Home Page of EastComfort Bucharest Apartments

Tag Archives: cazare regim hotelier bucuresti

Be my Valentine!

Salutare prieteni!

Tema acestei luni este Valentine Day…sau ziua Sf Valentin sau ziua indragostilor, a iubirii.

O alta sarbatoare imprumutata,care a inceput sa se serbeze si la noi, dupa obiceiurile americanilor, desi Romania avea o astfel de sarbatoare, ziua de Dragobete, 24Februarie. Sau noi suntem mai cu mot si serbam de 2 ori, sac!

Este o sarbatoare menita sa aduca un moment magic cuplurilor, sa-i aduca impreuna, sa-si petreaca timpul unul cu celalalt si sa nu uite sa se iubeasca!

Am fi tentati sa spunem ca nu avem nevoie de astfel de artificii, ca putem sarbatori in fiecare zi iubirea si ca in fiecare zi e zi de sarbatoare…dar…mai uitam, si atunci, aceste zile te incarca si de energie pozitiva si te face sa mai pui totul pe “hold” si sa-i zambesti cu dragoste iubitei/iubitului.

Am mai spus-o, suntem in vremuri agitate, totul se intampla pe fast forward, totul e superficial si parca mai avem nevoie si de o imbratisare calda si de o magaiere dulce…te fac sa treci mai usor prin zi/viata, iar iubirea si prietenia ne ofera un adapost sigur si e o calauza pe termen lung, e hrana pentru creier si pentru suflet. Mai tineti minte refrenul lui Gheorghe Gheorghiu? “Dar unde dragoste nu e, nimic  nu e..”?

Daca ai iubire, esti un om fericit! Trust me!

Va doresc un Valentine’s Day plin de iubire si inimile sa va straluceasca de farmecul indragostirii si reindragostirii. Sa va faceti  timp si pentru iubire! In fiecare zi!

valentines-day

Stay connected! 😀

www.eastcomfort.com

Welcome 2018!! Be good!

Bine v-am regasit, dragi prieteni, in 2018!!

Un an nou, cu noi rezolutii, cu speranta si voie buna…ca sa incepem cu dreptul! 🙂

La multi ani pe 2018! si sa aveti un an absolut minunat!

Iata ca suntem deja in a 2a saptamana din acest an, avem un Ianuarie cu temperaturi de primavara si muuulte planuri pe tot anul.

pozitiv

Foarte multi aleg in aceasta luna,  zile de relaxare si concediu in tarile calde si foarte bine fac…mai ales ca sunt oferte variate si tare apetisante pentru vacante exotice.

Inca ne urnim greut dupa sarbatori si inca melancolici, ne gasim o farama de timp pentru a ne planifica si organiza intalnirile importanta, calatoriile, zilele aniversare, onomasticile, ideile de business, planul de marketing, noi strategii de vanzari…fiecare dupa caz…

Eu zic sa ne pastram nota optimista, sa avem un an frumos, (noi sa avem grija sa-l facem frumos), dimineti cu zambet si apusuri cu oameni dragi…

happy

Bucurati-va de voi, de viata si de tot ce va inconjoara!

Iubiti, radeti, cititi, dansati si fiti fericiti!

smile

Toate cele bune, va doresc!

enjoy

All the best!

Stay connected! 😀

www.eastcomfort.com

#regimhotelierbucuresti

Cea mai frumoasa luna din an

Salutare dragilor,

Cea mai frumoasa perioada din an este aici! Este Decembrie, este luna cadourilor, este cea mai asteptata perioada!

chriostm

Am senzatia ca este si luna in care se lucreaza cel mai putin, multe libere, ca deh, Craciun, Revelion…

Perioada aia din an cand parca mai pui frana, te mai gandesti si la tine, la ai tai. Perioada aia cand petreci mai mult timp cu familia, si timpul nu se mai rostogoleste si ai senzatia ca-ti mai trebuie inca 1an sa-ti rezolvi death line-urile.

E o luna cu pilde, as zice eu…

O luna pentru suflet si familie, pentru relaxare, voie buna, cadouri muuulte, zambetesi imbratisari, ciocolata calda la gura sobei, plimbari lungi…

O luna sa-ti tragi sufletul dupa alte 11 luni de nebunie si eventul sa-ti incarci bateriile pentru cel care bate la usa, 2018.

Personal, pentru mine, Craciunul in deosebi are o insemnatate aparte, imi evoca copilaria si inca pastrez in nari, mirosul ala de portocola(pe care o primeam doar de Craciun si era sarbatoare) si scortisoara…senzatia de familie, de casa unita, de dragoste sunt tare bine inradacinate si de-alungul vremii exacta asta am cautat sa mentin si in casa mea.

Christmas-Traditions

Iubesc perioada asta, imi da o stare de bine, de speranta, de bucurie si voie buna si parca toate lucrurile negative se mai sting in fata bradului impodobit. Sa nu uitam si de colinde, care sunt parte importanta din peisaj si contribuie la acest tablou absolut minunat.

Sa fie intr-un ceas bun, cum am zice…

christ-merry

Sa va fie Sarbatorile asa cum le doriti si cum le simtiti, cu ai vostri prin preajma, cu bradut impodobit frumos si cadouri fel de fel, cu copiii si animalutele de companie langa, cu casa curata si masa imbelsugata, cu ganduri bune si pline de pozitivism pentru anul ce vine repede peste noi.

Sa aveti Sarbatori frumoase si tihnite!

Merry Christmas  and A Happy New Year!

www.eastcomfort.com

Stay connected! 😀

Cafeneaua cu pisici

Ei, cam cat de tare este asta?!

cafe-miau1

Mi se pare genial! Am citit despre aceasta cafenea cu pisici si mi s-a parut fantastic! Ce poate fi mai cool, pentru un iubitor de pisici, bineinteles, sa-si bea cafeaua la torsul unei pisicute? 😀

La aceasta cafenea sunt pisicute maidaneze si se pot adopta sau dona banuti pentru sterilizarea lor, printre ele fiind si pisicutele proprietarelor.

cafe-miau2

Cafeneaua cu pisici se află pe strada Maximilian Popper, nr. 41, Bucuresti.

