Home Page of EastComfort Bucharest Apartments

Category Archives: Hoteluri Bucuresti - Page 4

Turnul de apa

Daca treceti vreodata prin parcul Carol si aveti destul timp la dispozitie pentru a descoperi un obiectiv turistic mai putin obisnuit, cu aspect medieval si neaparat construit din caramida rosie, nu trebuie sa mergeti foarte departe: in mijlocul parcului se afla Turnul de Apa construit de arhitectii Stefan Burcus si V. Stephanescu in 1906, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, prilej cu care autoritatile romane au dispus organizarea celebrei Expozitii Generale Romane.

Castelul despre care va vorbim s-a vrut a fi util, in el urmand sa fie adapostit un rezervor de apa, insa nu si-a indeplinit niciodata menirea si a ramas in istorie mai mult datorita faptului ca preia din arhitectura palatului lui Tepes de la Poienari, judetul Arges. Cei interesati poti sa admire aceasta constructie pe strada Candiano Popescu, nr 6, Bucuresti.

Din pacate, accesul inauntrul castelului este permis doar de doua ori pe an, din motive de siguranta (nu a mai fost reparat din 1990): de Ziua Eroilor (Inaltarea Domnului) si de Ziua Armatei (25 octombrie). Cu toate acestea, vizita va fi una memorabila: pe langa stilul arhitectonic inconfundabil, va veti delecta si cu o superba priveliste a parcului Carol si veti putea vizita, de asemenea, Mausoleul si Mormantul Soldatului Necunoscut.

tur3 tur2 tur1

http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap43-2r-apartment.en.html

Stay connected! 😀

Surse: www. qbebe.ro

Cu trenul Regal

Daca ai trecut de cateva ori pe langa padurea dintre Mogosoaia si Buftea si ai intalnit semnul “Trecerea interzisa”, intrebandu-te ce se gaseste dincolo de el, noi iti oferim raspunsul. Daca obtii aprobare de trecere, ajungi intr-o zona detinuta de CFR unde zace Trenul Regal, o bijuterie a cailor ferate, care functioneaza perfect si poate fi inchiriata pentru suma de 15 000 euro/ zi. Cam mult pentru buzunarul nostru, dar sa arunci o privire nu costa nimic.

Trenul despre care va vorbim a fost realizat la ordinul regelui Ferdinand si finalizat in 1928, insa in acelasi hangar se mai afla alte doua trenuri care i-au apartinut lui Ceausescu. Cu primul, au calatorit personalitati precum Carol al II-lea, Regele Mihai, dar si fosti conducatori precum Nicolae Ceausescu sau Gheorghe Gheorghiu-Dej. In 1984, Ceausescu a decis ca vrea sa aiba propriile trenuri, asa ca a comandat doua: au motoare Rolls Royce, ating peste 160 km/h, iar doua dintre cele 17 vagoane sunt blindate. Ce putem sa gasim in aceste trenuri? De toate, de la sali de sedinta, restaurante, dormitoare si pana la sufragerii, zone de relaxare si vagonul secret, la care nu are nimeni acces.

Ar mai fi de mentionat ca aceste doua trenuri comuniste au cate un aruncator de grenade cam in fiecare coltisor. Totul este tapetat, mobilierul e lucrat manual, din lemn alb, cuverturile sunt din matase fina, iar peste tot sunt sertare secrete in care se spune ca erau tinute arme. De asemenea, o sa dati de foarte multe pasaje si usi secrete si asa mai departe.

Cu toate acestea, nu toata lumea poate sa viziteze, asa ca informeaza-te din timp cum ai putea sa obtii aprobare. De asemenea, va trebui sa mergi cu masina ta sau sa rogi un prieten, pentru ca nu prea ai mijloace de transport care sa te duca la destinatie.

