Home Page of EastComfort Bucharest Apartments

Category Archives: Hoteluri Romania

Therme Bucuresti

 

ag

Romania detine o treime din izvoarele termale si minerale ale Europei. Un potential imens, din ce in ce mai bine speculat de investitori. La randul lor, turistii revin in statiunile balneoclimaterice consacrate precum Baile Herculane, Calimanesti, sau Baile Felix.

t2

Therme Bucureşti, centrul de wellness, relaxare şi entertainment bazat pe ape termale a fost deschis la Baloteşti, lângă Bucureşti, după o investiţie de peste 50 milioane euro, estimează că va avea între 800.000 şi 1 milion de vizitatori pe an.

Construcţia centrului a început în octombrie 2013, investiţia aparţinând grupului austriac A-Heat.

Potrivit dezvoltatorilor, Therme Bucureşti este cel mai mare centru european de wellness, relaxare şi entertainment bazat pe ape termale. Investiţia a fost dezvoltată pe un teren de 250.000 mp, are o suprafaţă totală de peste 30.000 mp şi o capacitate de 4.000 de persoane simultan.

t1

La Therme Bucuresti, apa geotermala este adusa la suprafata de la o adancime de peste 3.100 de metri. Forajul este o dubla premiera pentru Romania moderna, pentru ca este cel mai adanc foraj de apa termala realizat dupa 1989 si foloseste o tehnica revolutionara, care pastreaza toate calitatile fizice si chimice ale apei, pana la suprafata. Noutatea absoluta din zona Spa & Wellness este oferita de cele sase saune tematice si o baie de aburi.

t3

t6

Zona Galaxy din cadrul Therme Bucuresti detine cel mai spectaculos sistem de tobogane indoor din Centrul si Sud-Estul Europei. Lungimea totala a acestora este de 1,5 kilometri, iar zonele de plecare au o inaltime de pana la 14 metri, ele fiind concepute pentru a oferi multiple ocazii de entertainment pentru toate varstele. Zona cuprinde 16 tobogane, dintre care 7 pentru copii, 2 tobogane care ‘strapung’ acoperisul cladirii, tobogane interactive cu jocuri de lumini sau ‘Racer’, unde pot concura pana la 3 participanti simultan, precum si ‘Crazy River’, cu un volum de apa de peste 2.500 mc/ora.

pis22

In zona relaxarii, au fost aduse peste 800.000 de plante. Sute de palmieri inconjoara piscina principala. Aici gasim cea mai mare piscina cu valuri din Romania si 16 tobogane. In zona de rasfat, vizitatorii au de ales dintr-o varietate de saune tematice si o piscina cu seleniu.

Preturile variaza in functie de zona si de perioada petrecuta si le puteti gasi pe site-ul oficial.

Programul este urmatorul:

Luni – Joi: 09:30 – 23:30
Vineri – Duminica 08:00 – 01:00

www.eastcomfort.com

Surse: http://stirileprotv.ro/

www.descopera.ro

 

Sarbatori Fericite!!

Si iata-ne in preajma Craciunului, in perioada cea mai frumoasa a anului, in luna cadourilor, in luna in care lumea freamata de zor si orasul e impodobit cu luminite frumos colorate, in luna in care zambetul e gratis si parca dam atentie mai mare celui de langa noi.

Ce facem in aceasta perioada in Bucuresti, pe langa sarmale, cozonaci, racituri.. ne mai si plimbam, sa mai vedem o piesa de sezon la teatru, un concert bun sau o bere cu prietenii sa mai destindem atmosfera…;)

Pe unde? Pai, avem targul de Craciun si avem spectacole.

 

Este o perioada incarcata de multa energie pozitiva si echipa EastComfort va ureaza Sarbatori Fericite si tot ce va doriti! Ganduri frumoase si fapte pe masura!

Craciun Fericit si Un An Nou plin de realizari si impliniri!

 

http://bucharestchristmasmarket.ro/

Bucharest-Christmas-Market_1

Sursa: fotoStefan.ro

infomusic.ro

http://www.infomusic.ro/concerte-2015-decembrie/

http://www.eastcomfort.com/

 

 

 

 

Incursiune in Bucurestii Vechi- Hanul cu Tei

Hanul cu Tei este unul din puținele hanuri vechi care mai există din centrul Bucureștiului.

A fost construit în anul 1833 de către Anastasie Hagi, Gheorghe Polizu și Ștefan Popovici, pe strada Lipscani. Era cunoscut și sub numele de Hanul de pe Ulița cea mare a Marchitanilor. Este singurul han istoric din București care și-a păstrat forma de origine. La intrarea de pe strada Blănari încă se poate vedea „sigiliul” primilor proprietari: „A.P.” și „S.P.”

Fiecare proprietar avea 14 magazine, situate în partea de sus a pivnițelor cu boltă. Doar trotuarul și camera gardianului erau proprietate comună. Negustori importanți ai vremii respective au locuit în acest han, printre care și Constantin Anastasiu, care a înființat magazinul „La Vulturul de Mare cu Peștele în Ghiare”, clădire care încă există, fiind transformată într-o bancă, aproape de magazinul Cocor.

