Home Page of EastComfort Bucharest Apartments

Monthly Archives: December 2014

Palatul Sturdza

Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel în stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza și soția sa Maria, în satul Miclăușeni, la o distanță de 20 km de Roman și 65 km de municipiul Iași.

Castelul Miclăușeni este construit în stil neogotic cu elemente de baroc. Clădirea a fost ridicată la sfârșitul sec. al XIX-lea pe locul unui conac boieresc mai vechi din sec. al XVIII-lea, o parte din construcția veche fiind înglobată în actuala clădire, ea aflându-se în aripa estică a castelului.

Castelul Sturdza are etaj și mansardă. Pereții exteriori ai clădirii au fost împodobiți cu numeroase decorațiuni în altorelief, printre care și steme inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu cu o sabie și o ramură de măslin sau elemente simbolice, realizate în anul 1898 în stilul Art Nouveau de către arhitectul Iulius Reinecke. Acesta fusese ajutat de către Maria Sturdza, care ilustrase ca pictoriță multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin și prieten apropiat al familiei Sturdza. 

Părțile componente din lemn ale clădirii (uși, ferestre, lambriuri, scări interioare) sunt realizate din lemn de stejar, tei și rășinoase, fiind bogat sculptate, profilate, traforate și lustruite cu șelac la nivel de mobilier stil.

În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623). Satul acesta i-a fost întărit acestuia în 1598.

La începutul secolului al XVII-lea, vistienicul Simion Stroici a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau încă vedea la începutul secolului al XX-lea. 

La data de 19 aprilie 1699, frații Sturdza și-au împărțit între ei averile, moșia Miclăușeni revenindu-i lui Ioan Sturdza. Pe moșie locuiau și munceau țărani clăcași și țigani vătrași robi, care și astăzi poartă nume de meserii: Bucătaru, Muraru, Pitaru, Curelaru, Mindirigiu, Bivolaru, Surugiu, după cum scrie Costin Merișca, în lucrarea “Castelul Miclăușeni în cultura română” (Ed. “Cronica”, Iași, 1996).  Locuitorii satului Miclăușeni trăiau în bordeie sărăcăcioase pe moșia boierului și pe gârla din preajma parcului boieresc. 

În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza (1710-1792) a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece pe fiecare etaj. În grajdurile conacului erau adăpostiți cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile manejului din cuprinsul domeniului.

Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), Alecu Sturdza a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului. A fost înmormântat în biserica conacului. După moartea sa, de administrarea moșiei s-a ocupat văduva sa, Ecaterina (Catinca). Ea a lăsat moșia fiului său, George A. Sturdza, în 1863.

În anul 1869, George Sturdza s-a căsătorit cu Maria, fiica scriitorului Ion Ghica, mutându-se atunci la moșie.

Dornic să refacă clădirea conacului, George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene și amintind de Palatul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa.

Castelul adăpostea o colecție valoroasă de cărți și documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Cararra, argintărie, dar și piese arheologice, numismatice și epigrafice de mare valoare. Numai colecția de cărți număra 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediții princeps sau rarisime.

Singurul copil al lui George Sturdza și al Mariei Ghica a fost o fiică, Ecaterina. Ea s-a căsătorit în anul 1897 cu Șerban Cantacuzino, dar nu a avut copii. Soțul ei a murit în 1918, Ecaterina Cantacuzino rămânând văduvă de tânără. Ea l-a înfiat pe vărul ei, Matei Ghica Cantacuzino, dar acesta nu s-a dovedit interesat de moșie, emigrând în Occident în timpul celui de-al doilea război mondial. 

 

Pentru o lungă perioadă, de administrarea castelului s-a ocupat Ecaterina Cantacuzino, fiica lui George Sturdza și soția lui Șerban Cantacuzino.

În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți. Castelul a fost devastat de soldații ruși care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe, vânzând alte volume unor magazine din Târgu Frumos, unde erau folosite pentru împachetarea mărfurilor. Pe lângă cărți, au dispărut din castel piese de mobilier și cea mai mare parte din colecțiile familiei Sturdza.

Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.

În anul 1953, comuniștii au desființat așezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea dinjudețul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserica din Miclăușeni. 

În noaptea de 23 decembrie 1968, a izbucnit un incendiu la mansarda castelului, se pare că de la o țigară lăsată aprinsă. Atunci au ars ultimele mobile originale ale castelului, care erau depozitate la mansardă. În anii acelei folosințe nefericite, mai precis în 1985, mansarda și acoperișul castelului au căzut pradă unui devastator incendiu. Apa cu care a fost stins incendiul s-a infiltrat în pereți, contribuind la degradarea progresivă a imobilului.

