Home Page of EastComfort Bucharest Apartments

EastComfort Bucharest Apartments

Call Us Now

Top 10 things to do in Bucharest by National Geographic



Gawk Until You Drop at the Palace of Parliament

The world’s biggest parliamentary building (and one of the largest buildings of any kind) happens to be in Bucharest. Whether one views the gargantuan Palace of Parliament as a folly and testament to the megalomania of former dictator Nicolae Ceaușescu or a display of Romanian materials and engineering skill (arguably both), it’s a must-visit. Hour-long guided tours manage to take in just a fraction of the building’s three-million-plus square feet (there are more than a thousand rooms) and focus on the tons of marble, hardwood, and gold used in the building’s construction in the 1980s, a time when Romania was straining to feed its own people. Ceaușescu and his wife, Elena, both played a direct role in the construction. It was originally intended to house the presidential offices and the Central Committee of the Romanian Communist Party but was never finished.



Glimpse a Piece of Old ‘Paris’

Even the city’s most ardent fans don’t quite maintain the old saw, the “Paris of the east.” That was Bucharest’s nickname in the decades before World War II, when the art nouveau palaces and architecture really were reminiscent of Paris. Decades of communist misrule and a tragic earthquake in 1977 brought much of the old city down, but there are places here and there where that former elegance can still be glimpsed. The Cișmigiu Gardens in the center of the city is a pearl of park built around a romantic lake and featuring old-growth trees and gracious, wrought-iron signposts and benches. North of the center, broad avenues like Şoseaua Kiseleff glide past old villas and acres of green to a commanding replica of the Arc de Triomphe—a genuine homage to Paris—and another elegant city park built around a lake: Herăstrău Park.

 Feast on Stuffed Cabbage Rolls and Cornmeal Porridge

Romanian food is not as well known outside the country as it deserves to be. The best dishes—based on time-tested traditional recipes and using locally sourced, often organic ingredients—are satisfying in a grandmotherly way. The unofficial national dish is sarmale, cabbage rolls stuffed with spiced minced pork and beef, but there are many similar concoctions. Main courses are often paired with mămăligă, cornmeal porridge (think polenta) topped with sour cream or grated sheep’s cheese. The cabbage rolls at Caru’ cu Bere, a traditional beerhouse in the center, are as good as the homemade variety. The cooks at Lacrimi si Sfinti have given traditional mains like veal and pork a modern makeover, spicing up old recipes with hints of citrus and coriander. One street snack worth looking out for is covrigi, a soft pretzel topped with salt or poppy seeds and served too hot to handle from the oven.

Learn Something of Romania’s Roots

Walking Bucharest’s busy boulevards, it’s easy to forget that outside the capital and a handful of large cities, Romania is a largely agrarian country, with a long and rich peasant tradition. For centuries, peasant communities—cut off from the world by impassable mountains or languishing under Turkish, Hungarian, or Austrian rule—were forced to eek out an existence with what they had. The quirky Museum of the Romanian Peasant shows off the elaborate woodworking, pottery-making, egg-painting, and weaving skills of the peasantry in a way that’s both educational and amusing. Small tongue-in-cheek signs at the entrance to each room poke fun at modern life, bring a chuckle, and draw you in. Downstairs there’s a side exhibition on the Communists’ efforts to nationalize the peasantry in the 1970s and ’80s, with some jarring busts of Lenin. At the back, there’s a big shop in which to buy authentic souvenirs to take home.

Pay Your Respects to Vlad the Impaler

Admittedly, Bucharest’s ties to Vlad Țepeș, the real-life, bloodthirsty prince who served as the inspiration for Bram Stoker’s Dracula, are tenuous. After all, Bucharest was just beginning its rise as an important city in the 15th century, when Vlad III (of Impaler fame) was defending the fledgling principality of Wallachia from Ottoman incursions. Thanks to Stoker, Dracula is more commonly associated with the region of Transylvania (though he didn’t spend much time there either, apparently). However, just 25 miles (40 kilometers) north of Bucharest, an isolated island monastery in the middle of Lake Snagov houses the prince’s purported final resting place. As with all Dracula stories, Vlad’s death and burial are shrouded in mystery. Even if it turns out he’s not buried here, lovely Snagov makes for an ideal outing. Regular minibuses make the 40-minute trip throughout the day from Piața Presei Libere, north of the center. Once in Snagov town, hire a boat for the final leg out to the monastery.

Indulge in 21st-Century Art

Romania has exploded onto the contemporary art scene in recent years. The excitement was generated initially by a group of young painters and visual artists from the northern city of Cluj-Napoca, but at least some of the action has shifted to the capital as new galleries and design centers open up. It’s hard to pinpoint precisely what constitutes Romanian contemporary art, though critics point to shared elements of wit and dark humor, a somber mood, and bits of surrealism in defining a common style. Some of the best new galleries for experiencing the excitement include the Zorzini Gallery, the H’art Gallery, and Anaid. The Galateca gallery, across from the National Museum of Art, specializes in cutting-edge design and hosts art events and happenings. Stop by the gallery’s shop, Neogalateca, to see some envelope-pushing design in glassware and home furnishings (including a fetching coat rack carved from a tree trunk).


