Home Page of EastComfort Bucharest Apartments

Category Archives: Accommodation Romania - Page 6

Palatul Sturdza

Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel în stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza și soția sa Maria, în satul Miclăușeni, la o distanță de 20 km de Roman și 65 km de municipiul Iași.

Castelul Miclăușeni este construit în stil neogotic cu elemente de baroc. Clădirea a fost ridicată la sfârșitul sec. al XIX-lea pe locul unui conac boieresc mai vechi din sec. al XVIII-lea, o parte din construcția veche fiind înglobată în actuala clădire, ea aflându-se în aripa estică a castelului.

Castelul Sturdza are etaj și mansardă. Pereții exteriori ai clădirii au fost împodobiți cu numeroase decorațiuni în altorelief, printre care și steme inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu cu o sabie și o ramură de măslin sau elemente simbolice, realizate în anul 1898 în stilul Art Nouveau de către arhitectul Iulius Reinecke. Acesta fusese ajutat de către Maria Sturdza, care ilustrase ca pictoriță multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin și prieten apropiat al familiei Sturdza. 

Părțile componente din lemn ale clădirii (uși, ferestre, lambriuri, scări interioare) sunt realizate din lemn de stejar, tei și rășinoase, fiind bogat sculptate, profilate, traforate și lustruite cu șelac la nivel de mobilier stil.

În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623). Satul acesta i-a fost întărit acestuia în 1598.

La începutul secolului al XVII-lea, vistienicul Simion Stroici a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau încă vedea la începutul secolului al XX-lea. 

La data de 19 aprilie 1699, frații Sturdza și-au împărțit între ei averile, moșia Miclăușeni revenindu-i lui Ioan Sturdza. Pe moșie locuiau și munceau țărani clăcași și țigani vătrași robi, care și astăzi poartă nume de meserii: Bucătaru, Muraru, Pitaru, Curelaru, Mindirigiu, Bivolaru, Surugiu, după cum scrie Costin Merișca, în lucrarea “Castelul Miclăușeni în cultura română” (Ed. “Cronica”, Iași, 1996).  Locuitorii satului Miclăușeni trăiau în bordeie sărăcăcioase pe moșia boierului și pe gârla din preajma parcului boieresc. 

În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza (1710-1792) a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece pe fiecare etaj. În grajdurile conacului erau adăpostiți cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile manejului din cuprinsul domeniului.

Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), Alecu Sturdza a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului. A fost înmormântat în biserica conacului. După moartea sa, de administrarea moșiei s-a ocupat văduva sa, Ecaterina (Catinca). Ea a lăsat moșia fiului său, George A. Sturdza, în 1863.

În anul 1869, George Sturdza s-a căsătorit cu Maria, fiica scriitorului Ion Ghica, mutându-se atunci la moșie.

Dornic să refacă clădirea conacului, George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene și amintind de Palatul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa.

Castelul adăpostea o colecție valoroasă de cărți și documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Cararra, argintărie, dar și piese arheologice, numismatice și epigrafice de mare valoare. Numai colecția de cărți număra 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediții princeps sau rarisime.

Singurul copil al lui George Sturdza și al Mariei Ghica a fost o fiică, Ecaterina. Ea s-a căsătorit în anul 1897 cu Șerban Cantacuzino, dar nu a avut copii. Soțul ei a murit în 1918, Ecaterina Cantacuzino rămânând văduvă de tânără. Ea l-a înfiat pe vărul ei, Matei Ghica Cantacuzino, dar acesta nu s-a dovedit interesat de moșie, emigrând în Occident în timpul celui de-al doilea război mondial. 

Pentru o lungă perioadă, de administrarea castelului s-a ocupat Ecaterina Cantacuzino, fiica lui George Sturdza și soția lui Șerban Cantacuzino.

În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți. Castelul a fost devastat de soldații ruși care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe, vânzând alte volume unor magazine din Târgu Frumos, unde erau folosite pentru împachetarea mărfurilor. Pe lângă cărți, au dispărut din castel piese de mobilier și cea mai mare parte din colecțiile familiei Sturdza.

Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.