Pe lângă plăcerea de a se sta în compania pisicilor,va puteti bucura si de diversele sortimente de cafele, smoothi uri, fresh-uri și mâncare vegetariană.

cafe-miau3

Sunt iubitoare de animalute, in special de pisici, sunt colocatara cu o pisicuta persana tricolora si o ador..asa ca acest post vine exact pe inima mea.

Mi se pare o super idee sa delectezi clientii cu o cafea buna sau un fresh si in acelasi timp sa oferi posibilitatea unor iubitori de animalute sa adopte un sufletel, astfel impusti 2 iepuri, vorba aceea…si umanul are prieten si animalutu’ e salvat de pe strazi si are si el o casuta si muuulta iubire.

Salut initiativa celor doua surori de la Cafe Miau! 😉

Stay connected! ;D

www.eastcomfort.com

Surse: restograf.ro

Caldura mare, monser!

Hello, prieteni!

Caldura mare, monser! Caldura mare! Asta daca il parafrazam pe al nostru Caragiale..

Pai, ce face lumea cand temperaturile ating cote inalte si greu de digerat? Se incearca marea racorire, zic eu…cu mai multe variante , in functie de posibilitati: ori o piscina/mare, dupa caz, fuga la munte, interioare cu aer conditionat, hidratare maxima, palarioare, crema cu SPF…

Si ca veni vorba de piscine, i-a sa vedem ce optiuni avem la acest capitol. Stiti ca la Capitala, se merge la piscina si pentru vazul lumii, nu? Tre sa fii cu costumul al bun, sa ai atitudine, si palarie cu boruri largi,(asta pentru fete), iar pentru baieti, specificam patraticile lucrate de prin iarna, asa ca…:D

pooll

Facem un top 5 al piscinelor cool din Bucuresti. Pozitiile sunt aleatorii.

1.La Plage Club & Buddha Bar

la plage

Un Complexul dotat cu o plajă cu palmieri exotici, nisip fin, baldachine, parasolare, umbreluţe, restaurant şi club. Este situat la intrarea in Bucuresti, Otopeni si e o locatie exclusivista, asta daca va doriti ceva chill, relaxare, si fara aglomeratie.

plage1

2. BluberryPool- Ambasad’or

Situata tot in Otopeni, poate asigura comfortul si distractia a 300 doritori, care deasemnea, cauta si deosebitul si luxury moments. Piscina, care este de fapt, un bazon semiolimpic, se compune din sezlonguri din ratan, 2 jacuzzi pentru rasfaţul suprem al invitaţilor, 4 baldachine cu draperii din damasc cat si zona VIP, cu canapele din piele si candelabre, hamacuri care dau un aer exotic imbinat cu  bauturi fine, vor defini o zi senzationala.

ambasador

ambasa2

3. Aqua by Pescariu Sports & SPA

Una dintre cele mai frumoasa piscine exterioare, situata langa lacul Floreasca.

Un loc, asa cum il defineste si titlu, care imbina utilul cu placutul intr-un decor exceptional. Poti alege sa faci sport, de ex. sa joci tenis, înot, aerobic, cycling, squash, fitness, fotbal si la final sa te rasfeti cu un masaj.

pescriu1

4. Bamboo Pool

Situata pe malul Lacului Tei, este un loc frumos, cu verdeata, arhitectura ce-ti incanta ochii, merita sa o vizitati si sa petreceti timp pretios la o sueta.

bamboo

5. Aqua del Mar. Domeniul Saftica

Piscina “Aqua del Mar” are trei cercuri cu facilităţi diferite: primul cerc cu o adâncime de 80 cm şi o canapea în apă în care te poţi relaxa, al 2lea cerc cu o adâncime de 150 cm si cel de-al treilea cerc cu o adâncime de la 150 cm la 180 cm .

Piscina Aqua del Mar face parte din Domeniul Saftica, aflat la 10km de Bucuresti si este un complex ce se intinde pe o suprafata foarte mare si include toate facilitatile: salon pentru evenimente, spatii de cazare, parcare.

del-mar

Cam acesta ar fi topul nostru, bineinteles ca se vrea unul subiectiv, alcatuit din pura parere si nu reprezinta nicio clasament oficial.

Noi va dorim balaceala placuta!

Stay connected!:D

www.eastcomfort.com

Vine, vine primavara!!

1Martie, Ziua Mărţişorului este  sărbătorită atat de români şi de alte popoare din Balcani, semnificand biruinţa primăverii asupra iernii, fiind un fel de amuleta care să poarte noroc.

martis

Martisorul era vaziut ca un talisman protector. Se credea ca te apara de fortele malefice, prevenea imbolnavirea in lunile care urmeaza lui martie, tinea deoparte deochiul.

Una din traditii era sa prinzi snurul la incheietura mainii si ai grija sa il inchei intr-un nod. Acesta avand functie protectoare si, in perioada in care purtai acest snur, avea puterea de a tine raul si ghinionul la distanta.

In perioada de inceput a lunii Martie, 1-9 martie,se aleg Babele pentru a vedea cum iti vor fi zilele in anul respectiv sau cum iti este sufletul, dupa alte datini.

poster-martisor

De zielel Babelor, Baba Dochia obisnuieste sa toarca si sa isi scuture cele noua cojoace, unul cate unul, in fiecare din cele noua zile. In zonele din Ardeal, femeile nu trebuie sa lucreze cu fusul cat timp dureaza “Babele” pentru a nu atrage asupra lor mania si blestemele Babei Dochia.

In unele zone din Bucovina sau Moldova, se mai pastreaza si in ziua de azi ,un obicei frumos:

fetele trebuie sa poarte la gat, agatate de un snur in rosu si alb, monede de aur sau de argint, care  trebuia purtata timp de 12 zile dupa care era folosita pentru a cumpara o felie de branza alba, dulce si frumoasa. Asadar, fata care a purtat acea moneda  avea sa fie dulce si frumoasa tot timpul anului, iar tenul ramanea luminos si neted.