Find Your Garden of Eden

Part of the pleasure of strolling through the city’s dense urban fabric is discovering hidden pockets of green between the buildings and hearing the buzz of conversation beneath the trees. In recent years, outdoor cafes and drinking gardens have sprung up all around town to take advantage of Bucharest’s hot summer nights, when, frankly, no one wants to sit indoors. The Cărtureşti bookstore may have ignited the trend with its sprawling Verona Garden at the back. The OAR Garden, next door, offers more privacy and the possibility of live jazz or acoustic guitar on some evenings. Not far away, tucked behind the derelict Palatul Știrbei (Știrbei Palace), is the lush Eden Garden. Buy a bottle of rosé at the bar and find a shaded table.

Visit the City’s Hidden, Historic Churches

Romanitra is deeply Eastern Orthodox, but the real beauty of Bucharest’s ecclesiastical architecture is not found in big cathedrals. Rather, it’s the tiny churches and chapels—usually squeezed into impossibly small corners—that surprise and delight. Many date from the 17th and 18th centuries and fuse elements of Byzantine, Greek, Ottoman, and Renaissance styles. The churches share common elements that include impossibly high steeples built over tiny floor plans, elaborate frescoes, and signature details such as raised pillars and stone balustrades. The Stavropoleos Church in the Old City is an excellent example, with its rich wall paintings and finely carved doors. Other churches to look for include St. Apostles’ Church, Antim Church, and the hard-to-find-but-worth-the-effort Doamnei Church, biding time in the back lot of a Pizza Hut.

Drink and Dance Through the Old City

Bucharest’s historic core, the Old City, has gotten a much needed makeover and, these days, is anything but “old.” What was once the stomping ground of the Princely Court in the 15th century and later the center of traditional trades such as horseshoeing and metalworking has been transformed into the go-to district for bars, clubs, and cafés. Here, tiny lanes like Strada Smârdan or Strada Covaci heave with partiers moving from meals to drinks to dancing as the night wears on. For drinks, try Bicicleta, where the furnishings have been fashioned from old bicycles. For clubbing, mainstream stalwarts like La Muse and Mojo, both in the heart of the Old City, are dependable all-night DJ danceathons. Biutiful, not far away, offers high-concept industrial design with higher prices to match.

See Where Modern History Was MadeA quarter century ago, former communist dictator Nicolae Ceaușescu and his wife, Elena, were toppled following a dramatic, weeklong uprising across the country that cost more than a thousand lives. It was a pivotal moment in Romania’s historic transition to democracy. Some of the bloodiest fighting took place on or near today’s Piața Revoluției (Revolution Square), and on closer inspection some buildings still bear pockmarks from the bullets. At the center of the square, the spiky Memorial of Rebirth is meant to honor those who died and to symbolize the country’s rebirth. Just across the square stands the former Central Committee building of the Romanian Communist Party. From the balcony on the front of the building (still visible), Ceaușescu gave his last, ill-fated address to the nation on December 21, 1989, before fleeing from the roof in a helicopter. He and his wife were soon captured and were executed four days later.



Enjoy! and Stay connected! :D

Surse:  National Geographic



Let Me Entertain You

Robbie Williams, unul dintre cei mai indragiti artisti internationali, va concerta in premiera in Romania, pe 17 iulie, in Piata Constitutiei.
Marcel Avram, East European Production si D&D Entertainment organizeaza in premiera in Romania concertul celui mai cunoscut si asteptat pop-star britanic, Robbie Williams, adaugand Bucurestiul pe lista destinatiilor turneului “Let Me Entertain You”.
Concertul anului 2015 v avea loc in data de 17 iulie in magnifica locatie a Pietei Constitutiei si promite sa fie un spectacol exploziv de arta si muzica, in stilul caracteristic artistului.
“Let Me Entertain You Tour 2015″ este ce de-al 11-lea turneu din cariera artistului si va debuta in luna martie a acestui an, cu un concert in Madrid, Spania. Va continua cu show-uri in premiera si nu numai, in mai multe tari din Europa si Asia.
Concertul de la Bucuresti va fi o calatorie de neuitat prin vasta discografie a lui Robbie Williams, continand cele mai cunoscute hit-uri ale sale Let Entertain You (melodie care da si numele turneului), Feel, Angels si altele.
Show-ul va fi unul special. Va dura doua ore jumatate si va fi impartit astfel: jumatate pop, jumatate jazz.

Stay connected! :D


Surse: rocksounds.ro

Simply Bucharest!

Up the air of Bucharest! Enjoy the view of Romanian’s Capital capture by a drone! ;))

Stay connected! :D

Bucharest, amazing city!

Visit us! Enjoy!

Palatul Parlamentului


             Palatul Parlamentului din București, România (cunoscut înainte de revoluție sub numele de Casa Republicii sau Casa Poporului , măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălțime, și 92 m sub pământ. Are 9 nivele la suprafață și alte 9 subterane. Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume. Clădirea Palatului Parlamentului se află situată în partea centrală a Bucureștiului (sector 5), pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest și nord-vest, Bulevardul Națiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertății la est și Calea 13 Septembrie la sud. Aceasta se află la 10 minute distantă de Piața Unirii și 20 de minute de Gara de Nord (cu autobuzul 123).