Trenul regal Trenul Regal Trenul Regal Trenul Regal Trenul Regal

http://www.eastcomfort.com/romania/bucarest/ap23-2r-apartment.en.html

Stay Connected! 😀

Surse: infoinsider.ro

bucurestiacum.wordpress.ro;

visuell.ro;

b365.ro;

cefacinweekend.blogspot.com;

spottedbylocals.com;

fotostefan.ro, 

qbebe.ro

Stradute cu sarm din Bucuresti

Pentru cei si cele dintre voi care se plang in fiecare zi de faptul ca Bucurestiul nu ofera nimic interesant sau palpitant, ca totul in jur e gri si ca, atunci cand vine iarna, parca lucrurile se inrautatesc, le sugeram sa viziteze cateva strazi in trepte. E adevarat ca e posibil sa te ratacesti cu harta in mana, insa, daca esti in pas cu tehnologia si porti in permanenta un GPS la tine, s-ar putea ca aceasta vanatoare de trepte sa ti se para distractiva. Incepi din zona Cotroceni, cu straduta care face legatura intre Alexandru Vitzu si Grigore Romniceanu (in apropiere de Liga Profesionista de Fotbal). Desi aceste trepte au fost betonate prost de-a lungul timpului si nici gunoaiele nu au intarziat sa apara, nu aveti cum sa nu observati potentialul fotografic al zonei.

Daca sunteti in parculetul Romniceanu, o sa vedeti ca in apropiere exista o alee ingusta care da in strada cu acelasi nume si care in trecut era in trepte. Cu timpul, insa, ele s-au nivelat, asa ca totul arata ca un fel de podea valurita acum. O idee buna ar fi sa nu vii cu bicicleta, deoarece nu prea o sa ai loc de manevrare. Tot in Cotroceni gasim si straduta Nanu Muscel, care, desi nu este in trepte sau in panta, are o curbura destul de stransa, cam cat un semicerc, este ingusta si, de fapt, nu duce nicaieri, fiind mai mult o fundatura.

Daca vrei sa vezi cum e sa te plimbi pe acoperisurile oamenilor, mergi pe Colina Filaretului si cauta straduta Xenofon. Aceasta isi desfasoara treptele de la acoperisul caselor si pana la nivelul strazii, ceea ce inseamna ca o sa ai probabil cea mai ampla vedere a constructiilor din zona. Strada este veche de 220 de ani şi a fost unul dintre locurile preferate de promenadă pentru protipendada bucureşteană.

La capătul scărilor se afla rotonda Suter, având în mijloc o statuie. Aici se afla clădirea fostului Palat Suter, veche de mai bine de un secol şi cu o poveste remarcabilă. În 1895, regele Carol I a transformat mlaştinile din jurul Dealului Filaret într-un parc, cu ocazia organizării Expoziţiei Generale de la 1906. La proiectarea şi construirea parcului a lucrat şi arhitectul elveţian Adolf Suter, prieten al regelui, care a cumparat terenul de pe culmea dealului. Cu o panoramă uimitoare asupra Bucureştiului. Aici a construit un mic palat, care avea să ajungă „cuibuşorul” elitei oraşului.
Suter s-a întors în Elveţia după moartea lui Carol, palatul fiind vândut către un bancher grec. Acesta avea să îl dăruiască amantei, o franţuzoaică considerată în epocă cea mai frumoasă femeie din Bucureşti. Palatul poartă azi numele de Carol Parc Hotel şi este considerat, alături de Ritz din Moscova, printre cele mai luxoase hoteluri din Europa de Est (în anul 2008 a primit titlul de “cel mai bun proiect de restaurare si design din Romania” din partea Uniunii Arhitecţilor).

strazi in trepte xe

Alte asemenea destinatii: straduta care leaga Aleea Mitropoliei de strada Ienachita Vacarescu, strada Verzisori, din zona Cuza-Voda, care se intinde prin curtea unor fabrici si ateliere (atentie la caini!). Daca mai gasesti si altele, spune-ne si noua!