De 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă.

Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, reprezintă unitatea contrariilor: vara-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-întuneric.
În Banat, datina spune că, fetele nemăritate care se spălă cu apa adunată de pe frunzele fragilor din pădure, se vor mărita în anul respectiv, iar în zona Bihorului există obiceiul ca fetele să se spele cu apă de ploaie pentru a fi sănătoase și frumoase.

În Dobrogea, mărțișorul trebuie să fie purtat până la venirea berzelor ca mai apoi să fie aruncat spre înaltul cerului.

În satele din Transilvani, mărțișorul este agățat de poartă sau la ferestre pentru a îndepărta relele și blestemele.

Astazi, valoarea mărţişorului este  dată doar de creaţia artistică, şnur alb-roşu se confecţionează din orice şi poate să aiba diverse semnificaţii.

ghiocica

Sa fiti iubiti! Un 1 Martie vesel si frumos si o primavara calda si plina de bucurii!

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bucuresti/ap2-1r-apartment.en.html

Surse: http://jurnalul.ro

http://www.gazetanoua.ro

Povestea Carului cu Bere

Povestea restaurantului din Bucuresti, in care au mancat la aceiasi masa George Cosbuc, Demi Moore, Rolling Stones

caru5

Povestea Carului cu Bere din Bucuresti nu concentreaza doar ultimii 20 de ani de capitalism, ci incepe cu 111 ani in urma, cand berea era adusa mesenilor cu carul tras de boi. Cu toate ca a ramas printre putinele restaurante cu traditie din Romania, doar proprietarii mai reusesc astazi sa il promoveze. Spre comparatie, distileriile sau berariile vechi din marile capitale europene, ca Praga, Berlin, Dublin sau Edinburgh sunt deja legende, fiind incluse fara ezitare in circuite nationale. In ultimii ani, Romania a fost invadata de restaurante de tip fast-food, care detin o cota importanta din piata totala de doua miliarde de euro, insa Caru’ cu Bere se mentine in topul incasarilor, cu peste cinci milioane de euro anual, nivel asemanator cu cel obtinut de competitorii care apeleaza la servirea rapida, restaurantul din magazinul Ikea si McDonald’s Unirii.

Daca in urma cu 100 de ani, clientii stateau la masa in apropierea lui George Cosbuc, Octavian Goga sau Barbu Delavrancea, din 2006 au mancat la mesele Carului cu Bere membrii trupei Rolling Stones, Demi Moore sau printul mostenitor al Japoniei, care au servit sarmale, mititei, carnati de Plescoi sau specialitatea casei ciolanul cu varza.

caru1

Atmosfera interbelica se simte de cum intri pe usa rotativa din lemn masiv a Carului cu Bere. Mesele din lemn vechi, tocite pe margini de coate, candelabrele, scarile sculptate in forma de spirala, cupolele inalte pictate in nuante de verde si ocru, cu insertii de auriu si rosu sau vitraliile reusesc aproape in totalitate sa transpuna pe oricine intr-o alta lume. Vestimentatia clientilor, paharele si sticlele branduite, purtate pe tavile ospatarilor, sau cateva vitrine frigorifice sunt insa elementele care amintesc ca ai intrat sa iei masa de pranz intr-unul din restaurantele Capitalei la inceput de 2010.

Berea casei direct din fabrica Tuborg

Cele mai comandate feluri de mancare sunt mititeii si ciolanul a carui portie de doua persoane costa 59 de lei. Cel mai scump fel de mancare este insa muschiul de vacuta care costa, in portie de 650 de grame, 88 de lei. Dintre beri, cea mai ceruta, in proportie de 95%, este berea casei Caru’ cu Bere pentru a carei fabricare restaurantul inchiriaza o zi pe luna fabrica Tuborg. “Intr-una din zile, fabrica Tuborg se opreste la 12 noaptea, se curata toate liniile, se igienizeaza, dupa care incepe procesul tehnologic pentru berea Caru’ cu Bere care dureaza pana a doua zi la 12 noaptea”, afirma Mischie.

caru2

La inceput, Caru cu Bere isi lua berea de la Bragadiru. Mischie cunoaste bine istoria berariei, pe care se pregateste sa o spuna la un pahar de apa minerala. “Discutiile cu mostenitorii cladirii pentru administrarea restaurantului au inceput din 2001, dar la vremea respectiva familia Mircea, proprietara cladirii, se afla in proces cu operatorii de atunci – Trocadero, companie care activeaza in domeniul restaurantelor cu actionar majoritar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS)”, povesteste Mischie, care, impreuna cu Dragos Petrescu, actionarul majoritar cu care administreaza si restaurantele City Grill, Hanu’ Berarilor, Buongiorno si Bundetot, a preluat operarea berariei in februarie 2006 si a redeschis Caru’ cu Bere la opt luni distanta dupa numeroase renovari, restaurari si dotari cu echipamente moderne a bucatariei care au costat in total pana la 1,3 mil. euro.

caru3

Caru’ cu Bere, construit in 1899 cu ajutorul unui imprumut ipotecar de Nicolae Mircea care venise din Ardeal in Bucuresti sa faca afaceri cu bere, a devenit la scurt timp locul de intalnire al oamenilor vremii, al pensionarilor din randul magistratilor, armatei sau literati, dar si al studentilor care primeau o masa gratuita pe zi. “Am pastrat multe scrisori pe care le-a primit bunicul de la parintii acelor studenti care doreau sa-i multumeasca pentru ajutorul de a-si tine copiii in scoala. Toti veneau sa bea o bere aici, iar angajatii aveau locuintele deasupra berariei. Lucrau la Caru’ cu Bere pana la pensie. Si familia mea a locuit aici din momentul in care a fost construita cladirea”, rememoreaza Nicolae Mircea, nepotul fondatorului Carului cu Bere, care ii poarta numele si care acum este proprietarul cladirii, alaturi de una dintre verisoarele sale. Nicolae Mircea mai coboara din cand in cand in restaurant, cand se afla in Bucuresti, comanda o cafea cu trei cutiute de lapte si se cufunda in muzica cantata live din restaurant. “Uneori parca sunt prea multi decibeli aici, mai ales in timpul programelor artistice”, observa Mircea in timp ce vorbeste despre atmosfera din Car de acum peste 60 de ani.

