Home Page of EastComfort Bucharest Apartments

EastComfort Bucharest Apartments

Call Us Now


Palatul Parlamentului

 

             Palatul Parlamentului din București, România (cunoscut înainte de revoluție sub numele de Casa Republicii sau Casa Poporului , măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălțime, și 92 m sub pământ. Are 9 nivele la suprafață și alte 9 subterane. Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume. Clădirea Palatului Parlamentului se află situată în partea centrală a Bucureștiului (sector 5), pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest și nord-vest, Bulevardul Națiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertății la est și Calea 13 Septembrie la sud. Aceasta se află la 10 minute distantă de Piața Unirii și 20 de minute de Gara de Nord (cu autobuzul 123).

Dealul pe care se află astăzi Palatul Parlamentului este în general o creație a naturii, având o înălțime inițială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertății este înălțată în mod artificial.

Clădirea are o suprafață desfășurată de 330.000 m², înscriindu-se, după World Records Academy, la capitolul “Clădiri Administrative”, pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spațiale de la Cape Canaveral din Florida și după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Pentru comparație se poate menționa că această clădire depășește cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt, și de aceea unele surse o caracterizează ca pe o construcție „faraonică” .

Început în timpul regimului comunist, (autointitulat „Epoca de Aur” a României și înlăturat în mod violent, prin Revoluția din 1989), așa-numitul Proiect București a fost un proiect ambițios al cuplului Ceaușescu început în anul 1978, ca o replică a orașului Phenian, capitala Coreei de Nord. Un proiect de sistematizare exista încă din anii ’30 (din timpul lui Carol al II-lea) pentru zona Unirii – Dealul Arsenalului.

După cutremurul din 1977 Nicolae Ceaușescu a ordonat „reconstruirea” Bucureștiului ca un nou oraș, de sine stătător. În anii 1978-79 a avut loc un concurs la nivel național pentru reconstruirea Bucureștiului. Concursul a durat aproape 4 ani și a fost câștigat de Anca Petrescu, o tânără arhitectă de numai 28 de ani, care a fost numită arhitect șef a acestui proiect excepțional de controversat.

Șantierul propriu-zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei și relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Între clădirile dispărute se numără Mănăstirea Văcărești, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naționale, Stadionul Republicii, etc. Lucrările s-au efectuat cu munca forțată a militarilor în termen și astfel costul a fost redus la minimum.

Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Palatul Parlamentului – Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott – Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii – Victoria Socialismului.

În 1989 costurile clädirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro.

Galeria de Onoare și holul Intrării Oficiale

Este un culoar lung de 150 m și lat de 18 m, cu uși glisante din stejar în trei zone distincte, cu geam de cristal, construite pe schelet metalic.

Galeria conduce către spațiile reprezentative ale corpurilor de clădire. Ea se găsește în latura de est a edificiului, cu deschidere spre Piața Unirii. Acest spațiu a început să capete formă printr-un concurs de propuneri de finisare, acestea materializându-se prin prezentarea de machete de la scara 1/21 la mărime naturală în șantier.

Ca finisaj, plafoanele sunt realizate cu stucaturi din ipsos, cu elemente florale, având ca bază de inspirație elemente din arhitectura brâncovenească.

Pardoseala din zona centrală este concepută în forma unui mare covor, cu marmură albă și Căprioara bej, și o bordură de elemente decorative, compoziție în alcătuirea căreia, pe lângă cele din marmura albă de Rușchița și cea bej de Căprioara, mai intră și roșul și negrul de Moneasa.

Apoi cele 34 coloane ce sprijină bolțile sunt de formă octogonală și sunt realizate din marmură albă cu elemente decorative sculptate. Aici a mai fost folosită și marmura roz de Rușchița.

Galeria este iluminată natural de 14 ferestre și porți-ferestre. Iluminarea este completată și de 67 lustre din cristal. Decorul ei reia în fiecare latură a Galeriei de Onoare planul Zonei 1 din Palatul Parlamentului.

Sala Nicolae Bălcescu

Sala poartă numele marelui om politic, istoric, gânditor democrat și revoluționar român Nicolae Bălcescu (1819-1852).

Sala are capitelele coloanelor grecești dorice, din bronz.

Marmura roz folosită pentru aceste coloane este de Rușchița, iar candelabrele precum și aplicele proiectate de arhitecți sunt executate de artiști plastici la Mediaș.

De remarcat că draperiile din mătase sunt țesute la Sighișoara în tehnica brocart și conferă spațiului un maximum de ambient și frumusețe.

Covorul înflorat este țesut la Cisnădie, iar măștile care acoperă radiatoarele sunt lucrate manual, din alamă.

În această sală se regăsește singurul material din clădire care nu este românesc și anume lemnul de mahon, de altfel foarte prețios, din care sunt făcute ușile. Acesta este un cadou primit de Ceaușescu din partea prietenului său, Mobutu Sese Seko, președintele statului Zair (azi Republica Democrată Congo).

Sala Nicolae Iorga

Sala poartă numele lui Nicolae Iorga (1871 – 1940), istoric, orator, om politic și scriitor, membru al Academiei Române, prim ministru în anul 1930.

Sala este decorată cu aceleași esențe de lemn pentru tavan și pereți, predominând lemnul de stejar. Casetoanele formate între stâlpii de lemn sunt îmbrăcate cu mătase, material din care sunt făcute și draperiile.