În anul 1953, comuniștii au desființat așezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea dinjudețul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserica din Miclăușeni. 

În noaptea de 23 decembrie 1968, a izbucnit un incendiu la mansarda castelului, se pare că de la o țigară lăsată aprinsă. Atunci au ars ultimele mobile originale ale castelului, care erau depozitate la mansardă. În anii acelei folosințe nefericite, mai precis în 1985, mansarda și acoperișul castelului au căzut pradă unui devastator incendiu. Apa cu care a fost stins incendiul s-a infiltrat în pereți, contribuind la degradarea progresivă a imobilului.

S-au efectuat lucrări de consolidare și restaurare a clădirii și dependințelor, apoi au fost executate lucrări generate de infiltrarea apei subterane. Au fost reconstituite după fotografii elementele decorative pierdute mai mari sau mai mici. Piesele de mobilier din lemn, în special uși, ferestre, lambriuri, scări interioare din lemn și parchetul original au fost restaurate și conservate în anii 2003-2005.

Lucrările de restaurare nu au fost finalizate în totalitate. Mitropolia Moldovei intenționează să organizeze aici un complex muzeistic și un centru de conferințe, celelalte clădiri urmând să adăpostească un centru de zi pentru persoane vârstnice și un centru de pelerinaj. Una dintre clădiri a devenit deja atelier de pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate. 

Si  bineinteles, castelul a devenit faimos dupa ce in anul 2003, regizorul Sergiu Nicolaescu a turnat câteva scene din filmul “Orient Express” la castelul de la Miclăușeni. 

Eu una, acolo am remarcat acest castel, care mi-a atras atentia. Cat despre film….frumos, dar foarte trist…

Castelul Sturdza Castelul Sturdza Castelul Sturdza Castelul Sturdza

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap19-1r-apartment.en.html

Stay Connected! 😀

surse: http: ro.wikipedia.org

Christmas in Bucharest/Romania

The tradition of Christmas carolling has been kept in Romania, where those who travel to the country’s villages get to see the ‘real’ carolling- and we’ll cover that later on. But there are ways to discover traditional Romanian carolling for those who stay in Bucharest too. Starting the first week of December, with a peak before Christmas, and in between Christmas and New Year’s Eve, groups of carollers will start touring the neighbourhoods of Bucharest.

The Calusarii dance is a healing and protection ritual – in the countryside they would dance in people’s yards or on the street. The custom is still kept in more traditional Romanian villages, especially in the south of Romania.

There will also be groups of masked people in your neighborhood, and there will also be groups of kids singing a carol or two in front of your door. In the latter case, it is customary to give them some money (RON 1, 5 or 10 for each child, depending on how much you want to spend). You can also give them fruits and cookies, but most of the kids do this to raise money for Christmas presents nowadays, so they will be happier with money.

Examples of colinde with religious subject are “Astăzi s-a născut Hristos” (Today Christ Was Born), “O, ce veste minunată!” (Oh, What Wonderful News!), “Trei păstori” (Three Shepherds), “Trei crai de la rărărit“, “Steaua” (The Star) or “Sus la poarta Raiului” (Up at Heaven’s Gate). The first two ones talk about the Nativity of Jesus. The first one indicates people to pray for Jesus and thank him for being born while the other one informs us how Christ was born and praises Mary. The other ones tell the stories of the Three shepherds, Three Magi and of the Christmas star. The latter one, “Sus la poarta Raiului” is a portrait of the Manger during Jesus’ nativity.

Many folklore musicians covered, re-mastered or did renditions to those songs, some of them being well-known artists such as Maria Tănase. Beyond traditional music, mainstream artists have also involved themselves in Christmas culture. One example is Madrigal choir who covered over 20 carols. Ştefan Hruşcă is another Christmas music alumni who kicks off Christmas nationwide tours in late November yearly. He had also covered hundreds of songs and put them on at least three Christmas albums. Rock & Roll singer-songwriter and actor Ştefan Bănică, Jr. has a now-traditional concert series to honor Christmas, ever since 2002. They are called Împreună de Crăciun / Concert extraordinar de Craciun and take place at Sala Palatului in Bucharest. He also released a Christmas album including top ten smash hit “Doar o dată e Crăciunul” (Christmas Is Only Once)

 http://www.eastcomfort.com/romania/bucarest/ap23-2r-apartment.en.html

MERRY CHRISTMAS AND A HAPPY NEW YEAR!

