Biserica Curtea Veche este cea mai veche biserică din București, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, în timpul primei sale domnii, între anii 1545-1554. Edificiul amplasat în centrul vechi al Bucureștiului, Lipscani, fosta Curte Veche, a servit timp de două secole drept loc de încoronare a domnilor Țării Românești. Biserica poartă hramurile Buna Vestire și Sfântul Anton.
În timpul incendiului din 23 martie 1847, incendiu care a devastat Bucureştiul, a fost distrusă şi biserica Sfântul Anton, aflată pe locul în care astăzi este Piaţa Anton. După acest incendiu hramul bisericii, Sfântul Anton a fost preluat de biserica Buna Vestire (cunoscută sub denumirea de Biserica Curtea Veche) aflată în apropierea acesteia.
Biserica Sfantul Anton a fost construita pe locul alteia mai vechi, din lemn, si a servit drept capela pentru Curtea Domneasca. Biserica are un plan trilobat – o copie a manastirii Cozia – cu o lungime de 25 de metri si 8 metri latime la exterior. Pronaosul este acoperit cu o bolta semicirculara, iar naosul este prevazut cu turla. In ceea ce priveste plastica decorativa a fatadelor Bisericii Sfantul Anton – Curtea Veche, ea este realizata prin fasii de caramida aparenta, alternand cu fasii de tencuiala. Sub cornise se afla un sir de ocnite, care, alaturi de soclul construit cu caramizi semicilindrice, constituie un progres in evolutia arhitecturii in Tara Romaneasca. Prezenta contrafortului, care sprijina zidul la exterior, cat si decoratiunea ocnitelor, reprezinta o influenta arhitectonica din Moldova, influente aduse de sotia ctitorului, Doamna Chiajna, fiica domnitorului Petru Rares din Moldova. Pisania originala a Bisericii Sf. Anton – Curtea Veche disparut, s-a pastrat insa pisania pusa de Serban Cantacuzino la 1715, cand a refacut pictura ocazie cu care a adaugat la intrare un frumos chenar de piatra, sculptat in stil renascentist. Pictura veche realizata sub Petru cel Tanar nu s-a mai pastrat.
Biserica a fost pictata de trei ori. Din prima pictura din fresca, se mai pastreaza fragmente in partea superioara a peretelui de sud a Proscomidiarului; cea de a doua fresca, din timpul lui Stefan Cantacuzino, se gaseste in nisele din dreapta si stanga intrarii in biserica, a treia pictura a fost in ulei, executata de profesorul de desen de la Gimnaziul „Sf. Sava”, C. Lecca si se situeaza la limita unui stil neoclasic corect.
Catapeteasma este din lemn aurit, sapata de pictorul Babic la mijlocul secolului trecut. Dupa cutremurul din 1977, biserica a fost reparata si s-au facut mai multe lucrari: s-au consolidat turla, clopotnita, treptele de la intrare in biserica; a fost restaurata pictura; a fost reconstruit cafasul: s-au zidit zece hote de zid, acoperite cu geam gen vitralii, pentru arderea lumnarilor.
Slujba sfintirii lucrarilor de reinnoire si restaurare a bisericii a avut loc in ziua de 17 ianuarie 1983, praznuirea numelui Sf. Antonie cel Mare, de catre P.S. Episcop Roman Ialomiteanul, Vicarul Arhiepiscopiei Bucurestilor, in fruntea unui sobor de preoti si diaconi, paroh fiind Preotul Dinu Provian si preot slujitor Preotul Ion Cristache.
Pictura bisericii a mai fost restaurata si in anul 1998. Astazi biserica are un plan triconc cu o lungime de 25 m si o latime de 9 m, iar la abside 14 m. Suprafata cladita este de 248 mp.
Curtea bisericii, cu o suprafata de 718 mp este imprejmuita cu gard de fier pe un soclu de zid. In intregul ei, biserica Curtea Veche este un exemplu remarcabil de logica constructiva si de juste formule decorative aplicate unui material putin pretentios, maleabil si destul de durabil.
Stay connected! 😀
surse:
www.ro/wikipedia.org
www.biserica-sfantul-anton.ro
www.seebucharest.ro
www.crestinortodox.ro
Comments are closed.