each room poke fun at modern life, bring a chuckle, and draw you in. Downstairs there’s a side exhibition on the Communists’ efforts to nationalize the peasantry in the 1970s and ’80s, with some jarring busts of Lenin. At the back, there’s a big shop in which to buy authentic souvenirs to take home.

Pay Your Respects to Vlad the Impaler

Admittedly, Bucharest’s ties to Vlad Țepeș, the real-life, bloodthirsty prince who served as the inspiration for Bram Stoker’s Dracula, are tenuous. After all, Bucharest was just beginning its rise as an important city in the 15th century, when Vlad III (of Impaler fame) was defending the fledgling principality of Wallachia from Ottoman incursions. Thanks to Stoker, Dracula is more commonly associated with the region of Transylvania (though he didn’t spend much time there either, apparently). However, just 25 miles (40 kilometers) north of Bucharest, an isolated island monastery in the middle of Lake Snagov houses the prince’s purported final resting place. As with all Dracula stories, Vlad’s death and burial are shrouded in mystery. Even if it turns out he’s not buried here, lovely Snagov makes for an ideal outing. Regular minibuses make the 40-minute trip throughout the day from Piața Presei Libere, north of the center. Once in Snagov town, hire a boat for the final leg out to the monastery.

Indulge in 21st-Century Art

Romania has exploded onto the contemporary art scene in recent years. The excitement was generated initially by a group of young painters and visual artists from the northern city of Cluj-Napoca, but at least some of the action has shifted to the capital as new galleries and design centers open up. It’s hard to pinpoint precisely what constitutes Romanian contemporary art, though critics point to shared elements of wit and dark humor, a somber mood, and bits of surrealism in defining a common style. Some of the best new galleries for experiencing the excitement include the Zorzini Gallery, the H’art Gallery, and Anaid. The Galateca gallery, across from the National Museum of Art, specializes in cutting-edge design and hosts art events and happenings. Stop by the gallery’s shop, Neogalateca, to see some envelope-pushing design in glassware and home furnishings (including a fetching coat rack carved from a tree trunk).

003

Find Your Garden of Eden

Part of the pleasure of strolling through the city’s dense urban fabric is discovering hidden pockets of green between the buildings and hearing the buzz of conversation beneath the trees. In recent years, outdoor cafes and drinking gardens have sprung up all around town to take advantage of Bucharest’s hot summer nights, when, frankly, no one wants to sit indoors. The Cărtureşti bookstore may have ignited the trend with its sprawling Verona Garden at the back. The OAR Garden, next door, offers more privacy and the possibility of live jazz or acoustic guitar on some evenings. Not far away, tucked behind the derelict Palatul Știrbei (Știrbei Palace), is the lush Eden Garden. Buy a bottle of rosé at the bar and find a shaded table.

Visit the City’s Hidden, Historic Churches

Romanitra is deeply Eastern Orthodox, but the real beauty of Bucharest’s ecclesiastical architecture is not found in big cathedrals. Rather, it’s the tiny churches and chapels—usually squeezed into impossibly small corners—that surprise and delight. Many date from the 17th and 18th centuries and fuse elements of Byzantine, Greek, Ottoman, and Renaissance styles. The churches share common elements that include impossibly high steeples built over tiny floor plans, elaborate frescoes, and signature details such as raised pillars and stone balustrades. The Stavropoleos Church in the Old City is an excellent example, with its rich wall paintings and finely carved doors. Other churches to look for include St. Apostles’ Church, Antim Church, and the hard-to-find-but-worth-the-effort Doamnei Church, biding time in the back lot of a Pizza Hut.