Dealul pe care se află astăzi Palatul Parlamentului este în general o creație a naturii, având o înălțime inițială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertății este înălțată în mod artificial.

Clădirea are o suprafață desfășurată de 330.000 m², înscriindu-se, după World Records Academy, la capitolul “Clădiri Administrative”, pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spațiale de la Cape Canaveral din Florida și după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Pentru comparație se poate menționa că această clădire depășește cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt, și de aceea unele surse o caracterizează ca pe o construcție „faraonică” .

Început în timpul regimului comunist, (autointitulat „Epoca de Aur” a României și înlăturat în mod violent, prin Revoluția din 1989), așa-numitul Proiect București a fost un proiect ambițios al cuplului Ceaușescu început în anul 1978, ca o replică a orașului Phenian, capitala Coreei de Nord. Un proiect de sistematizare exista încă din anii ’30 (din timpul lui Carol al II-lea) pentru zona Unirii – Dealul Arsenalului.

După cutremurul din 1977 Nicolae Ceaușescu a ordonat „reconstruirea” Bucureștiului ca un nou oraș, de sine stătător. În anii 1978-79 a avut loc un concurs la nivel național pentru reconstruirea Bucureștiului. Concursul a durat aproape 4 ani și a fost câștigat de Anca Petrescu, o tânără arhitectă de numai 28 de ani, care a fost numită arhitect șef a acestui proiect excepțional de controversat.

Șantierul propriu-zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei și relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Între clădirile dispărute se numără Mănăstirea Văcărești, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naționale, Stadionul Republicii, etc. Lucrările s-au efectuat cu munca forțată a militarilor în termen și astfel costul a fost redus la minimum.

Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Palatul Parlamentului – Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott – Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii – Victoria Socialismului.

În 1989 costurile clädirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro.

Galeria de Onoare și holul Intrării Oficiale

Este un culoar lung de 150 m și lat de 18 m, cu uși glisante din stejar în trei zone distincte, cu geam de cristal, construite pe schelet metalic.

Galeria conduce către spațiile reprezentative ale corpurilor de clădire. Ea se găsește în latura de est a edificiului, cu deschidere spre Piața Unirii. Acest spațiu a început să capete formă printr-un concurs de propuneri de finisare, acestea materializându-se prin prezentarea de machete de la scara 1/21 la mărime naturală în șantier.

Ca finisaj, plafoanele sunt realizate cu stucaturi din ipsos, cu elemente florale, având ca bază de inspirație elemente din arhitectura brâncovenească.

Pardoseala din zona centrală este concepută în forma unui mare covor, cu marmură albă și Căprioara bej, și o bordură de elemente decorative, compoziție în alcătuirea căreia, pe lângă cele din marmura albă de Rușchița și cea bej de Căprioara, mai intră și roșul și negrul de Moneasa.

Apoi cele 34 coloane ce sprijină bolțile sunt de formă octogonală și sunt realizate din marmură albă cu elemente decorative sculptate. Aici a mai fost folosită și marmura roz de Rușchița.

Galeria este iluminată natural de 14 ferestre și porți-ferestre. Iluminarea este completată și de 67 lustre din cristal. Decorul ei reia în fiecare latură a Galeriei de Onoare planul Zonei 1 din Palatul Parlamentului.

Sala Nicolae Bălcescu

Sala poartă numele marelui om politic, istoric, gânditor democrat și revoluționar român Nicolae Bălcescu (1819-1852).

Sala are capitelele coloanelor grecești dorice, din bronz.

Marmura roz folosită pentru aceste coloane este de Rușchița, iar candelabrele precum și aplicele proiectate de arhitecți sunt executate de artiști plastici la Mediaș.

De remarcat că draperiile din mătase sunt țesute la Sighișoara în tehnica brocart și conferă spațiului un maximum de ambient și frumusețe.

Covorul înflorat este țesut la Cisnădie, iar măștile care acoperă radiatoarele sunt lucrate manual, din alamă.

În această sală se regăsește singurul material din clădire care nu este românesc și anume lemnul de mahon, de altfel foarte prețios, din care sunt făcute ușile. Acesta este un cadou primit de Ceaușescu din partea prietenului său, Mobutu Sese Seko, președintele statului Zair (azi Republica Democrată Congo).

Sala Nicolae Iorga

Sala poartă numele lui Nicolae Iorga (1871 – 1940), istoric, orator, om politic și scriitor, membru al Academiei Române, prim ministru în anul 1930.

Sala este decorată cu aceleași esențe de lemn pentru tavan și pereți, predominând lemnul de stejar. Casetoanele formate între stâlpii de lemn sunt îmbrăcate cu mătase, material din care sunt făcute și draperiile.

Mobilierul este art-deco (monument stilistic la mijlocul anilor ’20-’30, socotit multă vreme ca o prelungire a Art nouveau-lui si Jugendstil-ului).