Astăzi, fostul han este un loc unde se organizează diverse galerii de artă, iar în pivniță a fost deschis un bar. Porțile sale de fier bogat ornamentate oferă acces atât de pe strada Lipscani, cât și de pe Blănari. De asemenea, fațada de sticlă a hanului este tipică Țării Românești.

 

hantei3 hantei2 hantei1

Ansamblul de arhitectură „Hanul cu Tei” este înscris pe Lista monumentelor istorice 2010 – Municipiul București .

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap22-2r-apartment.en.html

Stay connected! 😀

Surse: www.wikipedia.org

O cafea, va rog!

De vorbă cu Gheorghe Florescu, autorul cunoscutei cărţi “Confesiunile unui cafegiu”

După o viaţă de om trăită şi învârtită în jurul cafelei (de la vârsta de 8 ani, pe când ucenicea la mentorul său, armeanul Avedis Carabelaian, şi până la cei 69 de ani, pe care-i va împlini în curând), Gheorghe Florescu pare el însuşi compus din cele mai aromate, rare şi rafinate boabe de cafea din lume. Este o adevărată enciclopedie în materie, putând povesti ore în şir de la primii zori ai descoperirii şi preparării magicei licori şi până la marii oameni ai lumii pasionaţi în exces de parfumata fiertură. Şi dacă, totuşi, nu poate divulga secretul profesional propriei reţete de preparare a cafelei, se bucură, în schimb, să vă arate cum se poate pregăti cea mai minunată ceaşcă de cafea cu mijloacele pe care le aveţi la îndemână.

Cafegiul FLORESCU

Atenţie! “Bărbatul trebuie să facă soţiei cafeaua”

Când intri în micuţa prăvălie situată în Piaţa Rosetii din Bucureşti, olfactiv, simţi cum te dezmiardă zeci de arome amestecate ce te fac să inspiri cu nesaţ aerul dens, îngemănat cu parfumul boabelor de cafea proaspăt prăjite şI depozitate în cilindri de sticlă. Abia apoi, vizual, realizezi că nu eşti departe de-a crede că ai intrat în peştera comorilor lui Ali Baba. Alune, fistic, şerbet, dulceţuri, băuturi fine, fac ca papilele gustative s-o ia razna, creând pofte de nestăvilit. Dincolo de tejghea, coborât parcă din poveştile cu Harun-al-Rashid, ca un “calif” al cafelei, sau ca un pezevenghi moş Cadâr, din piesa “Tache, Ianche şI Cadâr” a lui Victor Ion Popa, stă Gheorghe Florescu gata să interacţioneze amical şI şăgalnic cu oricare client intrat pe uşă. “Negustorul ideal este pentru Jurnalul Naţional”, versifică vesel la moment cafegiul. Cum “la aşa ceva e imposibil să spui nu” (ca într-un vers al lui Alexandru Andrieş, ce stă înrămat la loc de cinste pe unul din pereţii cafenelei), cafeaua se acceptă şI se porneşte discuţia. “Minunat şI recomandat este ca bărbatul să facă iubitei sau soţiei cafeaua de dimineaţă! Să ştiţi de la mine: cafeaua fidelizează cuplul. ŞI să nu-mi spună nici un bărbat că nu se pricepe, fiindcă numai dacă nu vrea sau nu are dragoste de parteneră nu poate surprinde plăcut, după o noapte furtunoasă, cu o ceaşcă de cafea preparată în buza zilei! Mulţi asociază cafeaua cu ţigara. Dar, aşa cum un vin bun nu trebuie stricat cu apă minerală, nici gustul cafelei nu trebuie alterat cu fumul de ţigară. Însă asta e treaba fiecăruia, eu n-am fumat niciodată, dar cafea beau de la 8 ani”.

 

Secretul preparării cafelei la domiciliu

Comerciant de-o viaţă, a învăţat că sunt clienţi care ar oferi de la 15 lei până la 160  lei pe 100g de cafea şI cunoscători care ar cumpăra o sticlă de Brandy Ararat Divin chiar şI la preţul de 2.400 lei, produse care de găsesc la vânzare în cafeneaua sa. De aceea lucrează pentru toate buzunarele şI pentru toate mofturile. “Preţul oglindeşte întotdeauna calitatea, sunt preţuri internaţionale.