Mobilierul este art-deco (monument stilistic la mijlocul anilor ’20-’30, socotit multă vreme ca o prelungire a Art nouveau-lui si Jugendstil-ului).

Pereții sunt ornamentați cu lucrările artiștilor: Margareta Sterian – “Flori stilizate” și “Vas cu flori”, Nicolae Blei - “Vas cu flori și flori de masă”, “Toamna la Andriașu”, “Vas cu flori” și “Primăvara la Andriașu” (post-impresionist), Gheorghe Simion - “Crizanteme cu vioară” (realismul artei de la 1900), Zamfir Dumitrescu - “Flori în peisaj de toamnă” (stilul picturilor flamande).

Sala A.I. Cuza

Sala care poartă numele domnitorului Țării Românești și al Moldovei a fost terminată înainte de anul 1989, și era destinată a fi sală de protocol la cel mai înalt nivel: “Sala de seminare de documente și tratative”, ce s-ar fi numit România. Aceasta este una din sălile cele mai impozante ale Palatului, cu cea mai mare înălțime (circa 20 m), și a doua ca suprafață – 2.040 m².

Această sală este situată în axul principal al palatului, cu deschidere printr-o logie amplă către Piața Constituției și Bulevardul Unirii.

Sala, cu un fond de culoare roz, are o arhitectură eclectică având ca element principal de compoziție coloana angajată cu capitel în stil corintic și cu fusul coloanei prelucrat cu motive ornamentale tradiționale arhitecturii stilului Brâncovenesc. Coloanele sunt din marmură albă de Rușchița.

Alte elemente ce participă la arhitectura interioară a sălii sunt ușile monumentale sculptate cu motive decorative, încadrate în rame de marmură și măști de radiatoare turnate în alamă, bogat ornamentate.

Plafonul, compus din 7 luminatoare ritmate, pe traversele sălii, executate din tablă aurită, este croit în boltă (candelabru ascuns).

Draperiile din brocart de catifea cusute cu fir de aur subliniază luxul acestei săli. Pe peretele fundal se află un arc central puternic, luminat pe contur, flancat de două coloane.

Și această sală trebuia să dispună de tronul conducătorului, iar pentru buna desfășurare a activităților s-a dispus construirea unui balcon în care era instalată orchestra, cu o capacitate de 31 oameni, cu acces de la un nivel superior.

Astfel, sala a găzduit în anul 1995, concertul dirijat de Yehudi Menuhin, în cadrul redeschiderii Festivalului Internațional de Muzică “George Enescu”.

Această sală a concentrat, în realizarea sa, un număr mare de meseriași din capitală și din țară, maeștri ipsosari, modelatori, artiști plastici, specialiști în marmură sculptată, etc.

Sala Ion C. Bratianu

Sala, situată în axul palatului, la parter, este medie ca suprafață. Grație celor două curți interioare care o înconjoară, luminozitatea acestei săli este excepțională, intensificată și de lustrele și aplicele care reproduc candelabrele de epocă.

Este formată dintr-un spațiu central cu o deschidere de 42 m flancată pe cele doua părți înspre curțile interioare de două nave laterale de 6 m.

Spațiul central este despărțit de spațiile laterale de o suită de coloane libere, îmbrăcate în marmură.

Decorația perimetrală este ritmată de un sistem de arce și pilaștri din marmură bogat ornamentată. Decorația din marmură se îmbină cu decorația realizată în aceeași manieră din stuc atât la pereți cât și la tavan. Tavanul are o scafă circulară tangentă la pătratul format de spațiul central, este bogat ornamentat cu o amplă rozetă centrală în axul căreia se află un candelabru spectaculos. Tot în cadrul rozetei circulare perimetral sunt suspendate candelabre de dimensiuni mai mici.

Pardoseala preia principiile compoziționale ale tavanului având o rozetă mare, centrală, cu elemente geometrice compuse din sortimente de marmură din diferite cariere, totul autohton.

Draperiile de catifea roșie cu fir de aur și argint, cu pasmanterii și ciucuri sunt brodate de călugărițele din mănăstirile Agapia și Văratec.

Ea s-a numit inițial Sala Provinciilor pentru că într-o tematică inițială trebuia să simbolizeze prin decorare județele țării, lucru care nu s-a mai realizat.

Sala Tache Ionescu

Sala Tache Ionescu este folosită în general pentru târguri, expoziții, cocktail-uri, cel mai adesea împreună cu sala Unirii, care o continuă.

Din sala Ion I. C. Brătianu se intră într-un spațiu tampon care conține circulațiile verticale, scările și lifturile de acces la Sala Unirii, considerat foaierul propriu-zis al acestei săli. Foaierul, flancat de cele două noduri de circulație verticală, are o deschidere de 42 m, cuprins între două colonade și două nave laterale de 6 m.

Colonadele sunt din marmură albă, ca și ancadramentele celor cinci uși de acces în Sala Unirii. Decorația este concepută într-o manieră ce amintește de arta orientului antic, având atât tavanul cât și restul elementelor de structura realizate în acest fel.

De remarcat ușile monumentale, cu arce în plin centru foarte bogat sculptate. Iluminarea este foarte bogată dat fiind că acest spațiu nu beneficiază de lumină naturală (12 candelabre și 26 de aplice din cristal de Mediaș). Tavanul este acoperit de o foiță de aur, iar prin orificiile din cadrul său circulă aerul natural, Ceaușescu nevrând să apeleze la sistemul cu aer condiționat, de frica otrăvirii.