Pereții sunt ornamentați cu lucrările artiștilor: Margareta Sterian – “Flori stilizate” și “Vas cu flori”, Nicolae Blei - “Vas cu flori și flori de masă”, “Toamna la Andriașu”, “Vas cu flori” și “Primăvara la Andriașu” (post-impresionist), Gheorghe Simion - “Crizanteme cu vioară” (realismul artei de la 1900), Zamfir Dumitrescu - “Flori în peisaj de toamnă” (stilul picturilor flamande).

Sala A.I. Cuza

Sala care poartă numele domnitorului Țării Românești și al Moldovei a fost terminată înainte de anul 1989, și era destinată a fi sală de protocol la cel mai înalt nivel: “Sala de seminare de documente și tratative”, ce s-ar fi numit România. Aceasta este una din sălile cele mai impozante ale Palatului, cu cea mai mare înălțime (circa 20 m), și a doua ca suprafață – 2.040 m².

Această sală este situată în axul principal al palatului, cu deschidere printr-o logie amplă către Piața Constituției și Bulevardul Unirii.

Sala, cu un fond de culoare roz, are o arhitectură eclectică având ca element principal de compoziție coloana angajată cu capitel în stil corintic și cu fusul coloanei prelucrat cu motive ornamentale tradiționale arhitecturii stilului Brâncovenesc. Coloanele sunt din marmură albă de Rușchița.

Alte elemente ce participă la arhitectura interioară a sălii sunt ușile monumentale sculptate cu motive decorative, încadrate în rame de marmură și măști de radiatoare turnate în alamă, bogat ornamentate.

Plafonul, compus din 7 luminatoare ritmate, pe traversele sălii, executate din tablă aurită, este croit în boltă (candelabru ascuns).

Draperiile din brocart de catifea cusute cu fir de aur subliniază luxul acestei săli. Pe peretele fundal se află un arc central puternic, luminat pe contur, flancat de două coloane.

Și această sală trebuia să dispună de tronul conducătorului, iar pentru buna desfășurare a activităților s-a dispus construirea unui balcon în care era instalată orchestra, cu o capacitate de 31 oameni, cu acces de la un nivel superior.

Astfel, sala a găzduit în anul 1995, concertul dirijat de Yehudi Menuhin, în cadrul redeschiderii Festivalului Internațional de Muzică “George Enescu”.

Această sală a concentrat, în realizarea sa, un număr mare de meseriași din capitală și din țară, maeștri ipsosari, modelatori, artiști plastici, specialiști în marmură sculptată, etc.

Sala Ion C. Bratianu

Sala, situată în axul palatului, la parter, este medie ca suprafață. Grație celor două curți interioare care o înconjoară, luminozitatea acestei săli este excepțională, intensificată și de lustrele și aplicele care reproduc candelabrele de epocă.

Este formată dintr-un spațiu central cu o deschidere de 42 m flancată pe cele doua părți înspre curțile interioare de două nave laterale de 6 m.

Spațiul central este despărțit de spațiile laterale de o suită de coloane libere, îmbrăcate în marmură.

Decorația perimetrală este ritmată de un sistem de arce și pilaștri din marmură bogat ornamentată. Decorația din marmură se îmbină cu decorația realizată în aceeași manieră din stuc atât la pereți cât și la tavan. Tavanul are o scafă circulară tangentă la pătratul format de spațiul central, este bogat ornamentat cu o amplă rozetă centrală în axul căreia se află un candelabru spectaculos. Tot în cadrul rozetei circulare perimetral sunt suspendate candelabre de dimensiuni mai mici.

Pardoseala preia principiile compoziționale ale tavanului având o rozetă mare, centrală, cu elemente geometrice compuse din sortimente de marmură din diferite cariere, totul autohton.

Draperiile de catifea roșie cu fir de aur și argint, cu pasmanterii și ciucuri sunt brodate de călugărițele din mănăstirile Agapia și Văratec.

Ea s-a numit inițial Sala Provinciilor pentru că într-o tematică inițială trebuia să simbolizeze prin decorare județele țării, lucru care nu s-a mai realizat.

Sala Tache Ionescu

Sala Tache Ionescu este folosită în general pentru târguri, expoziții, cocktail-uri, cel mai adesea împreună cu sala Unirii, care o continuă.

Din sala Ion I. C. Brătianu se intră într-un spațiu tampon care conține circulațiile verticale, scările și lifturile de acces la Sala Unirii, considerat foaierul propriu-zis al acestei săli. Foaierul, flancat de cele două noduri de circulație verticală, are o deschidere de 42 m, cuprins între două colonade și două nave laterale de 6 m.

Colonadele sunt din marmură albă, ca și ancadramentele celor cinci uși de acces în Sala Unirii. Decorația este concepută într-o manieră ce amintește de arta orientului antic, având atât tavanul cât și restul elementelor de structura realizate în acest fel.

De remarcat ușile monumentale, cu arce în plin centru foarte bogat sculptate. Iluminarea este foarte bogată dat fiind că acest spațiu nu beneficiază de lumină naturală (12 candelabre și 26 de aplice din cristal de Mediaș). Tavanul este acoperit de o foiță de aur, iar prin orificiile din cadrul său circulă aerul natural, Ceaușescu nevrând să apeleze la sistemul cu aer condiționat, de frica otrăvirii.