Caru’ cu Bere a fost mult mai mic la inceput, dar din 1926 a fost extins, construindu-se partea unde acum stau barul si scarile care duc la balcon. Deasupra sunt doua apartamente cu mai multe camere, care momentan sunt libere, dar care ar putea fi un butic hotel cu pana la 20 de camere, dupa parerea conducerii Trotter Prim, sau loc pentru diverse expozitii in viziunea boema a lui Nicolae Mircea. Povestile tatalui sau, Radu Mircea, care a preluat pentru o vreme conducerea restaurantului, i-au creionat lui Nicolae Mircea imaginea unei berarii in care “cheflii mai ramaneau dupa ora inchiderii si plecau pe usa din spate, unde de Craciun se facea o masa mare cu toti ospatarii care avea in capul mesei pe familia Mircea sau unde bacsisul se dadea dupa gradul de implicare. Oamenii stateau la coada sa fie asezati la masa unuia dintre cei mai vestiti chelneri si ii lasau bani in plus”.

in 1949 restaurantul a fost rechizitionat (masura exceptionala prin care un organ al administratiei de stat obliga pe cetateni la cedarea temporara a unor bunuri mobile sau imobile pentru nevoile statului), nu inainte ca familia Mircea sa fie obligata sa-si achite creditul ipotecar pe care il facusera in urma cu 50 de ani pentru constructia restaurantului.

car7

Caru’ cu Bere a devenit o cooperativa de pregatire a angajatilor din industria alimentara, care au ajuns sa locuiasca in apartamentele cladirii si sa lucreze in cadrul restaurantului.

Dupa prima renovare, din 1984, restaurantul a decazut. Operat de compania Trocadero, care mai detinea pe atunci restaurante ca Hanul lui Manuc sau Trocadero, cel care ulterior a devenit cazinou in zona Universitatii, unitatea a preluat o imagine prafuita. “O recenzie a acelei perioade spunea ca trebuie sa vizitezi neaparat la Caru’ cu Bere daca ajungi in Romania, dar sa nu stai, sa nu mananci aici. Gresia, care este facuta la Turda in 1920 si peste care au trecut milioane de oameni, a fost distrusa in unele parti. Ulterior am reusit sa o refacem, ba mai mult, am gasit intr-un depozit de la Hanul lui Manuc rezerve de gresie pe care le avem si acum. Placa are peste doi centrimetri inaltime si este colorata in profunzime pana jos. Peretii erau afumati, pe alocuri mucegaiti”, spune Daniel Mischie.

Mircea Nicolae caracterizeaza atmosfera acelei perioade ca fiind “trista”. “Ospatarii aveau la dispozitie un televizor in fata caruia stateau toata ziua in asteptarea clientilor. Restaurantul era gol de cele mai multe ori, insa.”

Demersurile pentru reintrarea in posesie au inceput din 1990, dupa noua ani s-a terminat procesul, Mircea Nicolae a fost recunoscut ca mostenitor, dar pana in 2006 a durat punerea in posesie a restaurantului. In momentul in care Dragos Petrescu si Daniel Mischie au preluat operarea restaurantului, Mircea Nicolae mai purta discutii cu alte companii care voiau sa preia spatiul. “Am primit oferte de milioane de dolari, dar Caru’ cu Bere nu este de vanzare. I-am ales pe cei doi sa opereze restaurantul pentru ca auzisem ca sunt tineri si sunt profesionisti”, spune Mircea, care a incheiat un parteneriat cu Trotter Prim pe 10 ani.

In 2006 a avut loc restaurarea restaurantului. “Nu am modificat absolut nimic. Peretii au trebuit in mare parte sa fie stersi si repictati dupa poze, recenzii de la Ministerul Culturii pentru ca erau mucegaiti sau pictati cu var. Mare parte din mobilier este cel din 1924 si unde este curbat este tocit de coate”, explica Mischie.

Opt luni a durat consolidarea restaurantului, pe santier lucrand 120 de muncitori. Pictorul (acelasi care a participat si la prima renovare), constructorii sau restauratorii au fost acreditati de Ministerul Culturii pentru a putea lucra la Caru’ cu Bere.

Din perioada comunista nu au mai pastrat aproape nimic, in afara de nea Ion, ospatar care lucreaza aici de peste 40 de ani. In varsta de 56 de ani, nea Ion a trecut de-a lungul timpului de la comanda tinuta minte la comanda scrisa pe carnetel, iar astazi lucreaza cu un POS. Nu prea s-a acomodat, “dar este o obligatie morala pentru noi ca nea Ion sa beneficieze de un tratament special”, dupa cum spune Mischie.

Acum localul este unul foarte cautat atat pentru atmosfera cat si pentru serviciile pe care le ofera.

Recomnadam sa faceti rezervare in prealabil:0726 282 373 Restaurant Caru cu Bere, zona centrul Vechi, Strada Stavropoleos 5

https://www.carucubere.ro/

Surse: Articol scris de Cristina Stoian, preluat din Ziarul Financiar.

http://www.zf.ro

http://www.eastcomfort.com/

Stay connected! 😀

Halloween de Romania

halloween-02

Pentru ca se apropie Halloween, m-am gandit  sa scriu despre cateva legende de la noi din tara, care si-ar merita cu prisosinta dreptul la cele mai ” spooky” locuri.