Stay connected! 😀

Surse: http://en.wikipedia.org/

www.romania-insider.com

Turnul de apa

Daca treceti vreodata prin parcul Carol si aveti destul timp la dispozitie pentru a descoperi un obiectiv turistic mai putin obisnuit, cu aspect medieval si neaparat construit din caramida rosie, nu trebuie sa mergeti foarte departe: in mijlocul parcului se afla Turnul de Apa construit de arhitectii Stefan Burcus si V. Stephanescu in 1906, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, prilej cu care autoritatile romane au dispus organizarea celebrei Expozitii Generale Romane.

Castelul despre care va vorbim s-a vrut a fi util, in el urmand sa fie adapostit un rezervor de apa, insa nu si-a indeplinit niciodata menirea si a ramas in istorie mai mult datorita faptului ca preia din arhitectura palatului lui Tepes de la Poienari, judetul Arges. Cei interesati poti sa admire aceasta constructie pe strada Candiano Popescu, nr 6, Bucuresti.

Din pacate, accesul inauntrul castelului este permis doar de doua ori pe an, din motive de siguranta (nu a mai fost reparat din 1990): de Ziua Eroilor (Inaltarea Domnului) si de Ziua Armatei (25 octombrie). Cu toate acestea, vizita va fi una memorabila: pe langa stilul arhitectonic inconfundabil, va veti delecta si cu o superba priveliste a parcului Carol si veti putea vizita, de asemenea, Mausoleul si Mormantul Soldatului Necunoscut.

tur3 tur2 tur1

http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap43-2r-apartment.en.html

Stay connected! 😀

Surse: www. qbebe.ro

Cu trenul Regal

Daca ai trecut de cateva ori pe langa padurea dintre Mogosoaia si Buftea si ai intalnit semnul “Trecerea interzisa”, intrebandu-te ce se gaseste dincolo de el, noi iti oferim raspunsul. Daca obtii aprobare de trecere, ajungi intr-o zona detinuta de CFR unde zace Trenul Regal, o bijuterie a cailor ferate, care functioneaza perfect si poate fi inchiriata pentru suma de 15 000 euro/ zi. Cam mult pentru buzunarul nostru, dar sa arunci o privire nu costa nimic.

Trenul despre care va vorbim a fost realizat la ordinul regelui Ferdinand si finalizat in 1928, insa in acelasi hangar se mai afla alte doua trenuri care i-au apartinut lui Ceausescu. Cu primul, au calatorit personalitati precum Carol al II-lea, Regele Mihai, dar si fosti conducatori precum Nicolae Ceausescu sau Gheorghe Gheorghiu-Dej. In 1984, Ceausescu a decis ca vrea sa aiba propriile trenuri, asa ca a comandat doua: au motoare Rolls Royce, ating peste 160 km/h, iar doua dintre cele 17 vagoane sunt blindate. Ce putem sa gasim in aceste trenuri? De toate, de la sali de sedinta, restaurante, dormitoare si pana la sufragerii, zone de relaxare si vagonul secret, la care nu are nimeni acces.

Ar mai fi de mentionat ca aceste doua trenuri comuniste au cate un aruncator de grenade cam in fiecare coltisor. Totul este tapetat, mobilierul e lucrat manual, din lemn alb, cuverturile sunt din matase fina, iar peste tot sunt sertare secrete in care se spune ca erau tinute arme. De asemenea, o sa dati de foarte multe pasaje si usi secrete si asa mai departe.

Cu toate acestea, nu toata lumea poate sa viziteze, asa ca informeaza-te din timp cum ai putea sa obtii aprobare. De asemenea, va trebui sa mergi cu masina ta sau sa rogi un prieten, pentru ca nu prea ai mijloace de transport care sa te duca la destinatie.