Drink and Dance Through the Old City

Bucharest’s historic core, the Old City, has gotten a much needed makeover and, these days, is anything but “old.” What was once the stomping ground of the Princely Court in the 15th century and later the center of traditional trades such as horseshoeing and metalworking has been transformed into the go-to district for bars, clubs, and cafés. Here, tiny lanes like Strada Smârdan or Strada Covaci heave with partiers moving from meals to drinks to dancing as the night wears on. For drinks, try Bicicleta, where the furnishings have been fashioned from old bicycles. For clubbing, mainstream stalwarts like La Muse and Mojo, both in the heart of the Old City, are dependable all-night DJ danceathons. Biutiful, not far away, offers high-concept industrial design with higher prices to match.

See Where Modern History Was MadeA quarter century ago, former communist dictator Nicolae Ceaușescu and his wife, Elena, were toppled following a dramatic, weeklong uprising across the country that cost more than a thousand lives. It was a pivotal moment in Romania’s historic transition to democracy. Some of the bloodiest fighting took place on or near today’s Piața Revoluției (Revolution Square), and on closer inspection some buildings still bear pockmarks from the bullets. At the center of the square, the spiky Memorial of Rebirth is meant to honor those who died and to symbolize the country’s rebirth. Just across the square stands the former Central Committee building of the Romanian Communist Party. From the balcony on the front of the building (still visible), Ceaușescu gave his last, ill-fated address to the nation on December 21, 1989, before fleeing from the roof in a helicopter. He and his wife were soon captured and were executed four days later.

001

 

 
Enjoy! and Stay connected! 😀

Surse:  National Geographic

www.eastcomfort.com

 

Turnul de apa

Daca treceti vreodata prin parcul Carol si aveti destul timp la dispozitie pentru a descoperi un obiectiv turistic mai putin obisnuit, cu aspect medieval si neaparat construit din caramida rosie, nu trebuie sa mergeti foarte departe: in mijlocul parcului se afla Turnul de Apa construit de arhitectii Stefan Burcus si V. Stephanescu in 1906, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, prilej cu care autoritatile romane au dispus organizarea celebrei Expozitii Generale Romane.

Castelul despre care va vorbim s-a vrut a fi util, in el urmand sa fie adapostit un rezervor de apa, insa nu si-a indeplinit niciodata menirea si a ramas in istorie mai mult datorita faptului ca preia din arhitectura palatului lui Tepes de la Poienari, judetul Arges. Cei interesati poti sa admire aceasta constructie pe strada Candiano Popescu, nr 6, Bucuresti.

Din pacate, accesul inauntrul castelului este permis doar de doua ori pe an, din motive de siguranta (nu a mai fost reparat din 1990): de Ziua Eroilor (Inaltarea Domnului) si de Ziua Armatei (25 octombrie). Cu toate acestea, vizita va fi una memorabila: pe langa stilul arhitectonic inconfundabil, va veti delecta si cu o superba priveliste a parcului Carol si veti putea vizita, de asemenea, Mausoleul si Mormantul Soldatului Necunoscut.

 

tur3 tur2 tur1

 

http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap43-2r-apartment.en.html

Stay connected! 😀

Surse: www. qbebe.ro

Stradute cu sarm din Bucuresti

 

Pentru cei si cele dintre voi care se plang in fiecare zi de faptul ca Bucurestiul nu ofera nimic interesant sau palpitant, ca totul in jur e gri si ca, atunci cand vine iarna, parca lucrurile se inrautatesc, le sugeram sa viziteze cateva strazi in trepte. E adevarat ca e posibil sa te ratacesti cu harta in mana, insa, daca esti in pas cu tehnologia si porti in permanenta un GPS la tine, s-ar putea ca aceasta vanatoare de trepte sa ti se para distractiva. Incepi din zona Cotroceni, cu straduta care face legatura intre Alexandru Vitzu si Grigore Romniceanu (in apropiere de Liga Profesionista de Fotbal). Desi aceste trepte au fost betonate prost de-a lungul timpului si nici gunoaiele nu au intarziat sa apara, nu aveti cum sa nu observati potentialul fotografic al zonei.