Am strans o mica selectie, legende stiute sau nestiute, care au ramas de-alungul anilor printre cele mai inspaimantatoare locuri, de vizitat, sau nu…

Halloween e o sarbatoare celtica, preluata de multe popoare,( noi preluam de la americani cam tot se poate), si se serbeaza pe 31Octombrie. Usor, usor s-a raspandit si la noi si barurile, cluburile se intrec organizand cea mai “spooky”, “horror” petrecere.

Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?”(Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă.

la noi in tara avem cateva locuri pline de mister si taina si in acest articol le prezint pe cele mai insemnate.

Padurea Baciu

padurea-baciu

In inima Ardealului, intr-o zona cu aparenta atemporala, se gaseste, probabil, cel mai misterios loc din Romania. Multa cerneala a curs pe margine subiectului padurii Hoia-Baciu, la fel cum multi pasi ai curiosilor au strabatut aceasta poarta intre lumi, in speranta surprinderii unei farame de paranormal. Unii dintre ei au avut intr-adevar parte de experiente inexplicabile care provoaca fiori reci chiar si celor curajosi. Cercetatorii nu au incotro si ridica neputinciosi din umeri, lasand loc liber celor mai diverse speculatii care inflacareaza imaginatia amatorilor de fenomene paranormale.

Padurea Hoia-Baciu, este cu siguranta cea mai faimoasa locatie din Romania, unde au fost investigate si analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Zona in sine a devenit cu adevarat celebra pe mapamond de abia in anul 1968, cu toate ca localnicii stiau de existenta sa inca din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rau, unde se intampla lucruri peste puterea de intelegere a omului obisnuit. Toti stiau din mosi stramosi ca odata intrati printre copacii al caror fosnet venea parca din alta lume, toate spaimele subconstientului uman, prind brusc viata si apar in calea celui indeajuns de nesabuit incat sa se aventureze in acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul padurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele ca odata ce au intrat in padure pentru a taia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de padure sau ciuperci, ceva straniu se intampla cu absolut oricare dintre ei.

Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele. Multa vreme, padurea Baciu din vestul orasului Cluj-Napoca a ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un blestem greu, sau mai rau, insasi salas al Necuratului. Cel care a intreprins o adevarata munca de pionierat la aceea vreme in studiul fenomenelor paranormale din padurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993).

Profesorul Sift a fost atras de faima padurii Baciu, intrigat fiind de povestile si intamplarile incredibile pe care le auzea de la localnici. In decada anilor 1950, a intreprins numeroase calatorii in padure, observand la fiecare incursiune intre copaci, o serie de umbre ciudate care il insoteau. Fire curajoasa, nu a abandonat cercetarile, izbutind sa fotografieze”umbrele”. Surprizele si-au facut aparitia inca de la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe langa”umbrele” in cauza, multe alte forme, lumini si siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetarile lui Sift au continuat pana in pragul anilor 1960, cand tot mai multi cercetatori romani i-au preluat studiile si aveau sa fie atrasi de explorarea padurii Baciu.

In primul rand, padurea Baciu este faimoasa pentru aparitiile sale. Structuri imateriale sau materiale de forme diverse apar in fata ochilor curiosilor, fie ca este noapte sau miezul zilei. Majoritatea sunt invizibile pentru ochiul uman, fiind capturate insa de aparatele de filmat sau fotografiat. Unii ezoteristi considera ca sunt nimic altceva decat reprezentatiile spiritelor care populeaza universurile paralele. Urmeaza la rand anomaliile magnetice, fluctuatiile campului electromagnetic, emisiile infrasunet. Printre cele mai socante manifestari, se numara si urmele fara explicatie care apar pe pamant, zapada sau iarba, direct sub ochii privitorilor. Nici lumea vie nu a scapat neafectata de misterele padurii, efectele biologice manifestandu-se asupra plantelor si vegetatiei care prezinta forme de deshidratare, arsuri si necroze ale tulpinilor si frunzelor din anumite zone ale padurii.

Fenomenele inregistrate in padurea Baciu nu sunt singulare pe mapamond. Harta locurilor de pe Terra care contin zone cu fenomene asemanatoare, cuprinde si Desertul Mojave si Gloful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia, Muntele Kailasa din Tibet. Cu toate acestea, padurea Hoia-Baciu este considerata de toti marii parapsihologi , drept cel mai important areal al manifestarii fenomenelor parapsihologice de pe intreaga planeta.

Muntele Tampa, Brasov

tampa Muntele Tâmpa este unul dintre locurile din Braşov care au cele mai multe legende. Cele mai cunoscute sunt cele care vorbesc despre existenţa unui mare lac subteran sau despre faptul că sunt nişte tuneluri ce străpung muntele. Dacă lacul nu a fost descoperit, existenţa a trei-patru tuneluri săpate în munte este reală. Astăzi, numai unul dintre ele mai este practicabil şi leagă Casa Sfatului de unul dintre turnurile vechii cetăţi. Celelalte s-au surpat în timp şi toate sunt închise pentru a se evita accidentele. O altă legendă este legată de singura bancă săpată în piatră (foto) aflată pe aleea de sub Tâmpa. Se spune strânca din care este făcută banca s-a prăvălit din înălţime, îngropând sub ea doi amanţi care stăteau îmbrăţişaţi în acel loc. Banca a fost făcută în memoria lor în 1817. Muntele Tâmpa este o veritabilă atracţie turistică. Se poate ajunge în vârf cu telecabina sau pe jos pe patru trasee turistice marcate.

Padurea Trivale, Pitesti

trivale

Parcul Padurea Trivale, era pe timpuri un falnic conac.

Stapanul acelui conac, un om innebunit dupa bani si putere, avea o fata foarte frumoasa pe care planuia sa o casatoreasca cu un mosneag foarte instarit si cu foarte multi bani.Tanara fecioara era indragostita de un baiat ce era sluga la conac, asa ca in ziua in care trebuia sa se marite cu mosnegul asa cum ii poruncise tatal sau, aceasta a fugit impreuna cu baiatul de care era indragostita. Turbat de furie, tatal fetei i-a vanat pe tinerii indragostiti si i-a descoperit adapostindu-se printre copacii din Padurea Trivale. Dezgustat si inebunit tatal fetei a obligat-o sa priveasca cum il macelareste pe baiatul pe care aceasta il iubea, dupa care a renegat-o pe fata pentru ce a facut si a omorat-o  taindu-i capul. Praful si pulberea s-au ales de batranul tata, care la scurt timp s-a imbolnavit si a murit si el iar toata averea lui a fost risipita.