Trenul regal Trenul Regal Trenul Regal Trenul Regal Trenul Regal

http://www.eastcomfort.com/romania/bucarest/ap23-2r-apartment.en.html

Stay Connected! 😀

Surse: infoinsider.ro

bucurestiacum.wordpress.ro;

visuell.ro;

b365.ro;

cefacinweekend.blogspot.com;

spottedbylocals.com;

fotostefan.ro, 

qbebe.ro

Stradute cu sarm din Bucuresti

Pentru cei si cele dintre voi care se plang in fiecare zi de faptul ca Bucurestiul nu ofera nimic interesant sau palpitant, ca totul in jur e gri si ca, atunci cand vine iarna, parca lucrurile se inrautatesc, le sugeram sa viziteze cateva strazi in trepte. E adevarat ca e posibil sa te ratacesti cu harta in mana, insa, daca esti in pas cu tehnologia si porti in permanenta un GPS la tine, s-ar putea ca aceasta vanatoare de trepte sa ti se para distractiva. Incepi din zona Cotroceni, cu straduta care face legatura intre Alexandru Vitzu si Grigore Romniceanu (in apropiere de Liga Profesionista de Fotbal). Desi aceste trepte au fost betonate prost de-a lungul timpului si nici gunoaiele nu au intarziat sa apara, nu aveti cum sa nu observati potentialul fotografic al zonei.

Daca sunteti in parculetul Romniceanu, o sa vedeti ca in apropiere exista o alee ingusta care da in strada cu acelasi nume si care in trecut era in trepte. Cu timpul, insa, ele s-au nivelat, asa ca totul arata ca un fel de podea valurita acum. O idee buna ar fi sa nu vii cu bicicleta, deoarece nu prea o sa ai loc de manevrare. Tot in Cotroceni gasim si straduta Nanu Muscel, care, desi nu este in trepte sau in panta, are o curbura destul de stransa, cam cat un semicerc, este ingusta si, de fapt, nu duce nicaieri, fiind mai mult o fundatura.

Daca vrei sa vezi cum e sa te plimbi pe acoperisurile oamenilor, mergi pe Colina Filaretului si cauta straduta Xenofon. Aceasta isi desfasoara treptele de la acoperisul caselor si pana la nivelul strazii, ceea ce inseamna ca o sa ai probabil cea mai ampla vedere a constructiilor din zona. Strada este veche de 220 de ani şi a fost unul dintre locurile preferate de promenadă pentru protipendada bucureşteană.

La capătul scărilor se afla rotonda Suter, având în mijloc o statuie. Aici se afla clădirea fostului Palat Suter, veche de mai bine de un secol şi cu o poveste remarcabilă. În 1895, regele Carol I a transformat mlaştinile din jurul Dealului Filaret într-un parc, cu ocazia organizării Expoziţiei Generale de la 1906. La proiectarea şi construirea parcului a lucrat şi arhitectul elveţian Adolf Suter, prieten al regelui, care a cumparat terenul de pe culmea dealului. Cu o panoramă uimitoare asupra Bucureştiului. Aici a construit un mic palat, care avea să ajungă „cuibuşorul” elitei oraşului.
Suter s-a întors în Elveţia după moartea lui Carol, palatul fiind vândut către un bancher grec. Acesta avea să îl dăruiască amantei, o franţuzoaică considerată în epocă cea mai frumoasă femeie din Bucureşti. Palatul poartă azi numele de Carol Parc Hotel şi este considerat, alături de Ritz din Moscova, printre cele mai luxoase hoteluri din Europa de Est (în anul 2008 a primit titlul de “cel mai bun proiect de restaurare si design din Romania” din partea Uniunii Arhitecţilor).

strazi in trepte xe

Alte asemenea destinatii: straduta care leaga Aleea Mitropoliei de strada Ienachita Vacarescu, strada Verzisori, din zona Cuza-Voda, care se intinde prin curtea unor fabrici si ateliere (atentie la caini!). Daca mai gasesti si altele, spune-ne si noua!