Daca sunteti in parculetul Romniceanu, o sa vedeti ca in apropiere exista o alee ingusta care da in strada cu acelasi nume si care in trecut era in trepte. Cu timpul, insa, ele s-au nivelat, asa ca totul arata ca un fel de podea valurita acum. O idee buna ar fi sa nu vii cu bicicleta, deoarece nu prea o sa ai loc de manevrare. Tot in Cotroceni gasim si straduta Nanu Muscel, care, desi nu este in trepte sau in panta, are o curbura destul de stransa, cam cat un semicerc, este ingusta si, de fapt, nu duce nicaieri, fiind mai mult o fundatura.

Daca vrei sa vezi cum e sa te plimbi pe acoperisurile oamenilor, mergi pe Colina Filaretului si cauta straduta Xenofon. Aceasta isi desfasoara treptele de la acoperisul caselor si pana la nivelul strazii, ceea ce inseamna ca o sa ai probabil cea mai ampla vedere a constructiilor din zona. Strada este veche de 220 de ani şi a fost unul dintre locurile preferate de promenadă pentru protipendada bucureşteană.

La capătul scărilor se afla rotonda Suter, având în mijloc o statuie. Aici se afla clădirea fostului Palat Suter, veche de mai bine de un secol şi cu o poveste remarcabilă. În 1895, regele Carol I a transformat mlaştinile din jurul Dealului Filaret într-un parc, cu ocazia organizării Expoziţiei Generale de la 1906. La proiectarea şi construirea parcului a lucrat şi arhitectul elveţian Adolf Suter, prieten al regelui, care a cumparat terenul de pe culmea dealului. Cu o panoramă uimitoare asupra Bucureştiului. Aici a construit un mic palat, care avea să ajungă „cuibuşorul” elitei oraşului.
Suter s-a întors în Elveţia după moartea lui Carol, palatul fiind vândut către un bancher grec. Acesta avea să îl dăruiască amantei, o franţuzoaică considerată în epocă cea mai frumoasă femeie din Bucureşti. Palatul poartă azi numele de Carol Parc Hotel şi este considerat, alături de Ritz din Moscova, printre cele mai luxoase hoteluri din Europa de Est (în anul 2008 a primit titlul de “cel mai bun proiect de restaurare si design din Romania” din partea Uniunii Arhitecţilor).

 

xex xe

Alte asemenea destinatii: straduta care leaga Aleea Mitropoliei de strada Ienachita Vacarescu, strada Verzisori, din zona Cuza-Voda, care se intinde prin curtea unor fabrici si ateliere (atentie la caini!). Daca mai gasesti si altele, spune-ne si noua!

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap5-2r-apartment.en.html

Stay connected! 😀

surse: qbebe.ro

 

Joffre a la Casa Capsa

Situată pe Calea Victoriei, la intersecția cu Str. Edgar Quinet, în apropiere de Cercul Militar Național, este hotel, cofetărie, cafenea și restaurant. Era cea mai mare firmă de restaurante și cofetării de la noi, ajunsă vestită în toate centrele Europei, în istoria culturală a orașului cafeneaua rămânând cea mai cunoscută, un loc al boemiei bucureștene.

În 1830, italianul Eronimo Momolo (fost bucătar al domnului Grigorie IV Ghica) a cumpărat casele și, în sala de jos, a deschis un birt vestit prin mâncărurile italo-orientale, iar prin 1836, deasupra birtului, o sală de bal, cunoscuta sală „Momolo” sau „Slătineanu”, unde aveau loc cele mai frumoase baluri din Capitală.

Clădirea a fost cumpărată în 1868 de frații Capșa, Constantin și Grigore. Ei deschid aici Cofetăria „La doi frați, Constantin și Grigore Capșa”.

Alături de cofetărie, acesta a ridicat și un hotel (în 1886) și apoi Cafeneaua „Capșa” (în 1891). Succesul Casei Capșa a dus la apariția mai multor fabrici de bomboane și ciocolată, care își deschid și magazine de desfacere în București, Sinaia, Iași ș.a. În 1869, Casa Capșa a devenit furnizor al Curții Domnești, dar și al altor case regale, precum cea a Serbiei și Bulgariei.