Pardoseala are un câmp central simplu și motive ornamentale marginale unde predomină elementele geometrice și florale.

În această sală sunt expuse lucrări de pictură și artă decorativă – tapiserii. Printre pictori se numără Angela Brădean – “Coșul cu trandafiri”, Marin David – “Grădina păcii” și Vasile Celmare care deși a făcut și pictură monumentală, nu s-a îndepărtat de pictura de gen cum ar fi “Interior”, “Magnolii” sau “Flori”.

Tapiseriile expuse sunt “Toamnă II” de Ovidiu Moga și “Unirea” de Maria Nemeș.

Expunerea lor urmărește să dea o imagine succintă asupra dezvoltării acestor genuri de artă.

Sala Unirii

La 22 decembrie 1994 sala a fost inaugurată cu ocazia celei de-a cincea comemorari a Revoluției române din 1989.

Sala Unirii a fost proiectată pentru marile recepții care ar fi avut loc la nivel de șef de stat în această clădire. Denumirea ei inițială a fost “Sala de banchete”, ceea ce a atras după sine și o tratare arhitecturală cu fast a acestei săli. Spațiul interior este cel mai amplu (fiind a doua ca înălțime) dintre sălile Centrului Internațional de Conferințe, de excepție, din întregul palat. Este rodul multor zile și nopți de lucru, atât pentru arhitecții, cât și pentru constructorii și artiștii plastici români.

Este compusă dintr-o navă mare centrală (18/54m), cu un luminator central bogat ornamentat (din aluminiu turnat, acoperit cu slagmetal auriu) și două nave laterale (6x42m), despărțite între ele prin două colonade. Nava principală are înălțimea medie de 15m, iar cele două laterale de 12,50m cu plafoanele rezolvate cu intersecții de cilindri.

Coloanele au caneluri în stil românesc, cu capitel corintic și sunt din marmură albă de Rușchița. Pereții au oglinzi de ipsos cu ancadramente din marmură albă de Rușchița bogat ornamentate. Fundalurile sunt tratate aproape identic cu un arc puternic foarte ornamentat și câmpul din marmură albă. Tavanul este din sticlă.

Date fiind dimensiunile sălii, pe latura lungă de intrare, ușile au fost tratate ca portale monumentale, casetate cu intarsii din lemn de cireș, iar rama din marmură albă, cu motive inspirate din arhitectura tradițională românească.

Sala se deschide direct către exterior, către parc, prin niște uși – ferestre înalte de 8m cu ornamente metalice din inox.

Luminatorul care ocupă aproape toată nava centrală este executat de către artiștii plastici cu elemente din aluminiu turnat acoperit cu șlagmetal auriu.

Covorul imens (1100 m²) care acoperă toată partea centrală a sălii, a fost proiectat special pentru acest spațiu, având elemente preluate din decorurile sălii. Are o greutate de cca. 3t, drept pentru care e nevoie cam de 35 de oameni pentru a-l desfășura. Nu este expus în permanență, sala fiind foarte des folosită pentru târguri și expoziții naționale și internaționale.

La fel ca și în foaierul dinaintea sălii, ecoul este foarte puternic.

Pe pereții din capetele sălii trebuiau să stea portretele celor doi soți , având fiecare 10 m înălțime.

Sala C.A.Rosetti

Sala C. A. Rosetti este sală de spectacole a Centrului Internațional de Conferințe ce găzduiește, de asemenea, conferințe, concerte, piese de teatru etc.

Ca arhitectură interioară se remarcă elementele stilului cubist, art-deco (scaune) în culori în care predomină ocru-auriu, conferindu-se astfel sălii o anumită intimitate.

Covoarele sunt în semicerc, ca și băncile care circumscriu spațiul central.

Întreaga încăpere este dominată de imensul candelabru central, cel mai important din întreaga clădire.

Istoria clădirii după 1989

Din 1994 în clădire funcționează Camera Deputaților, după ce sediul inițial al instituției, Palatul Camerei Deputaților, a fost donat de stat Bisericii Ortodoxe Române. Începând din 2004 aici se află și Senatul României, inițial fiind găzduit în fosta clădire a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. De asemenea, Palatul Parlamentului găzduiește în numeroasele sale săli și saloane, o întreagă varietate de evenimente, expoziții sau întâlniri.

În perioada 2003-2004 a fost construită o anexă din sticlă de-a lungul ascensoarelor exterioare. Această construcție are ca scop facilitarea accesului la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), deschis în 2004, după o reamenajare în aripa vestică a palatului. În aceeași perioadă, un proiect ce susținea arborarea unui steag uriaș a fost anulat ca urmare a protestelor venite din partea publicului. Un drapel se afla deja arborat pe clădire dar a fost îndepărtat împreună cu suportul.

Restaurantul, accesibil doar politicienilor, a fost renovat, proiect urmat de amenajarea unei piscine, saune și a unor facilități sportive la nivelul 1 al subsolului.