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap5-2r-apartment.en.html

Stay connected! 😀

surse: qbebe.ro

O fila de la sat

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” este denumirea atribuită prin Hotărârea Guvernului României nr. 742/2003, art. 18 lit. instituției ce purta numele de Muzeul Satului, o creație a folcloristului și sociologului Dimitrie Gusti. Muzeul a fost inaugurat la 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea al României, iar pentru public, pe 17 mai 1936,  fiind în prezent una dintre cele mai mari atracții turistice ale Bucureștiului.

Bucatarie de vara

bucatarie de vara

Planurile de amplasament au fost executate de scriitorul, dramaturgul, regizorul și scenograful Victor Ion Popa, iar fondurile financiare necesare au fost puse la dispoziție de Fundația Culturală Regală.

Gospodarie Fundu Moldovei

gosp-fundu-moldovei

Istoria Muzeului Național al Satului este o istorie a satelor răspândite pe teritoriul României care s-au format și s-au dezvoltat până în prezent.

Muzeul Satului este una din principalele atracții ale capitalei României, cunoscută fiind chiar și peste hotare.

inter1

El este amplasat într-o admirabilă zonă verde, pe malul lacului Herăstrău, adresa sa fiind: Șoseaua Kiseleff nr. 28-30, sector 1, București. Din Parcul Herăstrău există o poartă de acces în muzeu, Poarta Miorița.

Atmosfera se aseamănă mai mult cu cea a unui parc natural decât cu cea a unui muzeu, fiind reconstruite aproximativ toate elementele ce puteau aduce aminte de vremurile de demult și de atmosfera pitorească.

Gospodarie Jud Buzau

gosp-judbuzau

În muzeu există o umiditate ridicată de peste 80% și o temperatură care variază. Pe de altă parte există și riscul permanent al atacului biologic, cel mai periculos fiind constituit de Merulius Lacrymans pentru monumentele din lemn, dar și numeroase tipuri de insecte cum ar fi coleopterele pentru lemn și moliile pentru textile și blănuri.

Gospodarie Jud Suceava

gosp-judsuceava

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” și-a obișnuit publicul vizitator cu noutăți în diferite segmente ale activității sale complexe, bogate și variate. Muzeul își anunță o nouă performanță, înscriindu-se în fruntea muzeelor în aer liber din țară, care au implementat noul și modernul sistem de supraveghere video, ceea ce conferă patrimoniului său, cuprins în expoziția în aer liber de arhitectură populară și în colecții, un plus de siguranță și securitate. Fotografierea și filmările profesionale în Muzeul Satului se realizează pe bază de programare prealabilă cu cel puțin o săptămână înaintea termenului solicitat, pe baza unui contract pus la dispoziție de muzeu. Conform art. 8, din Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, sunt interzise filmările în interiorul monumentelor din expoziția permanentă în aer liber de arhitectură vernaculară.

inter3

Monumentele, cu totul originale, oglindesc fidel viața tradițională românească, constituind și concepția muzeologică și de prezervare a patrimoniului construit; ele ilustrează traseul parcurs de la primele cercetări coordonate de Dimitrie Gusti până în prezent, drum presărat cu încă 18 muzee, care l-au luat ca punct de reper.

Aici au fost aduse din locurile de origine construcții țărănești. Interioarele construcțiilor au fost reconstituite și dotate cu obiecte autentice, specifice fiecărei zone etnografice și epoci de proveniență a monumentelor.

Viața în mediul rural și obiceiurile rurale au o însemnătate majoră în istoria României. În primele secole ale acestei ere, colonizarea romană a trebuit să aibă un caracter rural, iar înainte de prima jumătate a secolului trecut, XX, mare parte din populația României trăia la sat. Comunitățile rurale erau organizate în așa fel încât să satisfacă toate nevoile zilnice. Hainele erau făcute manual.

Gospodarie Jud Alba

gosp-judalba

Urmărind să ofere o imagine cât mai concludentă a vieții țăranilor, a spiritului lor de inventivitate, remarcabilului lor simț artistic, Muzeul Satului încearcă să reconstituie, într-un cadru natural generos, ambianța intimă a fiecărei locuințe și reușește acest lucru aducând, în jurul fiecărei gospodării, hambarele, grajdurile și celelalte acareturi, gardurile lucrate din lemn, nuiele sau chirpici, porțile modeste sau impunătoare, interioarele cu mobilierul specific, uneltele de munca, vasele, covoarele și alte țesături etc.