Pardoseala are un câmp central simplu și motive ornamentale marginale unde predomină elementele geometrice și florale.

În această sală sunt expuse lucrări de pictură și artă decorativă – tapiserii. Printre pictori se numără Angela Brădean – “Coșul cu trandafiri”, Marin David – “Grădina păcii” și Vasile Celmare care deși a făcut și pictură monumentală, nu s-a îndepărtat de pictura de gen cum ar fi “Interior”, “Magnolii” sau “Flori”.

Tapiseriile expuse sunt “Toamnă II” de Ovidiu Moga și “Unirea” de Maria Nemeș.

Expunerea lor urmărește să dea o imagine succintă asupra dezvoltării acestor genuri de artă.

Sala Unirii

La 22 decembrie 1994 sala a fost inaugurată cu ocazia celei de-a cincea comemorari a Revoluției române din 1989.

Sala Unirii a fost proiectată pentru marile recepții care ar fi avut loc la nivel de șef de stat în această clădire. Denumirea ei inițială a fost “Sala de banchete”, ceea ce a atras după sine și o tratare arhitecturală cu fast a acestei săli. Spațiul interior este cel mai amplu (fiind a doua ca înălțime) dintre sălile Centrului Internațional de Conferințe, de excepție, din întregul palat. Este rodul multor zile și nopți de lucru, atât pentru arhitecții, cât și pentru constructorii și artiștii plastici români.

Este compusă dintr-o navă mare centrală (18/54m), cu un luminator central bogat ornamentat (din aluminiu turnat, acoperit cu slagmetal auriu) și două nave laterale (6x42m), despărțite între ele prin două colonade. Nava principală are înălțimea medie de 15m, iar cele două laterale de 12,50m cu plafoanele rezolvate cu intersecții de cilindri.

Coloanele au caneluri în stil românesc, cu capitel corintic și sunt din marmură albă de Rușchița. Pereții au oglinzi de ipsos cu ancadramente din marmură albă de Rușchița bogat ornamentate. Fundalurile sunt tratate aproape identic cu un arc puternic foarte ornamentat și câmpul din marmură albă. Tavanul este din sticlă.

Date fiind dimensiunile sălii, pe latura lungă de intrare, ușile au fost tratate ca portale monumentale, casetate cu intarsii din lemn de cireș, iar rama din marmură albă, cu motive inspirate din arhitectura tradițională românească.

Sala se deschide direct către exterior, către parc, prin niște uși – ferestre înalte de 8m cu ornamente metalice din inox.

Luminatorul care ocupă aproape toată nava centrală este executat de către artiștii plastici cu elemente din aluminiu turnat acoperit cu șlagmetal auriu.

Covorul imens (1100 m²) care acoperă toată partea centrală a sălii, a fost proiectat special pentru acest spațiu, având elemente preluate din decorurile sălii. Are o greutate de cca. 3t, drept pentru care e nevoie cam de 35 de oameni pentru a-l desfășura. Nu este expus în permanență, sala fiind foarte des folosită pentru târguri și expoziții naționale și internaționale.

La fel ca și în foaierul dinaintea sălii, ecoul este foarte puternic.

Pe pereții din capetele sălii trebuiau să stea portretele celor doi soți , având fiecare 10 m înălțime.

Sala C.A.Rosetti

Sala C. A. Rosetti este sală de spectacole a Centrului Internațional de Conferințe ce găzduiește, de asemenea, conferințe, concerte, piese de teatru etc.

Ca arhitectură interioară se remarcă elementele stilului cubist, art-deco (scaune) în culori în care predomină ocru-auriu, conferindu-se astfel sălii o anumită intimitate.

Covoarele sunt în semicerc, ca și băncile care circumscriu spațiul central.

Întreaga încăpere este dominată de imensul candelabru central, cel mai important din întreaga clădire.

Istoria clădirii după 1989

Din 1994 în clădire funcționează Camera Deputaților, după ce sediul inițial al instituției, Palatul Camerei Deputaților, a fost donat de stat Bisericii Ortodoxe Române. Începând din 2004 aici se află și Senatul României, inițial fiind găzduit în fosta clădire a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. De asemenea, Palatul Parlamentului găzduiește în numeroasele sale săli și saloane, o întreagă varietate de evenimente, expoziții sau întâlniri.

În perioada 2003-2004 a fost construită o anexă din sticlă de-a lungul ascensoarelor exterioare. Această construcție are ca scop facilitarea accesului la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), deschis în 2004, după o reamenajare în aripa vestică a palatului. În aceeași perioadă, un proiect ce susținea arborarea unui steag uriaș a fost anulat ca urmare a protestelor venite din partea publicului. Un drapel se afla deja arborat pe clădire dar a fost îndepărtat împreună cu suportul.

Restaurantul, accesibil doar politicienilor, a fost renovat, proiect urmat de amenajarea unei piscine, saune și a unor facilități sportive la nivelul 1 al subsolului.

De asemenea, din 1995, clădirea găzduiește sediul Inițiativei de Cooperare Sud-est Europeană , o organizație ce are ca scop o colaborare pentru reducerea nivelului criminalității transfrontaliere în țările membre.

O mare parte din clădire (aripa vestică, o parte din aripa de est, o parte din al doilea nivel, nivelul 3 subsol și celelalte aflate sub acesta), urmează a fi terminate. Între timp, o parcare subterană se construiește în locului unui fost stadion, momentan folosit ca depozit, care a fost acoperit în timpul construcției palatului. De asemenea, se are în plan construirea unor tunele ce leagă Calea 13 Septembrie cu subsolul clădirii.