S-au efectuat lucrări de consolidare și restaurare a clădirii și dependințelor, apoi au fost executate lucrări generate de infiltrarea apei subterane. Au fost reconstituite după fotografii elementele decorative pierdute mai mari sau mai mici. Piesele de mobilier din lemn, în special uși, ferestre, lambriuri, scări interioare din lemn și parchetul original au fost restaurate și conservate în anii 2003-2005.

Lucrările de restaurare nu au fost finalizate în totalitate. Mitropolia Moldovei intenționează să organizeze aici un complex muzeistic și un centru de conferințe, celelalte clădiri urmând să adăpostească un centru de zi pentru persoane vârstnice și un centru de pelerinaj. Una dintre clădiri a devenit deja atelier de pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate. 

Si  bineinteles, castelul a devenit faimos dupa ce in anul 2003, regizorul Sergiu Nicolaescu a turnat câteva scene din filmul “Orient Express” la castelul de la Miclăușeni. 

Eu una, acolo am remarcat acest castel, care mi-a atras atentia. Cat despre film….frumos, dar foarte trist…

 

stu4 stu3 stu2 stu1

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap19-1r-apartment.en.html

Stay Connected! 😀

surse: http: ro.wikipedia.org

Christmas in Bucharest/Romania

 

The tradition of Christmas carolling has been kept in Romania, where those who travel to the country’s villages get to see the ‘real’ carolling- and we’ll cover that later on. But there are ways to discover traditional Romanian carolling for those who stay in Bucharest too. Starting the first week of December, with a peak before Christmas, and in between Christmas and New Year’s Eve, groups of carollers will start touring the neighbourhoods of Bucharest.

The Calusarii dance is a healing and protection ritual – in the countryside they would dance in people’s yards or on the street. The custom is still kept in more traditional Romanian villages, especially in the south of Romania.

There will also be groups of masked people in your neighborhood, and there will also be groups of kids singing a carol or two in front of your door. In the latter case, it is customary to give them some money (RON 1, 5 or 10 for each child, depending on how much you want to spend). You can also give them fruits and cookies, but most of the kids do this to raise money for Christmas presents nowadays, so they will be happier with money.

Examples of colinde with religious subject are “Astăzi s-a născut Hristos” (Today Christ Was Born), “O, ce veste minunată!” (Oh, What Wonderful News!), “Trei păstori” (Three Shepherds), “Trei crai de la rărărit“, “Steaua” (The Star) or “Sus la poarta Raiului” (Up at Heaven’s Gate). The first two ones talk about the Nativity of Jesus. The first one indicates people to pray for Jesus and thank him for being born while the other one informs us how Christ was born and praises Mary. The other ones tell the stories of the Three shepherds, Three Magi and of the Christmas star. The latter one, “Sus la poarta Raiului” is a portrait of the Manger during Jesus’ nativity.

Many folklore musicians covered, re-mastered or did renditions to those songs, some of them being well-known artists such as Maria Tănase. Beyond traditional music, mainstream artists have also involved themselves in Christmas culture. One example is Madrigal choir who covered over 20 carols. Ştefan Hruşcă is another Christmas music alumni who kicks off Christmas nationwide tours in late November yearly. He had also covered hundreds of songs and put them on at least three Christmas albums. Rock & Roll singer-songwriter and actor Ştefan Bănică, Jr. has a now-traditional concert series to honor Christmas, ever since 2002. They are called Împreună de Crăciun / Concert extraordinar de Craciun and take place at Sala Palatului in Bucharest. He also released a Christmas album including top ten smash hit “Doar o dată e Crăciunul” (Christmas Is Only Once)

 

 

 http://www.eastcomfort.com/romania/bucarest/ap23-2r-apartment.en.html

MERRY CHRISTMAS AND A HAPPY NEW YEAR!

Stay connected! 😀

Surse: http://en.wikipedia.org/

www.romania-insider.com

Bucurestii Vechi si Noi: Magazinul Victoria

 

mv1

Magazinul Victoria se află pe Calea Victoriei, la intersecția cu Strada Lipscani, lângă Poliția Capitalei, în clădirea care a găzduit în perioada interbelică Galeriile Lafayette.

Construit în 1928 în stilul Art Deco, după planurile arhitectului Herman Clejan, pe locul unde își avusese sediul cunoscuta librărie Socec, magazinul a fost denumit atunci ”Galeries Lafayette” , după numele celebrului magazin din Paris construit în 1912. A fost primul mare magazin universal din România, după modelul magazinelor cu spații mari de expunere din Paris, prin comparație cu prăvăliile mici, tradiționale, din București. Era un magazin modern, luxos, dotat cu lift, având în interior coloane și pe jos marmură.