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap5-2r-apartment.en.html

Stay connected! 😀

surse: qbebe.ro

O fila de la sat

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” este denumirea atribuită prin Hotărârea Guvernului României nr. 742/2003, art. 18 lit. instituției ce purta numele de Muzeul Satului, o creație a folcloristului și sociologului Dimitrie Gusti. Muzeul a fost inaugurat la 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea al României, iar pentru public, pe 17 mai 1936,  fiind în prezent una dintre cele mai mari atracții turistice ale Bucureștiului.

Bucatarie de vara

bucatarie de vara

Planurile de amplasament au fost executate de scriitorul, dramaturgul, regizorul și scenograful Victor Ion Popa, iar fondurile financiare necesare au fost puse la dispoziție de Fundația Culturală Regală.

Gospodarie Fundu Moldovei

gosp-fundu-moldovei

Istoria Muzeului Național al Satului este o istorie a satelor răspândite pe teritoriul României care s-au format și s-au dezvoltat până în prezent.

Muzeul Satului este una din principalele atracții ale capitalei României, cunoscută fiind chiar și peste hotare.

inter1

El este amplasat într-o admirabilă zonă verde, pe malul lacului Herăstrău, adresa sa fiind: Șoseaua Kiseleff nr. 28-30, sector 1, București. Din Parcul Herăstrău există o poartă de acces în muzeu, Poarta Miorița.

Atmosfera se aseamănă mai mult cu cea a unui parc natural decât cu cea a unui muzeu, fiind reconstruite aproximativ toate elementele ce puteau aduce aminte de vremurile de demult și de atmosfera pitorească.

Gospodarie Jud Buzau

gosp-judbuzau

În muzeu există o umiditate ridicată de peste 80% și o temperatură care variază. Pe de altă parte există și riscul permanent al atacului biologic, cel mai periculos fiind constituit de Merulius Lacrymans pentru monumentele din lemn, dar și numeroase tipuri de insecte cum ar fi coleopterele pentru lemn și moliile pentru textile și blănuri.

Gospodarie Jud Suceava

gosp-judsuceava

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” și-a obișnuit publicul vizitator cu noutăți în diferite segmente ale activității sale complexe, bogate și variate. Muzeul își anunță o nouă performanță, înscriindu-se în fruntea muzeelor în aer liber din țară, care au implementat noul și modernul sistem de supraveghere video, ceea ce conferă patrimoniului său, cuprins în expoziția în aer liber de arhitectură populară și în colecții, un plus de siguranță și securitate. Fotografierea și filmările profesionale în Muzeul Satului se realizează pe bază de programare prealabilă cu cel puțin o săptămână înaintea termenului solicitat, pe baza unui contract pus la dispoziție de muzeu. Conform art. 8, din Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, sunt interzise filmările în interiorul monumentelor din expoziția permanentă în aer liber de arhitectură vernaculară.

inter3

Monumentele, cu totul originale, oglindesc fidel viața tradițională românească, constituind și concepția muzeologică și de prezervare a patrimoniului construit; ele ilustrează traseul parcurs de la primele cercetări coordonate de Dimitrie Gusti până în prezent, drum presărat cu încă 18 muzee, care l-au luat ca punct de reper.

Aici au fost aduse din locurile de origine construcții țărănești. Interioarele construcțiilor au fost reconstituite și dotate cu obiecte autentice, specifice fiecărei zone etnografice și epoci de proveniență a monumentelor.

Viața în mediul rural și obiceiurile rurale au o însemnătate majoră în istoria României. În primele secole ale acestei ere, colonizarea romană a trebuit să aibă un caracter rural, iar înainte de prima jumătate a secolului trecut, XX, mare parte din populația României trăia la sat. Comunitățile rurale erau organizate în așa fel încât să satisfacă toate nevoile zilnice. Hainele erau făcute manual.