Din marele conac au ramas doar niste ruine, ce se mai gasesc si astazi in Padurea Trivale. Casa bantuita i se zice si este un loc in care foarte putini au curajul sa mearga mai ales pe timp de noapte.

Localnicii spun ca uneori , in serile linistite, se aude prin padure suierand purtat de vant, bocetul fetei ce a fost omorata cu atata cruzime, iar cand cupluri de indragostiti se plimba prin Padurea Trivale , o mireasa fara cap li se iveste in cale. Se spune ca fantoma fetei apare doar pentru cateva secunde si apoi dispare . Localnicii cred ca motivul pentru care a fost vazuta doar in jurul cuplurilor de indragostiti este pentru ca este atrasa de puterea dragostei lor iar bocetul se aude deoarece ea a pierdut pe cel ce il iubea. MIREASA FARA CAP este un suflet chinuit, ce bantuie printre copacii din Padurea Trivale jelidu-si dragostea pierduta si soarta nenorocita de care a avut parte.

Podul Mincinosilor, Sibiu

pod1

Podul nu se incadreaza la categoria “spooky”, dar are aceasta legenda care l-a facut faimos si de aceea

l-am mentionat.

Ei bine deoarece se spune ca podul “simte” mincinosii, mai exact daca spre exemplu o persoana trece pe pod si in momentul ala spune o minciuna podul incepe sa scartaie, demascand astfel mincinosul. Vorbe circula si cum ca acum multi ani, negustorii prinsi cu ocaua mica, erau batjocorati in vazul tuturor si aruncati de pe pod. Nici fetele de maritat nu lipsesc din peisaj. Fetele care sustineau ca sunt neprihanite inainte de casatorie, dar se descoperea ca au mintit, ca pedeapsa erau aruncate de pe Podul Minciunilor.

Legenda Cazinoului , Constanta

cazino

Cazinoul din Constanța este unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului, fiind construit în anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910. Se află pe faleza din Constanța, pe bulevardul Regina Elisabeta.

Pe lângă istoria oficială a Cazinoului, există şi o legendă pe care puţini o cunosc. Se spune că imobilul ar fi fost construit de către un navigator care a avut o fată. Tânăra a murit la o vârstă foarte fragedă, pe când avea 17 ani. Îndurerat, tatăl său a ridicat Cazinoul, pentru ca tinerii din oraş să aibă parte de momente de care fiica sa a fost privată. Se mai spune că, dacă priveşti Cazinoul de sus, acesta ar avea forma unui dric, iar ferestrele ar sugera imaginea unor morminte. Mai mult, dacă te uiţi atent la uşa de la intrare, vei vedea două capete de berbec, ornament ce se putea găsi pe dricurile vechi. Legenda mai spune că, pe timpul verii, cei ce pierdeau la jocurile de noroc se aruncau în valurile Mării Negre, aceasta fiind explicaţia pentru furtunile iscate toamna şi iarna în zona falezei. Sufletele neliniştite ale acestora agită şi astăzi marea, spumoasă şi sărată, ce spală zidurile cazinoului, odată simbol, astăzi, ruina oraşului Constanţa.

In tipul primului razboi mondial, cazinoul a fost folosit pe post de spital de campanie. Pe 19 noiembrie 1917, cazinoul devine iarasi functional. Urmeaza perioada interbelica, cea mai stralucitoare si mai frumoasa din istoria cazinoului. Mai mult, in 1922 Primaria a inceput constructia unui pavilion-restaurant in fata cazinoului, constructie care astazi functioneaza ca si acvariu.

Din pacate, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, frumoasa cladire are de suferit de pe urma bombardamentelor. Este renovat in 1951 cu ajutorul detinutilor politici. Ultima data cand au fost facute lucrari de restaurare a fost intre anii 1986 – 1988. Dar asta era acum in urma trei decenii. Cazinoul se degradeaza treptat, iar valurile furioase care il erodeaza neincetat ii iau treptat din stralucirea de odinioara.

Sper ca v-a placut culegerea de legende, cu siguranta mai sunt si alte si de care poate vom povesti cu o alta ocazie.

Am amintit aici cele mai cunoscute locuri din Romania.

Happy Halloween!!! ;))

Stay connected! 😀

www.eastcomfort.com

http://www.eastcomfort.com/bucharest/last-minute-apartments.en.html

surse:

www.descopera.ro

www.http://romanialapas.ro

http://www.efemeride.ro

http://www.ziuaconstanta.ro

http://horror-romania.ro

Locuri ascunse din Bucuresti

Capitala ascunde o mulţime de locuri cu adevărat frumoase în spatele cărora se află poveşti mai puţin  cunoscute.
Casa Melik, cea mai veche locuinţă a Capitalei

Pe o stradă îngustă din Bucureşti se găseşte încă cea mai veche clădire locuibilă, după cum apreciază istoricii. Casa Melik, aşa cum se numeşte construcţia, a fost ridicată pe uliţa Spătatului şi are puţin peste 250 de ani. Tot ce se ştie despre primul om care a locuit în vechea clădire este faptul că a fost un boier spătar, dar numele lui nu s-a păstrat în niciun document.

casa melik

Casa a fost ridicată special pentru el, dar în 1815, atunci când acesta a murit, construcţia a rămas moştenire urmaşilor boierului. Aceştia au vândut-o unui negustor armean pentru o sumă substanţială la acea vreme, 1.400 de taleri. Astăzi, casa păstrează o parte din parfumul vechiului Bucureşti, fiind considerată una dintre cele mai frumoase construcţii-monument, dar se numără şi printre cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti.