Echipele de specialiști și studenți, conduse de profesorii D. Gusti și H.H. Stahl, au achiziționat din satele cercetate construcții țărănești (case, anexe gospodărești, biserici, instalații tehnice) și obiecte de interior (mobilier, ceramică, țesături, unelte etc.), considerate ca reprezentative pentru locurile lor de origine.

Organizarea expoziției în aer liber conferă prin gruparea monumentelor după principiul geografic al provinciilor istorice (Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova), o foarte bună analiză comparativă a arhitecturii tradiționale românești. Pe aproximativ 20% din suprafața muzeului sunt amplasate anexe gospodărești, ateliere, biserici, mori, instalații tehnice, fântâni, un scrânciob precum și multe alte ustensile tradiționale adunate din gospodării provenind din diverse provincii ale României.

muz

http://www.eastcomfort.com/romania/bucarest/ap3-1r-appartment.en.html

Stay Connected! 😀

surse: en.wikipedia.org

Opulenta @ Casa Vernescu

Casa Lenș – Vernescu este o clădire din București, situată pe Calea Victoriei, ridicată în jurul anului 1820, în stilul eclectic pe care arhitecții francezi au reușit să-l impună într-o serie de țări europene la acea vreme.

Casa Vernescu, un adevărat monument istoric al secolului al XIX-lea, este renumită pentru interiorul strălucitor și ambianța unică a saloanelor sale. Apreciată pentru arhitectura spectaculoasă datorată lui Ion Mincu, faimos arhitect român, Casa Vernescu vă dezvăluie și astăzi din rafinament, stil și eleganță asemeni unui vechi palat franțuzesc.

Doar aici puteți resimţiti atmosfera de poveste, completată de picturile lui G. D. Mirea, coloanele impunătoare, vitraliile și oglinzile masive care i-au dat casei drepturi depline să devină un local emblematic.

În prezent, parterul acestui palat găzduieste Restaurantul Casa Vernescu, considerat cel mai elegant restaurant din București. În această atmosferă intima și clasică servirea cinei se transformă inevitabil într-o experienţă de neuitat. Muzica aleasă, serviciile ireproşabile şi meniul atent pregătit de cel mai bun Executive Chef  sunt pe măsura ambientului și a frumuseții nobile a acestei case.

De asemenea, clienții Casei Vernescu pot alege gustul şi ritmul bucătăriei Orientului Îndepărtat, aroma wok-ului şi prospeţimea pieţelor asiatice .

Palace Brasserie completează oferta casei cu un meniu special dedicat oamenilor de afaceri servit într-o ambianţă relaxantă şi confortabilă.

Păstrându-și pe deplin farmecul de odinioară, Casa Vernescu este un reper al vieții turistice și mondene și deopotrivă. Unul dintre locurile din București care merită văzut. Din orice colț al lumii ați veni, veți fi întâmpinați aici de o atmosferă irezistibilă, ce îmbină farmecul voluptuos al Orientului cu eleganța provocatoare a saloanelor pariziene.

Casa Vernescu Casa Vernescu Casa Vernescu Casa Vernescu

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bucarest/ap3-1r-appartment.en.html

surse: www.wikipedia.0rg

www. frux.ro

It’s Halloweeeeeeeen!!!!

Halloween

Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților.

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine, ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări, Halloween este serbat prin parade și carnavaluri.

Termenul Halloween reprezintă o variantă scoțiană a denumirii All-Hallows-Even („evening”), adică noaptea dinainte de „All Hallows”.

Costumele de Halloween sunt tradițional modelate după figurile supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli. De-a lungul timpului, printre costumele folosite apăreau și cele ale unor personaje fictive, celebrități la ordinea zilei și arhietipuri generice, cum ar fi prințesele sau luptătorii ninja.