Gospodarie Jud Alba

gosp-judalba

Urmărind să ofere o imagine cât mai concludentă a vieții țăranilor, a spiritului lor de inventivitate, remarcabilului lor simț artistic, Muzeul Satului încearcă să reconstituie, într-un cadru natural generos, ambianța intimă a fiecărei locuințe și reușește acest lucru aducând, în jurul fiecărei gospodării, hambarele, grajdurile și celelalte acareturi, gardurile lucrate din lemn, nuiele sau chirpici, porțile modeste sau impunătoare, interioarele cu mobilierul specific, uneltele de munca, vasele, covoarele și alte țesături etc.

Echipele de specialiști și studenți, conduse de profesorii D. Gusti și H.H. Stahl, au achiziționat din satele cercetate construcții țărănești (case, anexe gospodărești, biserici, instalații tehnice) și obiecte de interior (mobilier, ceramică, țesături, unelte etc.), considerate ca reprezentative pentru locurile lor de origine.

Organizarea expoziției în aer liber conferă prin gruparea monumentelor după principiul geografic al provinciilor istorice (Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova), o foarte bună analiză comparativă a arhitecturii tradiționale românești. Pe aproximativ 20% din suprafața muzeului sunt amplasate anexe gospodărești, ateliere, biserici, mori, instalații tehnice, fântâni, un scrânciob precum și multe alte ustensile tradiționale adunate din gospodării provenind din diverse provincii ale României.

muz

http://www.eastcomfort.com/romania/bucarest/ap3-1r-appartment.en.html

Stay Connected! 😀

surse: en.wikipedia.org

Opulenta @ Casa Vernescu

Casa Lenș – Vernescu este o clădire din București, situată pe Calea Victoriei, ridicată în jurul anului 1820, în stilul eclectic pe care arhitecții francezi au reușit să-l impună într-o serie de țări europene la acea vreme.

Casa Vernescu, un adevărat monument istoric al secolului al XIX-lea, este renumită pentru interiorul strălucitor și ambianța unică a saloanelor sale. Apreciată pentru arhitectura spectaculoasă datorată lui Ion Mincu, faimos arhitect român, Casa Vernescu vă dezvăluie și astăzi din rafinament, stil și eleganță asemeni unui vechi palat franțuzesc.

Doar aici puteți resimţiti atmosfera de poveste, completată de picturile lui G. D. Mirea, coloanele impunătoare, vitraliile și oglinzile masive care i-au dat casei drepturi depline să devină un local emblematic.

În prezent, parterul acestui palat găzduieste Restaurantul Casa Vernescu, considerat cel mai elegant restaurant din București. În această atmosferă intima și clasică servirea cinei se transformă inevitabil într-o experienţă de neuitat. Muzica aleasă, serviciile ireproşabile şi meniul atent pregătit de cel mai bun Executive Chef  sunt pe măsura ambientului și a frumuseții nobile a acestei case.

De asemenea, clienții Casei Vernescu pot alege gustul şi ritmul bucătăriei Orientului Îndepărtat, aroma wok-ului şi prospeţimea pieţelor asiatice .

Palace Brasserie completează oferta casei cu un meniu special dedicat oamenilor de afaceri servit într-o ambianţă relaxantă şi confortabilă.

Păstrându-și pe deplin farmecul de odinioară, Casa Vernescu este un reper al vieții turistice și mondene și deopotrivă. Unul dintre locurile din București care merită văzut. Din orice colț al lumii ați veni, veți fi întâmpinați aici de o atmosferă irezistibilă, ce îmbină farmecul voluptuos al Orientului cu eleganța provocatoare a saloanelor pariziene.

Casa Vernescu Casa Vernescu Casa Vernescu Casa Vernescu

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bucarest/ap3-1r-appartment.en.html

surse: www.wikipedia.0rg

www. frux.ro

Iei cina cu mine?

🙂 dar la inaltime!