Dar vreau să spun cum se face cea mai bună cafea, din cafeaua pe care o are omul acasă, o cafea normală la ibric. Se ia ibricul şi se măsoară apa cu ceaşca cu care se bea cafea, cam 50 ml. Se pune la fiert. Dacă se bea cu zahăr, se pune o linguriţă rasă. Dacă se bea cu miere, se pune mierea la sfârşit, mierea nu trebuie fiartă. Când apa ajunge la o temperatură călduţă, ca de făcut pâine, atunci se pun două linguriţe de cafea (pentru fiecare ceaşcă) nici pline cu vârf nici rase, obişnuite. Se amestecă şi se lasă să fiarbă până când devine fiertura mai vârtoasă, dar să nu ajungă să dea în clocot. Se mai ia un vârf de linguriţă de cafea şi se presară ca o ploaie, cum ai pune zahăr pudră peste o gogoaşă. Acest vârf de linguriţă presărat reprezintă marele secret al unei cafele de excepţie la ibric! Se amestecă, se face un caimac deosebit care se pune, o lunguriţă-două, în ceşti. Cafeaua din ibric se lasă să fiarbă până dă în clocot şi se pune peste caimacul din ceaşcă.

Soliman Magnificul aşa făcea, învăţat de către un armean. Armenii domină lumea cafelei, sunt cei mai buni preparatori de cafea din lume”, încheie cu zâmbet larg Gheorghe Florescu. Iar noi am încălecat pe-o şa/Şi v-am spus povestea cafelei aşa.

 

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bucarest/ap8-1r-appartment.en.html

Surse: http://jurnalul.ro/

 

Top 10 things to do in Bucharest by National Geographic

004

 

Gawk Until You Drop at the Palace of Parliament

The world’s biggest parliamentary building (and one of the largest buildings of any kind) happens to be in Bucharest. Whether one views the gargantuan Palace of Parliament as a folly and testament to the megalomania of former dictator Nicolae Ceaușescu or a display of Romanian materials and engineering skill (arguably both), it’s a must-visit. Hour-long guided tours manage to take in just a fraction of the building’s three-million-plus square feet (there are more than a thousand rooms) and focus on the tons of marble, hardwood, and gold used in the building’s construction in the 1980s, a time when Romania was straining to feed its own people. Ceaușescu and his wife, Elena, both played a direct role in the construction. It was originally intended to house the presidential offices and the Central Committee of the Romanian Communist Party but was never finished.

 

metrocity-lipscani

Glimpse a Piece of Old ‘Paris’

Even the city’s most ardent fans don’t quite maintain the old saw, the “Paris of the east.” That was Bucharest’s nickname in the decades before World War II, when the art nouveau palaces and architecture really were reminiscent of Paris. Decades of communist misrule and a tragic earthquake in 1977 brought much of the old city down, but there are places here and there where that former elegance can still be glimpsed. The Cișmigiu Gardens in the center of the city is a pearl of park built around a romantic lake and featuring old-growth trees and gracious, wrought-iron signposts and benches. North of the center, broad avenues like Şoseaua Kiseleff glide past old villas and acres of green to a commanding replica of the Arc de Triomphe—a genuine homage to Paris—and another elegant city park built around a lake: Herăstrău Park.

 Feast on Stuffed Cabbage Rolls and Cornmeal Porridge

Romanian food is not as well known outside the country as it deserves to be. The best dishes—based on time-tested traditional recipes and using locally sourced, often organic ingredients—are satisfying in a grandmotherly way. The unofficial national dish is sarmale, cabbage rolls stuffed with spiced minced pork and beef, but there are many similar concoctions. Main courses are often paired with mămăligă, cornmeal porridge (think polenta) topped with sour cream or grated sheep’s cheese. The cabbage rolls at Caru’ cu Bere, a traditional beerhouse in the center, are as good as the homemade variety. The cooks at Lacrimi si Sfinti have given traditional mains like veal and pork a modern makeover, spicing up old recipes with hints of citrus and coriander. One street snack worth looking out for is covrigi, a soft pretzel topped with salt or poppy seeds and served too hot to handle from the oven.

Learn Something of Romania’s Roots

Walking Bucharest’s busy boulevards, it’s easy to forget that outside the capital and a handful of large cities, Romania is a largely agrarian country, with a long and rich peasant tradition. For centuries, peasant communities—cut off from the world by impassable mountains or languishing under Turkish, Hungarian, or Austrian rule—were forced to eek out an existence with what they had. The quirky Museum of the Romanian Peasant shows off the elaborate woodworking, pottery-making, egg-painting, and weaving skills of the peasantry in a way that’s both educational and amusing. Small tongue-in-cheek signs at the entrance to each room poke fun at modern life, bring a chuckle, and draw you in. Downstairs there’s a side exhibition on the Communists’ efforts to nationalize the peasantry in the 1970s and ’80s, with some jarring busts of Lenin. At the back, there’s a big shop in which to buy authentic souvenirs to take home.