Deoarece sărbătoarea cade în vremea recoltării merelor, merele glazurate sau caramelizate se numără printre mâncărurile tradiționale de Halloween. Acestea se obțin prin ungerea merelor întregi cu un sirop dulce lipicios, uneori se adaugă miez de nucă măcinată.

Într-o vreme, copiilor li se dădeau mere glazurate, dar practica a dispărut după ce au apărut zvonuri că unii oameni înfig ace sau lame de ras în merele date copiilor. Nu există dovezi ale unor astfel de incidente, deci se poate presupune că sunt cel mult rare și nu se soldează cu răniri grave. Totuși, mulți părinți au crezut că asemenea practici sunt frecvente din cauza mediatizării excesive. La maximul isteriei merelor, unele spitale au oferit radiografii ale sacilor de bomboane ale copiilor pentru a identifica vreo problemă. Practic toate acele puține evenimente de „otrăvire” a merelor erau de fapt cauzate chiar de părinții victimelor.

Un obicei ce persistă în Irlanda de astăzi este gătirea (sau mai adesea, achiziționarea) de barmbrack (în galiciană báirín breac), o prăjitură ușoară cu fructe, în care se introduc un inel, o monedă sau alte „farmece”. Se spune că cei care mănâncă unbarmbrack cu inel își vor găsi dragostea în anul următor, tradiție similară cu cea a prăjiturii regelui la bobotează.

Halloween-ul este sărbătorit şi în România. Se organizează petreceri, se cioplesc dovleci şi pe străzi veţi vedea cu siguranţă cel puţin câteva grupuri de persoane mascate. Modul de sărbătorire a fost preluat, în principal, de la Stalele Unite.

La noi, se spune ca, varianta de Halloween e de fapt, Sf Andrei, sarbatorit pe 30Noiembrie…ce mica e lumea!

hap

Stay connected! 😀

surse: ro.wikipedia.org

Iei cina cu mine?

🙂 dar la inaltime!

In acest post, vom prezenta 3 variante de astfel de locatii din Bucuresti, unde va puteti delecta atat cu meniuri alese cat si cu privelistea deeosebita; pentru ocazii deosebite si nu numai, va recomandam sa le testati! ;))

Restaurantul Allhambra

A fost primul restaurant din Romania deschis deasupra blocurilor si aglomerației orasului, in urma cu 14 ani. Situat la etajul 10, pe Splaiul Unirii, vizavi de Camera de Comert, acesta este cel mai bun loc daca vrei sa te bucuri de o priveliste de neuitat asupra Casei Poporului. Iar perspectiva nu este doar una moderna – restaurantul te cucereste cu parfumul si eleganta Bucurestiului de altadata.

allhambra

Restaurantul Sole

Cea mai noua locatie din Bucuresti care te lasa fara cuvinte este restaurantul Sole de la etajul 15 al unei cladiri situate la intersectia dintre Iancu de Hunedoara si Caderea Bastiliei. Cand ajungi la inaltime, treci mai intai prin Luna Bar – un bar-lounge care te intampina la intrare – , dupa care intri in restaurantul Sole, care iti taie respiratia cu ferestrele panoramice si unde poti savura paste, fructe de mare, steak-uri si alte delicii cu influente Mediteraneene. Iar in prelungire ai o  terasa perfecta pentru o iesire cu prietenii – Sky Terrace.

sole

18 Lounge by Embassy 

Situat la etajul 18 al turnului de sud City Gate, in Piata Presei Libere,  peretii din sticla ofera o priveliste de neuitat a cerului de deasupra Bucurestiului, a lacului Herastrau si a bulevardului Kiseleff.

Vederea panoramica e impresionanta! 18 Lounge e, fara indoiala, restaurantul cu cea mai spectaculoasa priveliste din Bucuresti, mai ales ca peretii sunt facuti in intregime din sticla, sunt geamuri mari peste tot, pana la podea. Restaurantul e mare, e folosit si ca bar si club, in egala masura, si e foarte bine amenajat.

18lounge1 Restaurant 18 Lounge in Bucuresti - fine dining in nord

Savurare placuta!