In acest post, vom prezenta 3 variante de astfel de locatii din Bucuresti, unde va puteti delecta atat cu meniuri alese cat si cu privelistea deeosebita; pentru ocazii deosebite si nu numai, va recomandam sa le testati! ;))

Restaurantul Allhambra

A fost primul restaurant din Romania deschis deasupra blocurilor si aglomerației orasului, in urma cu 14 ani. Situat la etajul 10, pe Splaiul Unirii, vizavi de Camera de Comert, acesta este cel mai bun loc daca vrei sa te bucuri de o priveliste de neuitat asupra Casei Poporului. Iar perspectiva nu este doar una moderna – restaurantul te cucereste cu parfumul si eleganta Bucurestiului de altadata.

allhambra

Restaurantul Sole

Cea mai noua locatie din Bucuresti care te lasa fara cuvinte este restaurantul Sole de la etajul 15 al unei cladiri situate la intersectia dintre Iancu de Hunedoara si Caderea Bastiliei. Cand ajungi la inaltime, treci mai intai prin Luna Bar – un bar-lounge care te intampina la intrare – , dupa care intri in restaurantul Sole, care iti taie respiratia cu ferestrele panoramice si unde poti savura paste, fructe de mare, steak-uri si alte delicii cu influente Mediteraneene. Iar in prelungire ai o  terasa perfecta pentru o iesire cu prietenii – Sky Terrace.

sole

18 Lounge by Embassy 

Situat la etajul 18 al turnului de sud City Gate, in Piata Presei Libere,  peretii din sticla ofera o priveliste de neuitat a cerului de deasupra Bucurestiului, a lacului Herastrau si a bulevardului Kiseleff.

Vederea panoramica e impresionanta! 18 Lounge e, fara indoiala, restaurantul cu cea mai spectaculoasa priveliste din Bucuresti, mai ales ca peretii sunt facuti in intregime din sticla, sunt geamuri mari peste tot, pana la podea. Restaurantul e mare, e folosit si ca bar si club, in egala masura, si e foarte bine amenajat.

18lounge1 Restaurant 18 Lounge in Bucuresti - fine dining in nord

Savurare placuta!

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap43-2r-apartment.en.html

Joffre a la Casa Capsa

Situată pe Calea Victoriei, la intersecția cu Str. Edgar Quinet, în apropiere de Cercul Militar Național, este hotel, cofetărie, cafenea și restaurant. Era cea mai mare firmă de restaurante și cofetării de la noi, ajunsă vestită în toate centrele Europei, în istoria culturală a orașului cafeneaua rămânând cea mai cunoscută, un loc al boemiei bucureștene.

În 1830, italianul Eronimo Momolo (fost bucătar al domnului Grigorie IV Ghica) a cumpărat casele și, în sala de jos, a deschis un birt vestit prin mâncărurile italo-orientale, iar prin 1836, deasupra birtului, o sală de bal, cunoscuta sală „Momolo” sau „Slătineanu”, unde aveau loc cele mai frumoase baluri din Capitală.

Clădirea a fost cumpărată în 1868 de frații Capșa, Constantin și Grigore. Ei deschid aici Cofetăria „La doi frați, Constantin și Grigore Capșa”.

Alături de cofetărie, acesta a ridicat și un hotel (în 1886) și apoi Cafeneaua „Capșa” (în 1891). Succesul Casei Capșa a dus la apariția mai multor fabrici de bomboane și ciocolată, care își deschid și magazine de desfacere în București, Sinaia, Iași ș.a. În 1869, Casa Capșa a devenit furnizor al Curții Domnești, dar și al altor case regale, precum cea a Serbiei și Bulgariei.

Modul de organizare, personalul calificat de care dispunea și specialitățile pe care le oferea au permis Casei Capșa să dețină mult timp monopolul tuturor banchetelor oficiale și neoficiale, al recepțiilor și meselor oficiale și particulare din București și din țară. Pentru a-și păstra prestigiul, Casa Capșa a folosit metode de preparare dintre cele mai înaintate pentru perioada respectivă, urmașii lui Grigore Capșa mergând regulat la Paris pentru a aduce mostre din cele mai noi produse de cofetărie. După o analiză amănunțită ele erau introduse în fabricație, astfel că la Capșa apăreau mereu noutăți.