Pay Your Respects to Vlad the Impaler

Admittedly, Bucharest’s ties to Vlad Țepeș, the real-life, bloodthirsty prince who served as the inspiration for Bram Stoker’s Dracula, are tenuous. After all, Bucharest was just beginning its rise as an important city in the 15th century, when Vlad III (of Impaler fame) was defending the fledgling principality of Wallachia from Ottoman incursions. Thanks to Stoker, Dracula is more commonly associated with the region of Transylvania (though he didn’t spend much time there either, apparently). However, just 25 miles (40 kilometers) north of Bucharest, an isolated island monastery in the middle of Lake Snagov houses the prince’s purported final resting place. As with all Dracula stories, Vlad’s death and burial are shrouded in mystery. Even if it turns out he’s not buried here, lovely Snagov makes for an ideal outing. Regular minibuses make the 40-minute trip throughout the day from Piața Presei Libere, north of the center. Once in Snagov town, hire a boat for the final leg out to the monastery.

Indulge in 21st-Century Art

Romania has exploded onto the contemporary art scene in recent years. The excitement was generated initially by a group of young painters and visual artists from the northern city of Cluj-Napoca, but at least some of the action has shifted to the capital as new galleries and design centers open up. It’s hard to pinpoint precisely what constitutes Romanian contemporary art, though critics point to shared elements of wit and dark humor, a somber mood, and bits of surrealism in defining a common style. Some of the best new galleries for experiencing the excitement include the Zorzini Gallery, the H’art Gallery, and Anaid. The Galateca gallery, across from the National Museum of Art, specializes in cutting-edge design and hosts art events and happenings. Stop by the gallery’s shop, Neogalateca, to see some envelope-pushing design in glassware and home furnishings (including a fetching coat rack carved from a tree trunk).

003

Find Your Garden of Eden

Part of the pleasure of strolling through the city’s dense urban fabric is discovering hidden pockets of green between the buildings and hearing the buzz of conversation beneath the trees. In recent years, outdoor cafes and drinking gardens have sprung up all around town to take advantage of Bucharest’s hot summer nights, when, frankly, no one wants to sit indoors. The Cărtureşti bookstore may have ignited the trend with its sprawling Verona Garden at the back. The OAR Garden, next door, offers more privacy and the possibility of live jazz or acoustic guitar on some evenings. Not far away, tucked behind the derelict Palatul Știrbei (Știrbei Palace), is the lush Eden Garden. Buy a bottle of rosé at the bar and find a shaded table.

Visit the City’s Hidden, Historic Churches

Romanitra is deeply Eastern Orthodox, but the real beauty of Bucharest’s ecclesiastical architecture is not found in big cathedrals. Rather, it’s the tiny churches and chapels—usually squeezed into impossibly small corners—that surprise and delight. Many date from the 17th and 18th centuries and fuse elements of Byzantine, Greek, Ottoman, and Renaissance styles. The churches share common elements that include impossibly high steeples built over tiny floor plans, elaborate frescoes, and signature details such as raised pillars and stone balustrades. The Stavropoleos Church in the Old City is an excellent example, with its rich wall paintings and finely carved doors. Other churches to look for include St. Apostles’ Church, Antim Church, and the hard-to-find-but-worth-the-effort Doamnei Church, biding time in the back lot of a Pizza Hut.

Drink and Dance Through the Old City

Bucharest’s historic core, the Old City, has gotten a much needed makeover and, these days, is anything but “old.” What was once the stomping ground of the Princely Court in the 15th century and later the center of traditional trades such as horseshoeing and metalworking has been transformed into the go-to district for bars, clubs, and cafés. Here, tiny lanes like Strada Smârdan or Strada Covaci heave with partiers moving from meals to drinks to dancing as the night wears on. For drinks, try Bicicleta, where the furnishings have been fashioned from old bicycles. For clubbing, mainstream stalwarts like La Muse and Mojo, both in the heart of the Old City, are dependable all-night DJ danceathons. Biutiful, not far away, offers high-concept industrial design with higher prices to match.

See Where Modern History Was MadeA quarter century ago, former communist dictator Nicolae Ceaușescu and his wife, Elena, were toppled following a dramatic, weeklong uprising across the country that cost more than a thousand lives. It was a pivotal moment in Romania’s historic transition to democracy. Some of the bloodiest fighting took place on or near today’s Piața Revoluției (Revolution Square), and on closer inspection some buildings still bear pockmarks from the bullets. At the center of the square, the spiky Memorial of Rebirth is meant to honor those who died and to symbolize the country’s rebirth. Just across the square stands the former Central Committee building of the Romanian Communist Party. From the balcony on the front of the building (still visible), Ceaușescu gave his last, ill-fated address to the nation on December 21, 1989, before fleeing from the roof in a helicopter. He and his wife were soon captured and were executed four days later.