Palatul este deschis vizitării de către turiști și oferă și programe de vizitare în mai multe limbi de circulație internațională.

pal10 pal9 pal8 pal7 pal6 pal5 ZEPPELIN - BUCURESTI pal3 pal1

 

Stay connected! :D

sursa: wikipedia.org

 

Palatul Sutu

Palatul Suţu este una dintre cele mai vechi reşedinţe aristocratice din Bucureşti şi unul dintre puţinele imobile, care au rămas nemodificate de mai bine de 150 de ani. A fost construit de Costache Suţu după planurile arhitecţilor Conrad Schwink şi Johann Veit între anii 1833+1835.

Interiorul palatului a fost proiectat în anul 1862 de Karl Storck, recunoscut sculptor şi artist decorator. Este amenajată scara de acces la etaj, desfăcută monumental în două braţe iar problema de perspectivă a fost deschisă prin montarea în peretele din faţă a unei oglinzi adusă de la Murano şi prinsă într-un frumos ancadrament. Deasupra oglinzii se află medalionul sculptat în lemn al Irinei Suţu, soţia proprietarului.

A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost perioada de glorie a Palatului Suţu, aici organizându-se primul bal al fiecarui an, în februarie. Grigore Suţu (1819-1893) şi soţia sa Irina, fiica marelui bancher Ştefan Hagi Moscu, s-au preocupat să păstreze ambianţa unei reşedinte aristocratice. Ei au adăugat marchiza susţinută de piloni de fier, creându-se astfel un elegant peron de intrare.

A fost reşedinţă particulară pînă la începutul secolului XX. Palatul Suţu devine noul sediu al Muzeului Municipiului Bucureşti începînd cu anul 1956. Restaurat între anii 1956 şi 1958, palatul se deschide pentru public la 23 ianuarie 1959. De atunci găzduieşte expoziţii având ca tematică istoria oraşului Bucureşti, valorificând un patrimoniu de excepţie provenit din cercetări arheologice, donaţii şi achiziţii realizate cu fonduri asigurate an de an de Primăria Capitalei.

Momentan, expozitia permanenta a Palatului este inchisa pana in 30Aprilie 2015 pentru reamenajare.

 

pa5 pa4 pa3 pa2 pa1

 

Stay connected! :D

http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap43-2r-apartment.en.html

Surse: muzeulbucurestiului.ro

 

Ca acasa…

Am ales pentru voi, 5 restaurante cu staif, in care te simti atat de bine…ca acasa, si n-ai mai vrea sa pleci…

Un restaurant bun are nevoie de mai mult decât mâncare bună – are nevoie de atmosferă plăcută, de staff prietenos și de confort (printre multe altele).

Ceainăria Infinitea

E bine să bei un ceai la Ceainăria Infinitea când e frig afară. Și când e cald. Și când plouă. Și când nu plouă. Asta pentru că atmosfera este foarte plăcută și toată lumea este prietenoasă. Cum să nu fii prietenos când ești înconjurat de un ceai cald și aromat (alege-ți aroma preferată din aproximativ un milion de sortimente) și prăjituri delicate?

ceai1

 

Salon Golescu

Ieși cu prietenii, dar nu știți dacă să mergeți la un restaurant, un pub sau un bar? Mergeți la Salon Golescu – le vei găsi acolo pe toate, împreună cu o cană mare de cafea perfectă. Mâncarea are influențe asiatice și africane, cocktail-urile sunt multe și colorate, iar cafeaua, tare, însă chiar și fără toate acestea, atmosfera este motivul pentru care ar trebui să mergi și cea care te va cuceri.

golescu

Divan 

Hummus, cacik, multe feluri de kebap și o varietate de alte mâncăruri turcești – la Divan vei găsi un mic colț din Turcia. Dar nu ne place doar mâncarea, ci și muzica tradițională, atmosfera și decorul specific (ca să nu mai spunem de uniformele staffului).

divan

Seneca Anticafe

Am fost și noi la Seneca și ne-a plăcut ce am văzut: lume cufundată în cărți, multe spații comode și care amintesc de confortul de acasă și, preferata noastră, o bucătărie micuță de unde te poți servi cu orice îți face cu ochiul – dar nu cafea (nu degeaba se numește Anticafe). Totuși, dacă nu poți rezista fără, o poți aduce cu tine și să ți-o prepari după plac.

seneca

M60

Undeva pe lângă Piața Amzei găsești o cafenea plină de oameni zâmbăreți, cu mese diferite, scaune de multe feluri, canapele comode și lumină caldă. Lumea se strânge pentru mâncarea preparată cu grijă zi de zi și pentru cafeaua tare și cremoasă, care îi aduce pe toți împreună.

m60

Sa aveti pofta si chef de vorba! :D

Stay connected!

www.eastcomfort.com

Surse: www.goodfood.ro

 

<3...Love is in the air...<3...<3

Pentru ca in acest weekend, va fi celebra adoptata sarbatoare a indragostelii, si anume,”Valentine’s,” propunem acelora dintre voi, ce doriti ceva deosebit, sau sa faceti o impresie buna..poate sunteti chiar la inceput si sa fie cu dreptul, zicem! un top5 cu cele mai romantice localuri din Bucuresti.