Modul de organizare, personalul calificat de care dispunea și specialitățile pe care le oferea au permis Casei Capșa să dețină mult timp monopolul tuturor banchetelor oficiale și neoficiale, al recepțiilor și meselor oficiale și particulare din București și din țară. Pentru a-și păstra prestigiul, Casa Capșa a folosit metode de preparare dintre cele mai înaintate pentru perioada respectivă, urmașii lui Grigore Capșa mergând regulat la Paris pentru a aduce mostre din cele mai noi produse de cofetărie. După o analiză amănunțită ele erau introduse în fabricație, astfel că la Capșa apăreau mereu noutăți.

La mesele festive date în onoarea unor personalități s-a instituit obiceiul de a fi lansată o nouă specialitate a casei (de cofetărie sau de patiserie), care a rămas până astăzi (de exemplu, bomboanele „joffre” lansate cu ocazia vizitei Mareșalului Joffre, în 1920).

In anii de glorie ai Cafenelei Capsa, toti cei care insemnau ceva in viata culturala a Bucurestiului treceau pe acolo. “Ca sa devii scriitor, trebuia sa obtii botezul Capsei, care, fara nici o firma literara, era totusi redactia redactiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire”, spunea poetul Virgil Carianopol. Printre clientii constanti ai Casei Capsa se numara Dan Barbilian (Ion Barbu), criticulSerban Cioculescu, poetul Vlaicu Barna, scriitorii Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Corneliu Moldovan, Tudor Arghezi si Ionel Teodoreanu.

Ion Minulescu era un exponent de baza al atmosferei din cafeneaua devenita “a scriitorilor si artistilor” dar si a protipendadei politice, diplomatilor straini sau altor personalitati care vizitau tara si nu ratau acest loc renumit. La 1871, obiceiul era ca toata elita Bucurestiului, care ramanea vara in oras, sa vina sa manance inghetata la “Capsa”. “Cucoanele stateau in trasuri insirate de-a lungul trotuarului si erau servite acolo, iar la mese stateau tinerii civili sau ofiterii”.

După naționalizarea din 1948, Casa Capșa a primit denumirea „Cofetăria și Restaurantul București”, iar hotelul s-a închis. În 1975 clădirea a fost restaurată și s-au redeschis hotelul, restaurantul și cofetăria, cafeneaua redevenind un loc de întâlnire al scriitorilor și universitarilor. După 1990 a redevenit proprietate privată, vechiul nume i-a fost redat și a cunoscut o nouă restaurare.

Atunci

capsa-veche

 

Si acum:

capsa-azi

 

 

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap22-2r-apartment.en.html

surse: www.wikipedia.org

Un altfel de Bucuresti

Printre cladirile de birouri, blocurile pline cu reclame in culori neon, betoane, trafic ametitor, multa agitatie si zumzet iritant, se desfasoara in centrul Bucurestiului un Mic Paris, cum a fost el denumit.

Micul Paris de Bucuresti este un oras in miniatura, cu vechi strazi pitoresti in care vibreaza inca sufletul unor epoci si moravuri apuse, plin de  sarm, foarte cochet si atrage incredibil de multi turisti.

Strada Lipscani a fost dintotdeauna destinata comertului. Odinioara, era o adevarata sarbatoare sosirea carelor cu marfa de la Lipsca. Pana in 1868, cand a fost inaugurata prima cale ferata Bucuresti – Giurgiu si a fost inlesnita legatura cu Apusul, negustorii aduceau marfa folosind carele cu boi.