001

 

 
Enjoy! and Stay connected! 😀

Surse:  National Geographic

www.eastcomfort.com

 

Let Me Entertain You

Robbie Williams, unul dintre cei mai indragiti artisti internationali, va concerta in premiera in Romania, pe 17 iulie, in Piata Constitutiei.
Marcel Avram, East European Production si D&D Entertainment organizeaza in premiera in Romania concertul celui mai cunoscut si asteptat pop-star britanic, Robbie Williams, adaugand Bucurestiul pe lista destinatiilor turneului “Let Me Entertain You”.
Concertul anului 2015 v avea loc in data de 17 iulie in magnifica locatie a Pietei Constitutiei si promite sa fie un spectacol exploziv de arta si muzica, in stilul caracteristic artistului.
“Let Me Entertain You Tour 2015″ este ce de-al 11-lea turneu din cariera artistului si va debuta in luna martie a acestui an, cu un concert in Madrid, Spania. Va continua cu show-uri in premiera si nu numai, in mai multe tari din Europa si Asia.
Concertul de la Bucuresti va fi o calatorie de neuitat prin vasta discografie a lui Robbie Williams, continand cele mai cunoscute hit-uri ale sale Let Entertain You (melodie care da si numele turneului), Feel, Angels si altele.
Show-ul va fi unul special. Va dura doua ore jumatate si va fi impartit astfel: jumatate pop, jumatate jazz.

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap42-2r-apartment.en.html

Surse: rocksounds.ro

Simply Bucharest!

Up the air of Bucharest! Enjoy the view of Romanian’s Capital capture by a drone! ;))

Stay connected! 😀

Bucharest, amazing city!

Visit us! Enjoy!

Palatul Parlamentului

 

             Palatul Parlamentului din București, România (cunoscut înainte de revoluție sub numele de Casa Republicii sau Casa Poporului , măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălțime, și 92 m sub pământ. Are 9 nivele la suprafață și alte 9 subterane. Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume. Clădirea Palatului Parlamentului se află situată în partea centrală a Bucureștiului (sector 5), pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest și nord-vest, Bulevardul Națiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertății la est și Calea 13 Septembrie la sud. Aceasta se află la 10 minute distantă de Piața Unirii și 20 de minute de Gara de Nord (cu autobuzul 123).

Dealul pe care se află astăzi Palatul Parlamentului este în general o creație a naturii, având o înălțime inițială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertății este înălțată în mod artificial.

Clădirea are o suprafață desfășurată de 330.000 m², înscriindu-se, după World Records Academy, la capitolul “Clădiri Administrative”, pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spațiale de la Cape Canaveral din Florida și după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Pentru comparație se poate menționa că această clădire depășește cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt, și de aceea unele surse o caracterizează ca pe o construcție „faraonică” .

Început în timpul regimului comunist, (autointitulat „Epoca de Aur” a României și înlăturat în mod violent, prin Revoluția din 1989), așa-numitul Proiect București a fost un proiect ambițios al cuplului Ceaușescu început în anul 1978, ca o replică a orașului Phenian, capitala Coreei de Nord. Un proiect de sistematizare exista încă din anii ’30 (din timpul lui Carol al II-lea) pentru zona Unirii – Dealul Arsenalului.

După cutremurul din 1977 Nicolae Ceaușescu a ordonat „reconstruirea” Bucureștiului ca un nou oraș, de sine stătător. În anii 1978-79 a avut loc un concurs la nivel național pentru reconstruirea Bucureștiului. Concursul a durat aproape 4 ani și a fost câștigat de Anca Petrescu, o tânără arhitectă de numai 28 de ani, care a fost numită arhitect șef a acestui proiect excepțional de controversat.

Șantierul propriu-zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei și relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Între clădirile dispărute se numără Mănăstirea Văcărești, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naționale, Stadionul Republicii, etc. Lucrările s-au efectuat cu munca forțată a militarilor în termen și astfel costul a fost redus la minimum.

Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Palatul Parlamentului – Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott – Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii – Victoria Socialismului.

În 1989 costurile clädirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro.

Galeria de Onoare și holul Intrării Oficiale

Este un culoar lung de 150 m și lat de 18 m, cu uși glisante din stejar în trei zone distincte, cu geam de cristal, construite pe schelet metalic.

Galeria conduce către spațiile reprezentative ale corpurilor de clădire. Ea se găsește în latura de est a edificiului, cu deschidere spre Piața Unirii. Acest spațiu a început să capete formă printr-un concurs de propuneri de finisare, acestea materializându-se prin prezentarea de machete de la scara 1/21 la mărime naturală în șantier.

Ca finisaj, plafoanele sunt realizate cu stucaturi din ipsos, cu elemente florale, având ca bază de inspirație elemente din arhitectura brâncovenească.

Pardoseala din zona centrală este concepută în forma unui mare covor, cu marmură albă și Căprioara bej, și o bordură de elemente decorative, compoziție în alcătuirea căreia, pe lângă cele din marmura albă de Rușchița și cea bej de Căprioara, mai intră și roșul și negrul de Moneasa.

Apoi cele 34 coloane ce sprijină bolțile sunt de formă octogonală și sunt realizate din marmură albă cu elemente decorative sculptate. Aici a mai fost folosită și marmura roz de Rușchița.

Galeria este iluminată natural de 14 ferestre și porți-ferestre. Iluminarea este completată și de 67 lustre din cristal. Decorul ei reia în fiecare latură a Galeriei de Onoare planul Zonei 1 din Palatul Parlamentului.