1Caredy Kitchen - Caredy Kitchen, restaurantul fancy cu decor pin up girl din Piata Universitatii

Deschis de foarte putin timp la Universitate (Bulevardul Regina Elisabeta nr. 9), Caredy Kitchen te cucereste cu ajutorul unui decor foarte chic si girlie, lucru care ne duce cu gandul rapid la o cina romantica intre doi indragostiti. Meniul este variat, preturile decente iar servirea de nota 10. Daca iti doresti intimitate, poti rezerva o masa la separeu.

1

 

2. Local Colonial -  The new hot spot in town sau locul din Centrul Vechi unde trebuie sa ajungi

Design-ul este semnat de Cristian Corvin si este, cum altfel, mirific. Mancarea este foarte buna iar o cina romantica aici va fi ca un vis frumos.

2

 

3. Le Bistrot Francais - Haute cuisine de Romania

Un loc putin mai pretentios, unde preturile sunt putin mai maricele, este Le Bistrot Francais. O sa vi-l recomandam pentru ca ingredientele folosite de ei sunt proaspete si de cea mai buna calitate iar pana la urma dragoste nu tine cont de buzunare…sau ..?!

3

 

4. Chocolat Boutique Ateneu - Noul Chocolat Boutique Ateneu

La Chocolat poti manca si feluri principale si desert iar noi vi-l recomandam evident pentru desert. Ce poate fi mai frumos ca dupa o masa copioasa sa impartiti impreuna un desert?

http://www.chocolat.com.ro/ro/oferta-sf-valentin.html

5. Zexe - Singura zahana din Bucuresti 

Unde ai putea lua o cina minunata daca nu intr-o casa veche, dischisa care te face sa te simti minunat imediat ce ai pasit in ea. Asadar, la intersectia strazii Icoanei cu Leonida si strada Domnita Ruxandra vei gasi restaurantul Zexe, o minunatie de restaurant.

ze

Mai ramane sa alegeti cadoul potrivit…si gata seara speciala! Sa va iubiti mult! ;))

 

Pentru serile mai lungi: http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap45-3r-hotel.en.html

Stay connected! :D

Surse: metropotam.ro

 

Ce poti face absout gratuit in Bucuresti

Pai…in primul rand, putem inchiria biciclete gratis

“Bicicletele sunt acordate spre folosinta temporara, programul avand atat o componenta gratuita, cat si una cu plata.
Componenta gratuita se adreseaza tinerilor cu varsta sub 16 ani si pensionarilor, care vor putea inchiria bicicleta timp de 2 ore, pe baza carnetului de elev, respectiv a talonului de pensie.
Componenta cu plata se adreseaza persoanelor care nu se incadreaza in statutul de gratuitate,iar inchirierea bicicletei se va putea face pe baza actului de identitate.
Tarifele de inchiriere: 4 ron/h atat în București cât și în țară si 15 lei pentru 24 de ore.”

BUCURESTI - 3 centre I’Velo:

Parcul Herastrau – Intrarea Charles de Gaulle184 
Parcul Tineretului – Intrarea Sincai218 
Arcul de Triumf

2. Taxi gratuit in Bucuresti, doar pentru urgente

Desi pare greu de imaginat, un bucurestean a initiat un serviciu gratuit de taximetrie, unic in România.

Cum functioneaza
Acest servciu se adreseaza doar persoanelor care au o urgenta reala si care-i conving pe cei doi baieti care se ocupa de proiect ca au cu adevarat nevoie de ajutor. Serviciul functioneaza pe baza a doua masini si, deocamdata, doar in Sectoarele 2 si 3. Costurile benzinei sunt suportate de cei care se ocupa de proiect.

3. Muzee ce pot fi vizitate gratuit

Exista mai multe muzee in Bucuresti care au o zi dedicata vizitarii gratuite. Unele muzee au chiar intrarea gratuita in fiecare zi, cum este cazul Muzeului Teatrului National I.L. Caragiale.
Lista muzeelor ce pot fi vizitate gratuit intr-o anumita zi a lunii:

Muzeul National de Istorie a Romaniei
Calea Victoriei, Nr.12, Sector 3
In fiecare zi de 26 din fiecare luna, atunci când aceasta nu cade intr-o zi când muzeul este inchis pentru public (in acest caz, accesul gratuit se face in ziua lucratoare imediat urmatoare a lunii).

Muzeul Curtea Veche – Palatul Voievodal
Adresa: Str. Franceza, Nr. 25-31, Sector 3
Intrarea este gratuita in prima sâmbata a fiecarei luni.

Muzeul Colectiilor de Arta
Calea Victoriei nr. 111
In prima miercuri a fiecarei luni este intrare libera.

Muzeul Municipiului Bucuresti – Palatul Sutu
Bd. I.C. Bratianu, Nr. 2, Sector 3
Intrarea gratuita in prima sâmbata a fiecarei luni.

Muzeul Taranului Roman
Sos Kiseleff, Nr.3, Sector 1
Intrarea gratuita in ziua a 26-a a fiecarei luni.

Muzeul National de Arta al Romaniei – Palatul Regal
Calea Victoriei, Nr. 49-53, Sector 1
Prima miercuri a fiecarei luni: intrare gratuita.

Muzeul “K.H. Zambaccian”
Str. Muzeul Zambaccian, Nr. 21A, Sector 1
Prima miercuri a fiecarei luni: intrare gratuita.

Muzeul National George Enescu – Palatul Cantacuzino
Calea Victoriei, Nr. 141, Sector 1
Acces gratuit pentru fiecare zi de 26 a fiecarei luni.

Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu
Str Bulevardul Lascar Catargiu Nr.21, sector 1
Intrarea gratuita in prima sâmbata a fiecarei luni.

Colectia de arta Ligia si Pompiliu Macovei
Str. 11 Iunie, Nr. 36-38, Sector 5
Intrarea gratuita in prima sâmbata a fiecarei luni.

Colectia de arta plastica Fr. Storck si Cecilia Cutescu Storck
Str. Vasile Alecsandri, Nr. 16, Sector 1
Intrarea gratuita in prima sâmbata a fiecarei luni.

Muzeul Theodor Pallady – Casa Melik
Str. Spatarului, Nr.22, Sector 2
Prima miercuri a fiecarei luni: intrare gratuita.

Muzeul de Arta Vasile Grigore – pictor si colectionar
Str.Maria Rosetti Nr.29, Sector 2
In ultima zi de miercuri a fiecarei luni intrarea este libera.

Muzeul Memorial C.I. si C.C. Nottara
B-dul. Dacia, Nr.51, Sector 2
Intrarea gratuita in prima sâmbata a fiecarei luni.

Muzeul Memorial Dr. Victor Babes
Str. Andrei Muresanu, Nr.14A, Sector 1
Intrarea gratuita in prima sâmbata a fiecarei luni.

Muzeul Armenesc Dudian
Bl. Carol I. Nr 43, Setor 2
Intrarea gratuita de  luni pâna vineri, intre orele 9:00 si 14:00.

Muzeul Teatrului National I.L. Caragiale
Intrarea este libera de luni pâna vineri, intre orele 9:30 si 14:30.
Sursa: tai-tai.net

4. Biblioteci din Bucuresti unde poti sa citesti fara sa platesti: Biblioteca Central Universitara Carol I, Biblioteca Nationala a României, Biblioteca Metropolitana

5. Tur gratuit al orasului: Guided Bucharest

Daca doriti sa descoperiti Bucurestiul, puteti face turul gratuit Guided Bucharest. Acest tur este in limba engleza, in special pentru turistii straini.
Locul de intâlnire este in Piata Unirii, lânga ceasul din parc (zona fântânilor), tine 2 ore si incepe la ora 18.00 in fiecare zi.
Punctele turistice importante pe care le veti putea vedea: Biserica Stavropoleos, Centrul Vechi, Ateneul Român, Piata Revolutiei, Hanul lui Manuc, Palatul Parlamentului, Piata Unirii.

Un top 5 ponturi de lucruri gratis pe care le poti face in Capitala.

Stay connected :D

Surse :www.erd.ro

www.ivelo.ro

B365.ro

 

Insula de pe Lacul Morii

Lacul Morii este un lac artificial creat de autoritatile comuniste pentru a impiedica deversarile Dambovitei. Are 246 ha si a fost construit pe locul Bisericii Sfantul Nicolae si al cimitirului aferent, peste care s-a turnat beton. In centrul acestui lac, comunistii doreau sa construiasca un fel de insula pe care bucurestenii sa o viziteze in zilele libere. Planurile initiale includeau magazine, promenade si asa mai departe, insa lucrarile au fost oprite in ’89. Desi aceasta insula a servit, dupa Revolutie, pe post de destinatie pentru foarte multe concerte si manifestari artistice, in zilele obisnuite ea nu este decat o bucata de teren pe care se gasesc salcii si boscheti. Cu toate acestea, ea ramane pe lista celor mai apreciate destinatii pentru fotografii pasionati de peisaje neobisnuite.

Lacul este folosit ca o zonă de recreere și există concursuri de scutere, bărci cu pânze și spectacole, inclusiv spectacole de tip Air-Show. Festivalul de Muzică “Coke Live” și alte concerte au fost organizate în zona Lacului Morii.

Windsurf este foarte popular pe Lacul Morii, există cursuri de windsurf pe lac , Ski pe apa, skijet și alte sporturi de apă sunt, de asemenea, populare.

Există proiecte pentru a face Lacul Morii o destinație de călătorie. Există, de asemenea, proiecte pentru a face Lacul Morii o modernă zona rezidentială, comercială și de afaceri.  Un alt proiect este un tunel de autostradă care va face legătura între Lacul Morii și Centrul Civic (Piața Unirii) și autostrada A1. 

Ca sa ajungi aici, ai nevoie de o masina, asa ca pune bani deoparte pentru taxi sau, dupa caz, combustibil si de o harta. Alege drumul asfaltat si nu poteci obscure.

Enjoy!

mo3 mo2 mo1

http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap43-2r-apartment.en.html

 

Stay connected! :D

surse: qbebe.ro

ro.wikipedia.org

 

 

Circul Globus

Ehei, va mai aduceti aminte? Cand erati micuti si va duceau parintii la circ?

Eu imi amintesc, destul de vag, ce-i drept…am avut vreo doua experinte de acest gen, care s-au finalizat destul de ok. Am fost si sunt o mare iubitoare de animale, drept pentru care, nu suport sa vad numere cu animale si nu mi-au placut niciodata clovnii. Sa ne intelegem, nu am coulrofobie, pur si simplu, nu-i gasesc simpatici! :D

Apreciez eforturile acrobatilor, sunt numere pline de riscuri, e vorba de munca asidua si daruire. Astfel, sunt cam singurele numere dintr-un spectacol de circ la care ma pot uita. Acrobatii si acrobatiile ma fascineaza, deci sa nu vad vreun animalut plimbandu-se pe vreo sarma ca m-ati pierdut…

Primul circ stabil intemeiat pe teritoriul Romaniei si de care se leaga intreaga traditie a circului romanesc modern a fost “Circul Sidoli”, construit la Bucuresti in 1874, pe locul unde astazi se afla Beraria Gambrinus.