De asemenea, din 1995, clădirea găzduiește sediul Inițiativei de Cooperare Sud-est Europeană , o organizație ce are ca scop o colaborare pentru reducerea nivelului criminalității transfrontaliere în țările membre.

O mare parte din clădire (aripa vestică, o parte din aripa de est, o parte din al doilea nivel, nivelul 3 subsol și celelalte aflate sub acesta), urmează a fi terminate. Între timp, o parcare subterană se construiește în locului unui fost stadion, momentan folosit ca depozit, care a fost acoperit în timpul construcției palatului. De asemenea, se are în plan construirea unor tunele ce leagă Calea 13 Septembrie cu subsolul clădirii.

Palatul este deschis vizitării de către turiști și oferă și programe de vizitare în mai multe limbi de circulație internațională.

pal10 pal9 pal8 pal7 pal6 pal5 ZEPPELIN - BUCURESTI pal3 pal1


Stay connected! :D

sursa: wikipedia.org


Insula de pe Lacul Morii

Lacul Morii este un lac artificial creat de autoritatile comuniste pentru a impiedica deversarile Dambovitei. Are 246 ha si a fost construit pe locul Bisericii Sfantul Nicolae si al cimitirului aferent, peste care s-a turnat beton. In centrul acestui lac, comunistii doreau sa construiasca un fel de insula pe care bucurestenii sa o viziteze in zilele libere. Planurile initiale includeau magazine, promenade si asa mai departe, insa lucrarile au fost oprite in ’89. Desi aceasta insula a servit, dupa Revolutie, pe post de destinatie pentru foarte multe concerte si manifestari artistice, in zilele obisnuite ea nu este decat o bucata de teren pe care se gasesc salcii si boscheti. Cu toate acestea, ea ramane pe lista celor mai apreciate destinatii pentru fotografii pasionati de peisaje neobisnuite.

Lacul este folosit ca o zonă de recreere și există concursuri de scutere, bărci cu pânze și spectacole, inclusiv spectacole de tip Air-Show. Festivalul de Muzică “Coke Live” și alte concerte au fost organizate în zona Lacului Morii.

Windsurf este foarte popular pe Lacul Morii, există cursuri de windsurf pe lac , Ski pe apa, skijet și alte sporturi de apă sunt, de asemenea, populare.

Există proiecte pentru a face Lacul Morii o destinație de călătorie. Există, de asemenea, proiecte pentru a face Lacul Morii o modernă zona rezidentială, comercială și de afaceri.  Un alt proiect este un tunel de autostradă care va face legătura între Lacul Morii și Centrul Civic (Piața Unirii) și autostrada A1. 

Ca sa ajungi aici, ai nevoie de o masina, asa ca pune bani deoparte pentru taxi sau, dupa caz, combustibil si de o harta. Alege drumul asfaltat si nu poteci obscure.


mo3 mo2 mo1



Stay connected! :D

surse: qbebe.ro




Top 5 restaurante cu specific romanesc…in Bucuresti, of course!

De aceasta data, vom face o incursiune in lumea gurmandului.

Am ales 5 restaurante pe care vi le recomandam si voua, noua…ne cam plac! :D

Si, da! E foarte adevarat, bucataria romaneasca nu e deloc usoara, dar gasiti si variante mai putintel calorice…dar, ca sa patram datina si traditia din mosi-stramosi….la noi, bucataria e cu carnita, friptane, sarmale, ciorbe,borsuri acompaniate de vinul ghiurghiuliu si un lautar ce canta cu foc la inimioara si tot asa pana la ziua…ca nu te mai scoli de la masa…

Pai , sa pucedem, zic!

1. Zexe Zahana

Restaurantul din  Icoanei este o revelatie: meniu divers, traditii culinare interbelice readuse la viata, ingrediente cinstite, vinuri neaose bine alese. Au si un mic magazin cu delicatesuri si licori distilate, sa nu plece musteriul acasa cu mana goala…



2. Torna Fratre

Impecabil meniul, asa cum sugereaza si numele, aici sunt readuse in atentie preparate ale romanilor de mai departe in timp si spatiu, adevarate dialecte culinare ale gastronomiei-mama romanesti… muzica e pe sufletul omului, carciumarii-s cu experienta si locu-i tihnit, numa’ bun sa tragi un chef cu lautari.


to2 Torna Fratre - restaurant romanesc

3. Vatra Neamului

Un conac la marginea drumului spre Balotesti, acest restaurant merita vizitat, desi nu este chiar usor de ajuns la el. Dar atmosfera de aici, aranjarea salilor, meniul boieresc si inteligenta conceptului gastronomic-artistic motiveaza mica excursie pana aici. Se gateste moldoveneste, cu suflet si har, cu mare grija la pastrarea retetelor basarabene, care-si dezvaluie aromele langa un pahar de vin de peste Prut….

va2 va1

4.Carul cu Bere

Frumos si faimos, cu o arhitectura superba, atmosfera elevata, farmec de berarie central-europeana combinat cu staif de petrecere balcanica. Fara revelatii culinare, fara chelneri campioni, dar cu o locatie de vis si satisfactii medii certe.

ca2 ca1

5. Bistro Jaristea

Restaurant mai degraba ceremonios. Cu un decor high-class si un meniu complex, este un loc children-friendly, ceea ce e remarcabil. E drept ca au si o linie de servire pentru acasa (Gurmand Express) care-i din alt film dar asta e… un mix-grill gastronomic pentru toate buzunarele.

ja3 ja1

Cu siguranta or mai fi si altele, pe noi ne-au insiprat acestea… NO, mi s-o facut o foameee!!!