Sala Nicolae Bălcescu

Sala poartă numele marelui om politic, istoric, gânditor democrat și revoluționar român Nicolae Bălcescu (1819-1852).

Sala are capitelele coloanelor grecești dorice, din bronz.

Marmura roz folosită pentru aceste coloane este de Rușchița, iar candelabrele precum și aplicele proiectate de arhitecți sunt executate de artiști plastici la Mediaș.

De remarcat că draperiile din mătase sunt țesute la Sighișoara în tehnica brocart și conferă spațiului un maximum de ambient și frumusețe.

Covorul înflorat este țesut la Cisnădie, iar măștile care acoperă radiatoarele sunt lucrate manual, din alamă.

În această sală se regăsește singurul material din clădire care nu este românesc și anume lemnul de mahon, de altfel foarte prețios, din care sunt făcute ușile. Acesta este un cadou primit de Ceaușescu din partea prietenului său, Mobutu Sese Seko, președintele statului Zair (azi Republica Democrată Congo).

Sala Nicolae Iorga

Sala poartă numele lui Nicolae Iorga (1871 – 1940), istoric, orator, om politic și scriitor, membru al Academiei Române, prim ministru în anul 1930.

Sala este decorată cu aceleași esențe de lemn pentru tavan și pereți, predominând lemnul de stejar. Casetoanele formate între stâlpii de lemn sunt îmbrăcate cu mătase, material din care sunt făcute și draperiile.

Mobilierul este art-deco (monument stilistic la mijlocul anilor ’20-’30, socotit multă vreme ca o prelungire a Art nouveau-lui si Jugendstil-ului).

Pereții sunt ornamentați cu lucrările artiștilor: Margareta Sterian – “Flori stilizate” și “Vas cu flori”, Nicolae Blei – “Vas cu flori și flori de masă”, “Toamna la Andriașu”, “Vas cu flori” și “Primăvara la Andriașu” (post-impresionist), Gheorghe Simion – “Crizanteme cu vioară” (realismul artei de la 1900), Zamfir Dumitrescu – “Flori în peisaj de toamnă” (stilul picturilor flamande).

Sala A.I. Cuza

Sala care poartă numele domnitorului Țării Românești și al Moldovei a fost terminată înainte de anul 1989, și era destinată a fi sală de protocol la cel mai înalt nivel: “Sala de seminare de documente și tratative”, ce s-ar fi numit România. Aceasta este una din sălile cele mai impozante ale Palatului, cu cea mai mare înălțime (circa 20 m), și a doua ca suprafață – 2.040 m².

Această sală este situată în axul principal al palatului, cu deschidere printr-o logie amplă către Piața Constituției și Bulevardul Unirii.

Sala, cu un fond de culoare roz, are o arhitectură eclectică având ca element principal de compoziție coloana angajată cu capitel în stil corintic și cu fusul coloanei prelucrat cu motive ornamentale tradiționale arhitecturii stilului Brâncovenesc. Coloanele sunt din marmură albă de Rușchița.

Alte elemente ce participă la arhitectura interioară a sălii sunt ușile monumentale sculptate cu motive decorative, încadrate în rame de marmură și măști de radiatoare turnate în alamă, bogat ornamentate.

Plafonul, compus din 7 luminatoare ritmate, pe traversele sălii, executate din tablă aurită, este croit în boltă (candelabru ascuns).

Draperiile din brocart de catifea cusute cu fir de aur subliniază luxul acestei săli. Pe peretele fundal se află un arc central puternic, luminat pe contur, flancat de două coloane.

Și această sală trebuia să dispună de tronul conducătorului, iar pentru buna desfășurare a activităților s-a dispus construirea unui balcon în care era instalată orchestra, cu o capacitate de 31 oameni, cu acces de la un nivel superior.

Astfel, sala a găzduit în anul 1995, concertul dirijat de Yehudi Menuhin, în cadrul redeschiderii Festivalului Internațional de Muzică “George Enescu”.

Această sală a concentrat, în realizarea sa, un număr mare de meseriași din capitală și din țară, maeștri ipsosari, modelatori, artiști plastici, specialiști în marmură sculptată, etc.

Sala Ion C. Bratianu

Sala, situată în axul palatului, la parter, este medie ca suprafață. Grație celor două curți interioare care o înconjoară, luminozitatea acestei săli este excepțională, intensificată și de lustrele și aplicele care reproduc candelabrele de epocă.

Este formată dintr-un spațiu central cu o deschidere de 42 m flancată pe cele doua părți înspre curțile interioare de două nave laterale de 6 m.

Spațiul central este despărțit de spațiile laterale de o suită de coloane libere, îmbrăcate în marmură.

Decorația perimetrală este ritmată de un sistem de arce și pilaștri din marmură bogat ornamentată. Decorația din marmură se îmbină cu decorația realizată în aceeași manieră din stuc atât la pereți cât și la tavan. Tavanul are o scafă circulară tangentă la pătratul format de spațiul central, este bogat ornamentat cu o amplă rozetă centrală în axul căreia se află un candelabru spectaculos. Tot în cadrul rozetei circulare perimetral sunt suspendate candelabre de dimensiuni mai mici.