La mesele festive date în onoarea unor personalități s-a instituit obiceiul de a fi lansată o nouă specialitate a casei (de cofetărie sau de patiserie), care a rămas până astăzi (de exemplu, bomboanele „joffre” lansate cu ocazia vizitei Mareșalului Joffre, în 1920).

In anii de glorie ai Cafenelei Capsa, toti cei care insemnau ceva in viata culturala a Bucurestiului treceau pe acolo. “Ca sa devii scriitor, trebuia sa obtii botezul Capsei, care, fara nici o firma literara, era totusi redactia redactiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire”, spunea poetul Virgil Carianopol. Printre clientii constanti ai Casei Capsa se numara Dan Barbilian (Ion Barbu), criticulSerban Cioculescu, poetul Vlaicu Barna, scriitorii Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Corneliu Moldovan, Tudor Arghezi si Ionel Teodoreanu.

Ion Minulescu era un exponent de baza al atmosferei din cafeneaua devenita “a scriitorilor si artistilor” dar si a protipendadei politice, diplomatilor straini sau altor personalitati care vizitau tara si nu ratau acest loc renumit. La 1871, obiceiul era ca toata elita Bucurestiului, care ramanea vara in oras, sa vina sa manance inghetata la “Capsa”. “Cucoanele stateau in trasuri insirate de-a lungul trotuarului si erau servite acolo, iar la mese stateau tinerii civili sau ofiterii”.

După naționalizarea din 1948, Casa Capșa a primit denumirea „Cofetăria și Restaurantul București”, iar hotelul s-a închis. În 1975 clădirea a fost restaurată și s-au redeschis hotelul, restaurantul și cofetăria, cafeneaua redevenind un loc de întâlnire al scriitorilor și universitarilor. După 1990 a redevenit proprietate privată, vechiul nume i-a fost redat și a cunoscut o nouă restaurare.

Atunci

capsa-veche

Si acum:

capsa-azi

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap22-2r-apartment.en.html

surse: www.wikipedia.org

Ce mai vizitam in Bucuresti- Palatul Cretulescu

 

cretulescu

 

Povestea Palatului Creţulescu sau Kretulescu cum mai este notat, începe la 1700, când Constantin Brâncoveanu a îngăduit nunta celei de a patra fiice, Safta, cu Iordache Creţulescu, fiul marelui logofăt Pârvu. Astfel, ca dar de nuntă domnitorul a oferit bucata de pământ pe care urma să fie ridicat palatul tinerei familii. Artera, care din 1870 se va chema Ştirbei Vodă, unea Podul Mogoşoaiei cu Palatul Cotroceni.

În prezent, nu mai există nici o urmă din fostele structuri istorice, întrucât lucrările de restaurare efectuate de Petre Antonescu au ascuns sau au înlăturat cu totul elementele arhitecturale anterioare. Însă, chiar şi în aceste condiţii, actualul Palat Kretzulescu este o prezenţă arhitecturală notabilă în Bucureşti, prin stilul său eclectic îmbogăţit cu proeminente tuşe din zona renaşterii franceze.

Din 1927 până acum, Palatul Kretzulescu a fost folosit în diverse scopuri, însă în mare ca sediu pentru diverse instituţii administrative şi culturale. Din 1972 este sediul UNESCO-CEPES (Centrul european de Studii Superioare UNESCO). În ciuda faptului că Palatul Kretzulescu nu este accesibil publicului vizitator, se detaşează, totuşi, ca un punct de referinţă al patrimoniului arhitectural din Bucureşti.

Stay connected! 😀

 

 

 

surse: www.tourism-bucharest.com

www.acs.org.ro

Bucurestiul Interbelic – Hotel Lafayette

Viata Bucurestiului interbelic palpita in jurul Caii Victoriei, locul unde doamnele isi afisau cele mai noi toalete, domnii incepeau sa descopere rapiditatea automobilului, reclamele acopereau timid unghere mici ale cladirilor, iar cafenelele si berariile erau doldora de musterii.