Luxosul magazin s-a bucurat în perioada interbelică de o reclamă pe măsură, prin afișe, ziare, reviste, radio.

Astfel, spre exemplu, o reclamă din 1937 descria ”Galeries Lafayette” ca ”unicul magazin occidental din țară”, ”Magazin de încredere unde găsiți tot ce vă trebue”, respectiv ”mărfuri de primă calitate cu prețuri eftine și fixe”. Reclama îi informa pe cei dornici să viziteze magazinul că în cele peste 70 de raioane pot fi găsite confecții, blănuri, bijuterii, parfumuri și articole de toaletă, galanterie fină bărbătească, articole de sport, covoare, linoleum, lenjerie, mătăsuri, toate purtând ”pecetea rafinamentului parisian și a bunului gust”. ”Magazinul Galeries Lafayette este aprovizionat din timp de centrala din Paris cu mărfuri de ultimă modă”, mai menționa reclama din 1937. De asemenea, într-un almanah realizat de Magazinul universal Galeries Lafayette în anul 1939 sunt prezentate și imagini cu numeroasele departamente, printre care și cel de jucării.

 

mv2

După naționalizare, în 1948, magazinul a primit numele Victoria, iar mai târziu a devenit cunoscut prin sloganul ”Magazinul Victoria, 50 de magazine într-unul singur”. Magazinul, cu scară rulantă, bine aprovizionat, avea la parter și etaje raioane a căror repartizare s-a păstrat, în mare, și în ziua de azi: la parter — bijuterii, parfumerii, electrocasnice ș.a.; la etaje — articole pentru copii și tineret, femei, bărbați; stofe, țesături, artizanat, articole de uz casnic ș.a.

Magazinul Victoria a fost grav afectat în 1979 de un puternic incendiu.

După 1990 a fost renovat, cea mai recentă renovare având loc în 2001. Suprafața totală a magazinului este de 13.000 de metri pătrați.

Astăzi, la parterul magazinului se află standuri cu bijuterii, parfumerii, artizanat și suveniruri din România, marochinărie, pălării, eșarfe, sticlărie, porțelanuri, la etajul 1 se află standuri cu articole pentru femei (încălțăminte, marochinărie, pălării, lenjerie), precum și mercerie, garnituri de pat, țesături, articole de uz casnic, la etajul doi se găsesc articole pentru bărbați, la etajul trei — articole pentru nou-născuți, copii, tineret, jucării—, iar la etajul patru diverse articole pentru femei, lenjerie, blănărie. În fine, la etajul cinci se află standuri cu decorațiuni interioare, electrocasnice, metraje, perdele, covoare, garnituri de pat, costume și rochii pentru ocazii, precum și un mic atelier de retușuri și croitorie. Pe scările interioare ale magazinului, care păstrează vechea marmură roșie, se află vitrine în care sunt expuse diverse articole.

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap5-2r-apartment.en.html

 

Stay connected! 😀

Surse:.bucurestiivechisinoi.ro

agerpres.ro

 

 

 

Turnul de apa

Daca treceti vreodata prin parcul Carol si aveti destul timp la dispozitie pentru a descoperi un obiectiv turistic mai putin obisnuit, cu aspect medieval si neaparat construit din caramida rosie, nu trebuie sa mergeti foarte departe: in mijlocul parcului se afla Turnul de Apa construit de arhitectii Stefan Burcus si V. Stephanescu in 1906, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, prilej cu care autoritatile romane au dispus organizarea celebrei Expozitii Generale Romane.

Castelul despre care va vorbim s-a vrut a fi util, in el urmand sa fie adapostit un rezervor de apa, insa nu si-a indeplinit niciodata menirea si a ramas in istorie mai mult datorita faptului ca preia din arhitectura palatului lui Tepes de la Poienari, judetul Arges. Cei interesati poti sa admire aceasta constructie pe strada Candiano Popescu, nr 6, Bucuresti.

Din pacate, accesul inauntrul castelului este permis doar de doua ori pe an, din motive de siguranta (nu a mai fost reparat din 1990): de Ziua Eroilor (Inaltarea Domnului) si de Ziua Armatei (25 octombrie). Cu toate acestea, vizita va fi una memorabila: pe langa stilul arhitectonic inconfundabil, va veti delecta si cu o superba priveliste a parcului Carol si veti putea vizita, de asemenea, Mausoleul si Mormantul Soldatului Necunoscut.

 

tur3 tur2 tur1

 

http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap43-2r-apartment.en.html

Stay connected! 😀

Surse: www. qbebe.ro