Pardoseala preia principiile compoziționale ale tavanului având o rozetă mare, centrală, cu elemente geometrice compuse din sortimente de marmură din diferite cariere, totul autohton.

Draperiile de catifea roșie cu fir de aur și argint, cu pasmanterii și ciucuri sunt brodate de călugărițele din mănăstirile Agapia și Văratec.

Ea s-a numit inițial Sala Provinciilor pentru că într-o tematică inițială trebuia să simbolizeze prin decorare județele țării, lucru care nu s-a mai realizat.

Sala Tache Ionescu

Sala Tache Ionescu este folosită în general pentru târguri, expoziții, cocktail-uri, cel mai adesea împreună cu sala Unirii, care o continuă.

Din sala Ion I. C. Brătianu se intră într-un spațiu tampon care conține circulațiile verticale, scările și lifturile de acces la Sala Unirii, considerat foaierul propriu-zis al acestei săli. Foaierul, flancat de cele două noduri de circulație verticală, are o deschidere de 42 m, cuprins între două colonade și două nave laterale de 6 m.

Colonadele sunt din marmură albă, ca și ancadramentele celor cinci uși de acces în Sala Unirii. Decorația este concepută într-o manieră ce amintește de arta orientului antic, având atât tavanul cât și restul elementelor de structura realizate în acest fel.

De remarcat ușile monumentale, cu arce în plin centru foarte bogat sculptate. Iluminarea este foarte bogată dat fiind că acest spațiu nu beneficiază de lumină naturală (12 candelabre și 26 de aplice din cristal de Mediaș). Tavanul este acoperit de o foiță de aur, iar prin orificiile din cadrul său circulă aerul natural, Ceaușescu nevrând să apeleze la sistemul cu aer condiționat, de frica otrăvirii.

Pardoseala are un câmp central simplu și motive ornamentale marginale unde predomină elementele geometrice și florale.

În această sală sunt expuse lucrări de pictură și artă decorativă – tapiserii. Printre pictori se numără Angela Brădean – “Coșul cu trandafiri”, Marin David – “Grădina păcii” și Vasile Celmare care deși a făcut și pictură monumentală, nu s-a îndepărtat de pictura de gen cum ar fi “Interior”, “Magnolii” sau “Flori”.

Tapiseriile expuse sunt “Toamnă II” de Ovidiu Moga și “Unirea” de Maria Nemeș.

Expunerea lor urmărește să dea o imagine succintă asupra dezvoltării acestor genuri de artă.

Sala Unirii

La 22 decembrie 1994 sala a fost inaugurată cu ocazia celei de-a cincea comemorari a Revoluției române din 1989.

Sala Unirii a fost proiectată pentru marile recepții care ar fi avut loc la nivel de șef de stat în această clădire. Denumirea ei inițială a fost “Sala de banchete”, ceea ce a atras după sine și o tratare arhitecturală cu fast a acestei săli. Spațiul interior este cel mai amplu (fiind a doua ca înălțime) dintre sălile Centrului Internațional de Conferințe, de excepție, din întregul palat. Este rodul multor zile și nopți de lucru, atât pentru arhitecții, cât și pentru constructorii și artiștii plastici români.

Este compusă dintr-o navă mare centrală (18/54m), cu un luminator central bogat ornamentat (din aluminiu turnat, acoperit cu slagmetal auriu) și două nave laterale (6x42m), despărțite între ele prin două colonade. Nava principală are înălțimea medie de 15m, iar cele două laterale de 12,50m cu plafoanele rezolvate cu intersecții de cilindri.

Coloanele au caneluri în stil românesc, cu capitel corintic și sunt din marmură albă de Rușchița. Pereții au oglinzi de ipsos cu ancadramente din marmură albă de Rușchița bogat ornamentate. Fundalurile sunt tratate aproape identic cu un arc puternic foarte ornamentat și câmpul din marmură albă. Tavanul este din sticlă.

Date fiind dimensiunile sălii, pe latura lungă de intrare, ușile au fost tratate ca portale monumentale, casetate cu intarsii din lemn de cireș, iar rama din marmură albă, cu motive inspirate din arhitectura tradițională românească.

Sala se deschide direct către exterior, către parc, prin niște uși – ferestre înalte de 8m cu ornamente metalice din inox.

Luminatorul care ocupă aproape toată nava centrală este executat de către artiștii plastici cu elemente din aluminiu turnat acoperit cu șlagmetal auriu.

Covorul imens (1100 m²) care acoperă toată partea centrală a sălii, a fost proiectat special pentru acest spațiu, având elemente preluate din decorurile sălii. Are o greutate de cca. 3t, drept pentru care e nevoie cam de 35 de oameni pentru a-l desfășura. Nu este expus în permanență, sala fiind foarte des folosită pentru târguri și expoziții naționale și internaționale.