Scara care duce spre fosta insulă a Bucureştiului, printre cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti

În urmă cu ani buni, Dâmboviţa curgea prin jurul Patriarhiei, iar dealul pe care noi îl vedem astăzi era un fel de insulă în Capitală. Dealul Patriarhiei din Capitală este o zonă a oraşului încărcată de istorie. Încă de la urcarea pe deal, o parte a străzii este pavată cu pietre care astăzi spun povestea unui Bucureşti pierdut. Strada care conduce către Patriarhie a fost decorată cu aceste pietre în perioada interbelică, la ordinul primarului de la acea vreme din Capitală. „Pietrele datează din anii ’30. Toate trotuarele din perioada interbelică au fost pavate aşa de primarul Dobrescu. Se pare că este ultima stradă care mai are acest pavaj şi este monument istoric“, au declarat reprezentanţii Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate (ARCEN), cei care organizează trasee culturale prin Capitală.

Deşi Dealul Patriarhiei este foarte cunoscut, nu mulţi sunt cei care ştiu că din Mahalaua Flămânda se putea ajunge la Patriarhie pe o scară construită între două vechi case din Bucureşti. Astăzi, scara a rămas în picioare şi este considerată de cei care locuiesc în zonă ca fiind un loc foarte frumos şi încărcat de istorie, numărându-se printre cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti.

Schitul Darvari, o oază de linişte în centrul Capitalei

schitul-darvari

Chiar în centrul Capitalei, pe străduţele mici şi răcoroase din apropierea Grădinii Ioanid, se află Schitul Darvari, lăcaş de cult ascuns de ochii trecătorilor grăbiţi. Ansamblul, mărginit de un gard de piatră alb este o adevărată oază de linişte şi unul dintre cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti.

Schitul Darvari a fost ridicat în anul 1834, de către Mihail Darvari şi soţia sa Elena. În acele vremuri, aici era doar o biserică mică, din lemn, care servea ca loc de rugăciune pentru membrii familiei ctitorilor. Schitul a căpătat forma actuală în 1934 după planurile arhitectului Gheorghe Simotta, în timp ce interiorul a fost pictat în frescă de Iosif Keber.   În timp, Schitul Darvari a trecut prin numeroase schimbări,  fiind inclusiv reconstruit din temelii în perioada interbelică.  Din anul 1992, Schitul Darvari este declarat monument istoric, iar mănăstirea a fost renovată de mai multe ori, chiliile şi biserica au fost refăcute şi pictate în întregime. La Schitul Darvari, credincioşii mai pot admira şi clopotniţa, magazinul cu obiecte religioase şi un mic paraclis de rugăciune.

Xenofon, strada pe care n-a mers niciodată vreo maşină

În jur de 70 de trepte, o parte dintre acestea vizibil afectate de trecerea timpului, şi o plăcuţă metalică pe care stă scris „Xenofon“. Aşa începe o filă din povestea Bucureştiului, scrisă în urmă cu sute de ani, atunci când a fost construită singura stradă în trepte din oraş. La capătul ei, un palat de pe vremea lui Carol I, transformat astăzi într-un hotel de lux celebru.

xenofon

În apropierea Parcului Carol din Capitală există o stradă îngustă pe care niciodată nu a mers nicio maşină. Din când în când, oamenii din zonă mai urcă sau mai coboară pe străduţă fără să dea prea mare importanţă betonului încărcat de istorie pe care calcă. Strada Xenofon este considerată singura în trepte din Bucureşti şi ar fi fost construită în urmă cu peste 200 de ani. De atunci şi până astăzi, treptele străzii s-au deteriorat, asfaltul s-a fisurat sau chiar s-a rupt, dar o parte din parfumul de odinioară a rămas în atmosfera locului. După ce urci toate treptele ajungi în capătul străzii, acolo unde o bijuterie veche de peste 100 de ani, restaurată şi modernizată, constrastează puternic cu lumea lăsată „la poalele străzii“. Practic, strada în trepte este un tunel care te conduce către o lume nouă, plină de şarm şi eleganţă.

 Palatul Suter, bijuteria din capătul treptelor

Palatul Suter, botezat acum Carol Parc Hotel, a fost construit la începutul secolului trecut de arhitectul german Adolf Suter. Istoricul Dan Falcan spune că în apropierea palatului se află cartierul Gramont, locul în care şi arhitectul german deţinea teren în urmă cu peste 100 de ani.

„Construcţia cartierului Gramont, cuprins între bulevardul Regina Maria şi Parcul Carol, a început prin 1893. Aici era un loc gol, nu erau construcţii“, zice Falcan. Câţiva ani mai târziu, în 1904, cartierul de case era în mare parte construit, doar pe alocuri mai făcându-se mici lucrări. În schimb, Palatul Suter, a început să prindă viaţă în anul 1902, pe Dealul Filaretului, cel mai înalt punct natural din Bucureşti şi a fost gata patru ani mai târziu.A fost restaurat şi modernizat de-a lungul vremii, iar astăzi este cunoscut ca un hotel extrem de elegant şi rafinat din Capitală.

suter

Castelul Ţepeş, copia Cetăţii Poenari

În clasamentul propus de noi cu cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti includem şi Castelul Ţepeş, o copie fidelă a cetăţii Poenari. Nu este vechi de şase secole, ci are doar puţin peste o sută de ani şi a fost construit de către regele Carol I (aprilie 1866 – 10 octombrie 1914), un iubitor al lui Vlad Ţepeş. Castelul a fost inaugurat în anul 1906 în cadrul Expoziţiei Generale a României, organizată în Parcul Carol cu ocazia aniversării a 40 de ani de domnie a regelui. Prin Expoziţia Generală a României, autorităţile de la Bucureşti au vrut să arate vizitatorilor, printre care mulţi străini, modul în care a progresat România în perioada 1866 – 1906.

castelul-tepes
Castelul a fost ridicat după planurile arhitecţilor Ştefan Burcuş şi V. Ştephănescu reproducând, la o scară mai mică, Cetatea Poenari. Astfel, Carol I a comandat ca în turnul fortăreţei, înalt de 23 de metri şi cu un diametru de 9 metri, să fie montat un rezervor de apă din fontă. Printr-o scară de lemn, în spirală, se urcă pe o platformă de unde, din turn, se poate admira Parcul Carol şi panorama Bucureştilor. Un contrafort puternic, terminat cu un pridvor de lemn, susţine turnul ca să nu se prăbuşească, iar în dreapta se află un zid crenelat de piatră, terminat în colţ cu un alt turn de dimensiuni mai mici. Toată construcţia a fost îmbrăcată în piatră şi în cărămidă roşie.

www.eastcomfort.com

Stay connected!:D

Surse: adevarul.ro

O cafea, va rog!