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap43-2r-apartment.en.html

Joffre a la Casa Capsa

Situată pe Calea Victoriei, la intersecția cu Str. Edgar Quinet, în apropiere de Cercul Militar Național, este hotel, cofetărie, cafenea și restaurant. Era cea mai mare firmă de restaurante și cofetării de la noi, ajunsă vestită în toate centrele Europei, în istoria culturală a orașului cafeneaua rămânând cea mai cunoscută, un loc al boemiei bucureștene.

În 1830, italianul Eronimo Momolo (fost bucătar al domnului Grigorie IV Ghica) a cumpărat casele și, în sala de jos, a deschis un birt vestit prin mâncărurile italo-orientale, iar prin 1836, deasupra birtului, o sală de bal, cunoscuta sală „Momolo” sau „Slătineanu”, unde aveau loc cele mai frumoase baluri din Capitală.

Clădirea a fost cumpărată în 1868 de frații Capșa, Constantin și Grigore. Ei deschid aici Cofetăria „La doi frați, Constantin și Grigore Capșa”.

Alături de cofetărie, acesta a ridicat și un hotel (în 1886) și apoi Cafeneaua „Capșa” (în 1891). Succesul Casei Capșa a dus la apariția mai multor fabrici de bomboane și ciocolată, care își deschid și magazine de desfacere în București, Sinaia, Iași ș.a. În 1869, Casa Capșa a devenit furnizor al Curții Domnești, dar și al altor case regale, precum cea a Serbiei și Bulgariei.

Modul de organizare, personalul calificat de care dispunea și specialitățile pe care le oferea au permis Casei Capșa să dețină mult timp monopolul tuturor banchetelor oficiale și neoficiale, al recepțiilor și meselor oficiale și particulare din București și din țară. Pentru a-și păstra prestigiul, Casa Capșa a folosit metode de preparare dintre cele mai înaintate pentru perioada respectivă, urmașii lui Grigore Capșa mergând regulat la Paris pentru a aduce mostre din cele mai noi produse de cofetărie. După o analiză amănunțită ele erau introduse în fabricație, astfel că la Capșa apăreau mereu noutăți.

La mesele festive date în onoarea unor personalități s-a instituit obiceiul de a fi lansată o nouă specialitate a casei (de cofetărie sau de patiserie), care a rămas până astăzi (de exemplu, bomboanele „joffre” lansate cu ocazia vizitei Mareșalului Joffre, în 1920).

In anii de glorie ai Cafenelei Capsa, toti cei care insemnau ceva in viata culturala a Bucurestiului treceau pe acolo. “Ca sa devii scriitor, trebuia sa obtii botezul Capsei, care, fara nici o firma literara, era totusi redactia redactiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire”, spunea poetul Virgil Carianopol. Printre clientii constanti ai Casei Capsa se numara Dan Barbilian (Ion Barbu), criticulSerban Cioculescu, poetul Vlaicu Barna, scriitorii Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Corneliu Moldovan, Tudor Arghezi si Ionel Teodoreanu.

Ion Minulescu era un exponent de baza al atmosferei din cafeneaua devenita “a scriitorilor si artistilor” dar si a protipendadei politice, diplomatilor straini sau altor personalitati care vizitau tara si nu ratau acest loc renumit. La 1871, obiceiul era ca toata elita Bucurestiului, care ramanea vara in oras, sa vina sa manance inghetata la “Capsa”. “Cucoanele stateau in trasuri insirate de-a lungul trotuarului si erau servite acolo, iar la mese stateau tinerii civili sau ofiterii”.

După naționalizarea din 1948, Casa Capșa a primit denumirea „Cofetăria și Restaurantul București”, iar hotelul s-a închis. În 1975 clădirea a fost restaurată și s-au redeschis hotelul, restaurantul și cofetăria, cafeneaua redevenind un loc de întâlnire al scriitorilor și universitarilor. După 1990 a redevenit proprietate privată, vechiul nume i-a fost redat și a cunoscut o nouă restaurare.

Atunci

capsa-veche

Si acum:

capsa-azi

Stay connected! 😀

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap22-2r-apartment.en.html

surse: www.wikipedia.org