Stay Connected! :D

surse: www.koolhunt.ro



Palatul Sturdza

Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel în stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza și soția sa Maria, în satul Miclăușeni, la o distanță de 20 km de Roman și 65 km de municipiul Iași.

Castelul Miclăușeni este construit în stil neogotic cu elemente de baroc. Clădirea a fost ridicată la sfârșitul sec. al XIX-lea pe locul unui conac boieresc mai vechi din sec. al XVIII-lea, o parte din construcția veche fiind înglobată în actuala clădire, ea aflându-se în aripa estică a castelului.

Castelul Sturdza are etaj și mansardă. Pereții exteriori ai clădirii au fost împodobiți cu numeroase decorațiuni în altorelief, printre care și steme inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu cu o sabie și o ramură de măslin sau elemente simbolice, realizate în anul 1898 în stilul Art Nouveau de către arhitectul Iulius Reinecke. Acesta fusese ajutat de către Maria Sturdza, care ilustrase ca pictoriță multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin și prieten apropiat al familiei Sturdza. 

Părțile componente din lemn ale clădirii (uși, ferestre, lambriuri, scări interioare) sunt realizate din lemn de stejar, tei și rășinoase, fiind bogat sculptate, profilate, traforate și lustruite cu șelac la nivel de mobilier stil.

În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623). Satul acesta i-a fost întărit acestuia în 1598.

La începutul secolului al XVII-lea, vistienicul Simion Stroici a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau încă vedea la începutul secolului al XX-lea. 

La data de 19 aprilie 1699, frații Sturdza și-au împărțit între ei averile, moșia Miclăușeni revenindu-i lui Ioan Sturdza. Pe moșie locuiau și munceau țărani clăcași și țigani vătrași robi, care și astăzi poartă nume de meserii: Bucătaru, Muraru, Pitaru, Curelaru, Mindirigiu, Bivolaru, Surugiu, după cum scrie Costin Merișca, în lucrarea “Castelul Miclăușeni în cultura română” (Ed. “Cronica”, Iași, 1996).  Locuitorii satului Miclăușeni trăiau în bordeie sărăcăcioase pe moșia boierului și pe gârla din preajma parcului boieresc. 

În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza (1710-1792) a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece pe fiecare etaj. În grajdurile conacului erau adăpostiți cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile manejului din cuprinsul domeniului.

Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), Alecu Sturdza a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului. A fost înmormântat în biserica conacului. După moartea sa, de administrarea moșiei s-a ocupat văduva sa, Ecaterina (Catinca). Ea a lăsat moșia fiului său, George A. Sturdza, în 1863.

În anul 1869, George Sturdza s-a căsătorit cu Maria, fiica scriitorului Ion Ghica, mutându-se atunci la moșie.

Dornic să refacă clădirea conacului, George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene și amintind de Palatul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa.

Castelul adăpostea o colecție valoroasă de cărți și documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Cararra, argintărie, dar și piese arheologice, numismatice și epigrafice de mare valoare. Numai colecția de cărți număra 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediții princeps sau rarisime.

Singurul copil al lui George Sturdza și al Mariei Ghica a fost o fiică, Ecaterina. Ea s-a căsătorit în anul 1897 cu Șerban Cantacuzino, dar nu a avut copii. Soțul ei a murit în 1918, Ecaterina Cantacuzino rămânând văduvă de tânără. Ea l-a înfiat pe vărul ei, Matei Ghica Cantacuzino, dar acesta nu s-a dovedit interesat de moșie, emigrând în Occident în timpul celui de-al doilea război mondial. 


Pentru o lungă perioadă, de administrarea castelului s-a ocupat Ecaterina Cantacuzino, fiica lui George Sturdza și soția lui Șerban Cantacuzino.

În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți. Castelul a fost devastat de soldații ruși care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe, vânzând alte volume unor magazine din Târgu Frumos, unde erau folosite pentru împachetarea mărfurilor. Pe lângă cărți, au dispărut din castel piese de mobilier și cea mai mare parte din colecțiile familiei Sturdza.

Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.

În anul 1953, comuniștii au desființat așezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea dinjudețul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserica din Miclăușeni. 

În noaptea de 23 decembrie 1968, a izbucnit un incendiu la mansarda castelului, se pare că de la o țigară lăsată aprinsă. Atunci au ars ultimele mobile originale ale castelului, care erau depozitate la mansardă. În anii acelei folosințe nefericite, mai precis în 1985, mansarda și acoperișul castelului au căzut pradă unui devastator incendiu. Apa cu care a fost stins incendiul s-a infiltrat în pereți, contribuind la degradarea progresivă a imobilului.