La fel ca și în foaierul dinaintea sălii, ecoul este foarte puternic.

Pe pereții din capetele sălii trebuiau să stea portretele celor doi soți , având fiecare 10 m înălțime.

Sala C.A.Rosetti

Sala C. A. Rosetti este sală de spectacole a Centrului Internațional de Conferințe ce găzduiește, de asemenea, conferințe, concerte, piese de teatru etc.

Ca arhitectură interioară se remarcă elementele stilului cubist, art-deco (scaune) în culori în care predomină ocru-auriu, conferindu-se astfel sălii o anumită intimitate.

Covoarele sunt în semicerc, ca și băncile care circumscriu spațiul central.

Întreaga încăpere este dominată de imensul candelabru central, cel mai important din întreaga clădire.

Istoria clădirii după 1989

Din 1994 în clădire funcționează Camera Deputaților, după ce sediul inițial al instituției, Palatul Camerei Deputaților, a fost donat de stat Bisericii Ortodoxe Române. Începând din 2004 aici se află și Senatul României, inițial fiind găzduit în fosta clădire a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. De asemenea, Palatul Parlamentului găzduiește în numeroasele sale săli și saloane, o întreagă varietate de evenimente, expoziții sau întâlniri.

În perioada 2003-2004 a fost construită o anexă din sticlă de-a lungul ascensoarelor exterioare. Această construcție are ca scop facilitarea accesului la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), deschis în 2004, după o reamenajare în aripa vestică a palatului. În aceeași perioadă, un proiect ce susținea arborarea unui steag uriaș a fost anulat ca urmare a protestelor venite din partea publicului. Un drapel se afla deja arborat pe clădire dar a fost îndepărtat împreună cu suportul.

Restaurantul, accesibil doar politicienilor, a fost renovat, proiect urmat de amenajarea unei piscine, saune și a unor facilități sportive la nivelul 1 al subsolului.

De asemenea, din 1995, clădirea găzduiește sediul Inițiativei de Cooperare Sud-est Europeană , o organizație ce are ca scop o colaborare pentru reducerea nivelului criminalității transfrontaliere în țările membre.

O mare parte din clădire (aripa vestică, o parte din aripa de est, o parte din al doilea nivel, nivelul 3 subsol și celelalte aflate sub acesta), urmează a fi terminate. Între timp, o parcare subterană se construiește în locului unui fost stadion, momentan folosit ca depozit, care a fost acoperit în timpul construcției palatului. De asemenea, se are în plan construirea unor tunele ce leagă Calea 13 Septembrie cu subsolul clădirii.

Palatul este deschis vizitării de către turiști și oferă și programe de vizitare în mai multe limbi de circulație internațională.

pal10 pal9 pal8 pal7 pal6 pal5 ZEPPELIN - BUCURESTI pal3 pal1

 

Stay connected! 😀

sursa: wikipedia.org

 

Insula de pe Lacul Morii

Lacul Morii este un lac artificial creat de autoritatile comuniste pentru a impiedica deversarile Dambovitei. Are 246 ha si a fost construit pe locul Bisericii Sfantul Nicolae si al cimitirului aferent, peste care s-a turnat beton. In centrul acestui lac, comunistii doreau sa construiasca un fel de insula pe care bucurestenii sa o viziteze in zilele libere. Planurile initiale includeau magazine, promenade si asa mai departe, insa lucrarile au fost oprite in ’89. Desi aceasta insula a servit, dupa Revolutie, pe post de destinatie pentru foarte multe concerte si manifestari artistice, in zilele obisnuite ea nu este decat o bucata de teren pe care se gasesc salcii si boscheti. Cu toate acestea, ea ramane pe lista celor mai apreciate destinatii pentru fotografii pasionati de peisaje neobisnuite.

Lacul este folosit ca o zonă de recreere și există concursuri de scutere, bărci cu pânze și spectacole, inclusiv spectacole de tip Air-Show. Festivalul de Muzică “Coke Live” și alte concerte au fost organizate în zona Lacului Morii.

Windsurf este foarte popular pe Lacul Morii, există cursuri de windsurf pe lac , Ski pe apa, skijet și alte sporturi de apă sunt, de asemenea, populare.

Există proiecte pentru a face Lacul Morii o destinație de călătorie. Există, de asemenea, proiecte pentru a face Lacul Morii o modernă zona rezidentială, comercială și de afaceri.  Un alt proiect este un tunel de autostradă care va face legătura între Lacul Morii și Centrul Civic (Piața Unirii) și autostrada A1. 

Ca sa ajungi aici, ai nevoie de o masina, asa ca pune bani deoparte pentru taxi sau, dupa caz, combustibil si de o harta. Alege drumul asfaltat si nu poteci obscure.

Enjoy!

mo3 mo2 mo1

http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap43-2r-apartment.en.html

 

Stay connected! 😀

surse: qbebe.ro

ro.wikipedia.org