Timp de 60 de ani acest circ a contribuit la dezvoltarea artei circului romanesc, ajungand chiar sa fie o formatie de talie mondiala, care a sustinut cu succes si peste hotare prestigiul acestei arte din tara noastra, contribuind totodata la formarea unor elemente talentate. Incepand din 1908 si pana in preajma primului razboi mondial, Circul Sidoli intreprinde turnee de succes in Ungaria, Austria, Italia, Belgia, Olanda, Elvetia si Germania.

Ansamblul Circului de Stat este format din Sala de spectacole și câteva corpuri anexe ce aparțin de acesta. Sala de spectacole este construită în așa fel încât să domine întregul ansamblu, din punct de vedere al amplasării în plan și al formei. Amfiteatrul este acoperit cu o cupolă din beton armat, sub forma unei pânze ondulate, imprimând construcției o linie unitară și ușoară. Cupola se sprijină pe niște stâlpi zvelți, între acești stâlpi fiind amplasați pereți din sticlă care închid foaierul inelar al construcției, oferind o transparență întregii construcții.

Comunicarea cu corpurile anexe, sala de repetiții, cabinele artiștilor se realizează prin intermediul unor travee, arhitectural fiind niște volume largi cu forme neregulate, marginea superioară a acestora fiind situată sub punctul de origine a bolții.

Deasupra intrării artiștilor în arenă este amplasată o platformă pe care este așezată orchestra. Pe cupola amplasată deasupra scenei circulare sunt amplasate diferite instalații folosite de artiștii „zburători”.

Perioada anilor ’60 – ’70 este reprezentata de o inflorire a artei acrobatice din tara noastra, turneele in strainatate ducand peste hotare faima scolii romanesti de circ, care cuprindea talentati acrobati, echilibristi, iluzionisti si dresori.

In acea perioada, pentru prima data in circul romanesc a aparut o femeie-dresor – actrita Dina Mihalcea care, pasionata iubitoare a animalelor, a pregatit o dresura de lei. O alta figura importanta a circului acelei vremi, este renumitul iluzionist Aurel Iosef, cunoscut publicului sub numele de Iosefini, prestigios iluzionist care a si preluat conducerea Circului de Stat la putin timp dupa infiintarea acestei institutii. Acesta a fost director al Circului peste 20 de ani, tinand piept problemelor aparute in ultima parte a conducerii comuniste, fiind insa obligat sa renunte la acest post dupa revolutia din Decembrie 1989.

Importantelor miscari din Decembrie 1989 le-a urmat o perioada tulbure, de tranzitie, in lumea artei circului din tara noastra. La conducerea institutiei s-au perindat cativa directori care, insa, nu au putut estompa starea de haos instalata post revolutie. Tot in acea perioada s-a schimbat si titulatura, din Circul de Stat in Circul Globus Bucuresti.

Odata cu venirea la Conducerea Circului Globus a doamnei Brindusa Novac, in 1997, arta circului romanesc urca pe o panta ascendenta, promovandu-se ideea de circ modern si intinerire a trupei de artisti.

cir4 cir2 cir1

 

Spectacole sunt cam in fiecare weekend, iar daca doresti sa-ti petreci timpul amintindu-ti de copilarie, iti poti lua intreaga familie si la final vei constata ca ai avut o zi reusita!

Stay connected! :D

http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap43-2r-apartment.en.html

 

surse: ro.wikipedia.org

gradinite.com

 

Top 5 restaurante cu specific romanesc…in Bucuresti, of course!

De aceasta data, vom face o incursiune in lumea gurmandului.

Am ales 5 restaurante pe care vi le recomandam si voua, noua…ne cam plac! :D

Si, da! E foarte adevarat, bucataria romaneasca nu e deloc usoara, dar gasiti si variante mai putintel calorice…dar, ca sa patram datina si traditia din mosi-stramosi….la noi, bucataria e cu carnita, friptane, sarmale, ciorbe,borsuri acompaniate de vinul ghiurghiuliu si un lautar ce canta cu foc la inimioara si tot asa pana la ziua…ca nu te mai scoli de la masa…

Pai , sa pucedem, zic!

1. Zexe Zahana

Restaurantul din  Icoanei este o revelatie: meniu divers, traditii culinare interbelice readuse la viata, ingrediente cinstite, vinuri neaose bine alese. Au si un mic magazin cu delicatesuri si licori distilate, sa nu plece musteriul acasa cu mana goala…

ze2

ze1

2. Torna Fratre

Impecabil meniul, asa cum sugereaza si numele, aici sunt readuse in atentie preparate ale romanilor de mai departe in timp si spatiu, adevarate dialecte culinare ale gastronomiei-mama romanesti… muzica e pe sufletul omului, carciumarii-s cu experienta si locu-i tihnit, numa’ bun sa tragi un chef cu lautari.