In centrul istoric de astazi al Bucurestilor, care a supravietuit cu greu perioadei comuniste, doar numele strazilor mai aminteste de vechile bresle de altadat’: Selari, Covaci, Sepcari, Gabroveni, Zarafi… In urma cu cinci sute de ani, la marginea dinspre Apus a Bucurestilor care, bineinteles, nu avea intinderea de astazi, s-a inchegat o comunitate de scortari care mestesugea neintrecut tesaturi taranesti groase, din lana, cu modele si flori, care erau asezate pe pat, pe lavite sau pe jos. Mahalaua avea sa le poarte numele: scortari. Acesti mestesugari au fost printre primii care s-au grupat intr-o mahala a breslelor, in care erau reuniti si macelarii, sapunarii ori tabacii.

ATUNCI, BUCURESTIUL INTERBELIC, 1900

Strada Lipscani 1900  2

 

ACUM, CENTRUL VECHI, 2013

lipscani2013

In acest moment strazile din Centrul Vechi sunt pline ziua, cele mai multe dintre magazine fiind cele de antichitati si obiecte de arta, extrem de pitoresti. De asemenea, zona este renumita pentru magazinele care comercializeaza rochii de mireasa si costume pentru nunti. Centrul Vechi este foarte populat si noaptea, aici aflandu-se numeroase cluburi si restaurante ale capitale.

Ca si atractii in zona Centrului Vechi pot enumera:

Hanul lui Manuc, monument arhitectural de mare importanţă construit de renumitul negustor armean Manuc-bei în secolul XIX, a fost inital format din 15 pivnite boltite, 23 pravalii, saloane, magazii, camere destinate servitorilor, bucatarii, dar si incaperi ce aveau ca scop gazduirea a peste 500 de persoane

Hanul cu Tei, singurul han istoric din Bucureşti care şi-a păstrat forma de origine

Teatrul de Comedie.  Cu un repertoriu dedicat genului comic în marea sa diversitate, de la Shakespeare, Cehov sau Gogol la comedia bulevardieră, teatrul absurdului sau comedia neagra, Teatrul de Comedie este unic în România.

Muzeul Curtea Veche-Palatul Voievodal sau Curtea Domneasca este cel mai vechi monument feudal din Bucuresti, care timp de peste doua secole a fost resedinta a domnitorilor munteni, paralel, pana la 1660 cu vechea capitala Targoviste, an dupa care ramane capitala unica a Tarii Romanesti, iar dupa 1862 a Principatelor Unite Romane, respectiv a Romaniei.

-Muzeul Bancii Nationale a Romaniei. Patrimonul Muzeului este extrem de bogat deoarece, inca de la infiintarea sa, Banca Nationala a Romaniei si-a format o colectie proprie de tapiserii, tablouri, sculpturi, medalii, monede si bancnote.

Muzeul National de Istorie a Romaniei,  adăpostit într-o clădire monument istoric, denumită în trecut Palatul Poştelor, aflată în cuprinsul vechiului centru istoric al Bucureştiului si construita intre 1894–1899. În sala Tezaurului Istoric sunt expuse peste 3.000 de piese deosebite (unele unicat), realizate din metale şi pietre preţioase aparţinând unor civilizaţii care au existat – de-a lungul timpului – pe teritoriul actual al ţării noastre sau ilustrând evenimente şi activitatea unor personalităţi istorice din vremurile trecute.

O incursiune in timp? Cu siguranta!

Daca merita? Absolut! In mod sigur veti gasi si alte puncte de atractie, zona ofera din plin astfel de surprize: o cladire din 1800, sculpturi traditionale din lemn pur, vitralii, porti cu ornamente aurii, de exemplu, specifice zonei si rangului boieresc, cladiri cu balcoane în stil baroc, faţade în stil clasic şi decoraţii eclectice.

Si bineinteles, daca va ajuta cumva, va recomand o super cazare in zona, http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap22-2r-apartment.en.html sau http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap5-2r-apartment.en.html

 

Stay connected! 😀

 

 

surse:  en.wikipedia.org

www.seebucharest.ro

www..jurnalul.ro

www.rotravel.com

Petrecearea timpului liber in Bucuresti

Petrecerea timpului liber in Bucuresti

Read more »