Printre multiplele cladiri construite la vremea respectiva in zona se numara si Hotel Lafayette.

Istoria teritoriului pe care se afla aceasta cladire este cunoscuta prin Hotelul Francez, aflat intre Palatul CEC siMagazinul Victoria. Avand o arhitectura belle-epoque si un stil pur parizian, hotelul incheia armonios Calea Victoriei. In locul lui exista in secolul al XIX-lea o alta veche cladire boiereasca devenita Hotel de Franta. Cladirea a puratat mai multe nume: Hotel de France, Hotel de Franta, Hotel Lafayette si in cele din urma Hotelul Francez.

Hotelul “a supravietuit” cutremurului din 1940, fiind totusi serios avariat, el a ramas in picioare sprijinit de barne de lemn care-i sustineau parterul. Tot aici se afla si celebra berarie a orasului: Beraria Varful cu Dor.

Soarta insa nu a fost la fel de binevoitoare cu fiecare dintre acestea. Dupa daunele minore, dar nerezolvate aduse hotelului de cutremurul din anul 1940, la cutremurul din 1977, hotelul a fost grav avariat, daramandu-se chiar una dintre laturile sale. Cu toate acestea, hotelul nu a mai putut fi salvat, astfel incat el a fost daramat cu totul, iar pe locul lui a ramas teren viran pana la inceputul anilor ’90 cand aici s-a ridicat triumfator sediul Bucharest Financial Plaza. Astfel astazi pe Calea Victoriei, in loc ca sirul cladirilor de patrimoniu sa fie intregit de o mostra a stilului parizian, Hotelul Lafayette, acesta este brusc intrerupt de un colos din sticla si otel, o costructie rigida si anosta cu 18 etaje cunoscuta sub denumirea de turnul Bancorex.

hotelul_francez__lafayette

Stay connected! 😀

 http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap42-2r-apartment.en.html

Surse: www.bucuresti.tourneo.ro

Coana Mita Biciclista….

Stiu! 🙂 Va aduce aminte de glumele copilariei, dar aceasta cucoana chiar a existat si a fost considerata o doamna bine a anilor 1900 din Bucurestiul Interbelic, o fashionista pe cinste…daca ar fi una din zilele noastre!

Pe numele ei adevarat, Maria Mihaescu, a ramas in istorie pentru faptul ca a avut curajul de a se plimba in pantaloni, pe bicicleta,  pe Calea Victoriei…in timpurile in care, femeia facea baie mai mult imbracata iar pantalonul ii era rezervat cu strictete barbatului.  Dna Mihaescu isi facea veacul prin locuri dichisite, manca doar la Athenee Palace si mergea la cel mai scump coafor de pe Calea Victoriei. Era o femeie avută pentru acea vreme, deţinea o trăsură, o maşină coupe şi servitori din Polonia.

Se mai spune despre aceasta frumoasa curtezana, ca a frant inimile unor barbati precum Octavian Goga, regele Portugaliei sau regele Ferdinand,  despre care se vorbea că i-ar fi făcut cadou casa care se află şi astăzi în apropiere de Piaţa Amzei şi care îi poartă şi numele.

„Când apărea pe Calea Victoriei, aristocraţii de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu şi boemii de la Kubler abandonau politica şi svartul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de mătase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau încrucişate două ace mari a la Madame Butterfly”, o descrie Alexandru Predescu în „Vremuri vechi bucureştene”.
Pentru acele vremuri, coana Mita  a fost intr-adevar, o altfel de femeie!

coana-mita-biciclista

Coana Mita Biciclista

Casa-Mita-Biciclista

Casa Coanei Mita, str Amzei 9.

Stay Connected! 😀

Sursa: www.historia.ro