S-au efectuat lucrări de consolidare și restaurare a clădirii și dependințelor, apoi au fost executate lucrări generate de infiltrarea apei subterane. Au fost reconstituite după fotografii elementele decorative pierdute mai mari sau mai mici. Piesele de mobilier din lemn, în special uși, ferestre, lambriuri, scări interioare din lemn și parchetul original au fost restaurate și conservate în anii 2003-2005.

Lucrările de restaurare nu au fost finalizate în totalitate. Mitropolia Moldovei intenționează să organizeze aici un complex muzeistic și un centru de conferințe, celelalte clădiri urmând să adăpostească un centru de zi pentru persoane vârstnice și un centru de pelerinaj. Una dintre clădiri a devenit deja atelier de pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate. 

Si  bineinteles, castelul a devenit faimos dupa ce in anul 2003, regizorul Sergiu Nicolaescu a turnat câteva scene din filmul “Orient Express” la castelul de la Miclăușeni. 

Eu una, acolo am remarcat acest castel, care mi-a atras atentia. Cat despre film….frumos, dar foarte trist…


stu4 stu3 stu2 stu1


Stay Connected! :D

surse: http: ro.wikipedia.org

Christmas in Bucharest/Romania


The tradition of Christmas carolling has been kept in Romania, where those who travel to the country’s villages get to see the ‘real’ carolling- and we’ll cover that later on. But there are ways to discover traditional Romanian carolling for those who stay in Bucharest too. Starting the first week of December, with a peak before Christmas, and in between Christmas and New Year’s Eve, groups of carollers will start touring the neighbourhoods of Bucharest.

The Calusarii dance is a healing and protection ritual – in the countryside they would dance in people’s yards or on the street. The custom is still kept in more traditional Romanian villages, especially in the south of Romania.

There will also be groups of masked people in your neighborhood, and there will also be groups of kids singing a carol or two in front of your door. In the latter case, it is customary to give them some money (RON 1, 5 or 10 for each child, depending on how much you want to spend). You can also give them fruits and cookies, but most of the kids do this to raise money for Christmas presents nowadays, so they will be happier with money.

Examples of colinde with religious subject are “Astăzi s-a născut Hristos” (Today Christ Was Born), “O, ce veste minunată!” (Oh, What Wonderful News!), “Trei păstori” (Three Shepherds), “Trei crai de la rărărit“, “Steaua” (The Star) or “Sus la poarta Raiului” (Up at Heaven’s Gate). The first two ones talk about the Nativity of Jesus. The first one indicates people to pray for Jesus and thank him for being born while the other one informs us how Christ was born and praises Mary. The other ones tell the stories of the Three shepherds, Three Magi and of the Christmas star. The latter one, “Sus la poarta Raiului” is a portrait of the Manger during Jesus’ nativity.

Many folklore musicians covered, re-mastered or did renditions to those songs, some of them being well-known artists such as Maria Tănase. Beyond traditional music, mainstream artists have also involved themselves in Christmas culture. One example is Madrigal choir who covered over 20 carols. Ştefan Hruşcă is another Christmas music alumni who kicks off Christmas nationwide tours in late November yearly. He had also covered hundreds of songs and put them on at least three Christmas albums. Rock & Roll singer-songwriter and actor Ştefan Bănică, Jr. has a now-traditional concert series to honor Christmas, ever since 2002. They are called Împreună de Crăciun / Concert extraordinar de Craciun and take place at Sala Palatului in Bucharest. He also released a Christmas album including top ten smash hit “Doar o dată e Crăciunul” (Christmas Is Only Once)





Stay connected! :D

Surse: http://en.wikipedia.org/


Turnul de apa

Daca treceti vreodata prin parcul Carol si aveti destul timp la dispozitie pentru a descoperi un obiectiv turistic mai putin obisnuit, cu aspect medieval si neaparat construit din caramida rosie, nu trebuie sa mergeti foarte departe: in mijlocul parcului se afla Turnul de Apa construit de arhitectii Stefan Burcus si V. Stephanescu in 1906, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, prilej cu care autoritatile romane au dispus organizarea celebrei Expozitii Generale Romane.

Castelul despre care va vorbim s-a vrut a fi util, in el urmand sa fie adapostit un rezervor de apa, insa nu si-a indeplinit niciodata menirea si a ramas in istorie mai mult datorita faptului ca preia din arhitectura palatului lui Tepes de la Poienari, judetul Arges. Cei interesati poti sa admire aceasta constructie pe strada Candiano Popescu, nr 6, Bucuresti.

Din pacate, accesul inauntrul castelului este permis doar de doua ori pe an, din motive de siguranta (nu a mai fost reparat din 1990): de Ziua Eroilor (Inaltarea Domnului) si de Ziua Armatei (25 octombrie). Cu toate acestea, vizita va fi una memorabila: pe langa stilul arhitectonic inconfundabil, va veti delecta si cu o superba priveliste a parcului Carol si veti putea vizita, de asemenea, Mausoleul si Mormantul Soldatului Necunoscut.


tur3 tur2 tur1



Stay connected! :D

Surse: www. qbebe.ro