De vorbă cu Gheorghe Florescu, autorul cunoscutei cărţi “Confesiunile unui cafegiu”

După o viaţă de om trăită şi învârtită în jurul cafelei (de la vârsta de 8 ani, pe când ucenicea la mentorul său, armeanul Avedis Carabelaian, şi până la cei 69 de ani, pe care-i va împlini în curând), Gheorghe Florescu pare el însuşi compus din cele mai aromate, rare şi rafinate boabe de cafea din lume. Este o adevărată enciclopedie în materie, putând povesti ore în şir de la primii zori ai descoperirii şi preparării magicei licori şi până la marii oameni ai lumii pasionaţi în exces de parfumata fiertură. Şi dacă, totuşi, nu poate divulga secretul profesional propriei reţete de preparare a cafelei, se bucură, în schimb, să vă arate cum se poate pregăti cea mai minunată ceaşcă de cafea cu mijloacele pe care le aveţi la îndemână.

Cafegiul FLORESCU

Atenţie! “Bărbatul trebuie să facă soţiei cafeaua”

Când intri în micuţa prăvălie situată în Piaţa Rosetii din Bucureşti, olfactiv, simţi cum te dezmiardă zeci de arome amestecate ce te fac să inspiri cu nesaţ aerul dens, îngemănat cu parfumul boabelor de cafea proaspăt prăjite şI depozitate în cilindri de sticlă. Abia apoi, vizual, realizezi că nu eşti departe de-a crede că ai intrat în peştera comorilor lui Ali Baba. Alune, fistic, şerbet, dulceţuri, băuturi fine, fac ca papilele gustative s-o ia razna, creând pofte de nestăvilit. Dincolo de tejghea, coborât parcă din poveştile cu Harun-al-Rashid, ca un “calif” al cafelei, sau ca un pezevenghi moş Cadâr, din piesa “Tache, Ianche şI Cadâr” a lui Victor Ion Popa, stă Gheorghe Florescu gata să interacţioneze amical şI şăgalnic cu oricare client intrat pe uşă. “Negustorul ideal este pentru Jurnalul Naţional”, versifică vesel la moment cafegiul. Cum “la aşa ceva e imposibil să spui nu” (ca într-un vers al lui Alexandru Andrieş, ce stă înrămat la loc de cinste pe unul din pereţii cafenelei), cafeaua se acceptă şI se porneşte discuţia. “Minunat şI recomandat este ca bărbatul să facă iubitei sau soţiei cafeaua de dimineaţă! Să ştiţi de la mine: cafeaua fidelizează cuplul. ŞI să nu-mi spună nici un bărbat că nu se pricepe, fiindcă numai dacă nu vrea sau nu are dragoste de parteneră nu poate surprinde plăcut, după o noapte furtunoasă, cu o ceaşcă de cafea preparată în buza zilei! Mulţi asociază cafeaua cu ţigara. Dar, aşa cum un vin bun nu trebuie stricat cu apă minerală, nici gustul cafelei nu trebuie alterat cu fumul de ţigară. Însă asta e treaba fiecăruia, eu n-am fumat niciodată, dar cafea beau de la 8 ani”.

Secretul preparării cafelei la domiciliu

Comerciant de-o viaţă, a învăţat că sunt clienţi care ar oferi de la 15 lei până la 160  lei pe 100g de cafea şI cunoscători care ar cumpăra o sticlă de Brandy Ararat Divin chiar şI la preţul de 2.400 lei, produse care de găsesc la vânzare în cafeneaua sa. De aceea lucrează pentru toate buzunarele şI pentru toate mofturile. “Preţul oglindeşte întotdeauna calitatea, sunt preţuri internaţionale.

Dar vreau să spun cum se face cea mai bună cafea, din cafeaua pe care o are omul acasă, o cafea normală la ibric. Se ia ibricul şi se măsoară apa cu ceaşca cu care se bea cafea, cam 50 ml. Se pune la fiert. Dacă se bea cu zahăr, se pune o linguriţă rasă. Dacă se bea cu miere, se pune mierea la sfârşit, mierea nu trebuie fiartă. Când apa ajunge la o temperatură călduţă, ca de făcut pâine, atunci se pun două linguriţe de cafea (pentru fiecare ceaşcă) nici pline cu vârf nici rase, obişnuite. Se amestecă şi se lasă să fiarbă până când devine fiertura mai vârtoasă, dar să nu ajungă să dea în clocot. Se mai ia un vârf de linguriţă de cafea şi se presară ca o ploaie, cum ai pune zahăr pudră peste o gogoaşă. Acest vârf de linguriţă presărat reprezintă marele secret al unei cafele de excepţie la ibric! Se amestecă, se face un caimac deosebit care se pune, o lunguriţă-două, în ceşti. Cafeaua din ibric se lasă să fiarbă până dă în clocot şi se pune peste caimacul din ceaşcă.

Soliman Magnificul aşa făcea, învăţat de către un armean. Armenii domină lumea cafelei, sunt cei mai buni preparatori de cafea din lume”, încheie cu zâmbet larg Gheorghe Florescu. Iar noi am încălecat pe-o şa/Şi v-am spus povestea cafelei aşa.

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bucarest/ap8-1r-appartment.en.html

Surse: http://jurnalul.ro/