 

to2 Torna Fratre - restaurant romanesc

3. Vatra Neamului

Un conac la marginea drumului spre Balotesti, acest restaurant merita vizitat, desi nu este chiar usor de ajuns la el. Dar atmosfera de aici, aranjarea salilor, meniul boieresc si inteligenta conceptului gastronomic-artistic motiveaza mica excursie pana aici. Se gateste moldoveneste, cu suflet si har, cu mare grija la pastrarea retetelor basarabene, care-si dezvaluie aromele langa un pahar de vin de peste Prut….

va2 va1

4.Carul cu Bere

Frumos si faimos, cu o arhitectura superba, atmosfera elevata, farmec de berarie central-europeana combinat cu staif de petrecere balcanica. Fara revelatii culinare, fara chelneri campioni, dar cu o locatie de vis si satisfactii medii certe.

ca2 ca1

5. Bistro Jaristea

Restaurant mai degraba ceremonios. Cu un decor high-class si un meniu complex, este un loc children-friendly, ceea ce e remarcabil. E drept ca au si o linie de servire pentru acasa (Gurmand Express) care-i din alt film dar asta e… un mix-grill gastronomic pentru toate buzunarele.

ja3 ja1

Cu siguranta or mai fi si altele, pe noi ne-au insiprat acestea… NO, mi s-o facut o foameee!!!

http://www.eastcomfort.com/romania/bucarest/ap23-2r-apartment.en.html

Stay Connected! :D

surse: www.koolhunt.ro

 

 

Casa Cesianu

Casa Cesianu – fosta Legație germană, cunoscută și sub numele de Casino Victoria sau Teatrul de Revistă Constantin Tănase este o clădire aflată pe Calea Victoriei  la intersecția dintre Calea Victoriei și Bulevardul Dacia, vis-a-vis de hotelul Golden Tulip în București care este abandonată momentan.

La 20 februarie 1880 Germania recunoaște independența României și deschide la 1 martie 1880 Legația Germană de la București, contele von Wesdehlen fiind numit primul ambasador al Germaniei în România.

La 25 august 1944, după capitularea nemților, Legația Germană a fost înconjurată de un pluton de infanterie și de două tunuri antitanc, somându-i pe cei din interior să se predea. Ambasadorul Manfred von Killinger a împușcat-o mai întâi pe secretara sa, cu care se presupune că ar fi avut o relație, iar apoi s-a sinucis.

După terminarea războiului actorul Constantin Tănase moare, iar clădirea este transferată Teatrului de Estrada, sub denumirea Teatrul de Revistă Constantin Tănase.

După 1989 clădirea devine Casino Victoria găzduind și o sală de pariuri sportive.

În 2006 clădirea a fost preluată de Ambasada Germaniei care intenționează să mute aici Institutul Goethe.

În anul 2012 clădirea era încă închisă.

Primaria a mentionat faptul ca acest monunemt istoric va fi realibiltat impreuna cu alte monumante din fonduri europene.

ce3 ce2 ce1

 

Stay connected :D

Surse:  ro.wikipedia.org

 

 

Palatul Sturdza

Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel în stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza și soția sa Maria, în satul Miclăușeni, la o distanță de 20 km de Roman și 65 km de municipiul Iași.

Castelul Miclăușeni este construit în stil neogotic cu elemente de baroc. Clădirea a fost ridicată la sfârșitul sec. al XIX-lea pe locul unui conac boieresc mai vechi din sec. al XVIII-lea, o parte din construcția veche fiind înglobată în actuala clădire, ea aflându-se în aripa estică a castelului.

Castelul Sturdza are etaj și mansardă. Pereții exteriori ai clădirii au fost împodobiți cu numeroase decorațiuni în altorelief, printre care și steme inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu cu o sabie și o ramură de măslin sau elemente simbolice, realizate în anul 1898 în stilul Art Nouveau de către arhitectul Iulius Reinecke. Acesta fusese ajutat de către Maria Sturdza, care ilustrase ca pictoriță multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin și prieten apropiat al familiei Sturdza. 

Părțile componente din lemn ale clădirii (uși, ferestre, lambriuri, scări interioare) sunt realizate din lemn de stejar, tei și rășinoase, fiind bogat sculptate, profilate, traforate și lustruite cu șelac la nivel de mobilier stil.

În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623). Satul acesta i-a fost întărit acestuia în 1598.

La începutul secolului al XVII-lea, vistienicul Simion Stroici a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau încă vedea la începutul secolului al XX-lea. 

La data de 19 aprilie 1699, frații Sturdza și-au împărțit între ei averile, moșia Miclăușeni revenindu-i lui Ioan Sturdza. Pe moșie locuiau și munceau țărani clăcași și țigani vătrași robi, care și astăzi poartă nume de meserii: Bucătaru, Muraru, Pitaru, Curelaru, Mindirigiu, Bivolaru, Surugiu, după cum scrie Costin Merișca, în lucrarea “Castelul Miclăușeni în cultura română” (Ed. “Cronica”, Iași, 1996).  Locuitorii satului Miclăușeni trăiau în bordeie sărăcăcioase pe moșia boierului și pe gârla din preajma parcului boieresc. 

În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza (1710-1792) a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece pe fiecare etaj. În grajdurile conacului erau adăpostiți cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile manejului din cuprinsul domeniului.

Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), Alecu Sturdza a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului. A fost înmormântat în biserica conacului. După moartea sa, de administrarea moșiei s-a ocupat văduva sa, Ecaterina (Catinca). Ea a lăsat moșia fiului său, George A. Sturdza, în 1863.

În anul 1869, George Sturdza s-a căsătorit cu Maria, fiica scriitorului Ion Ghica, mutându-se atunci la moșie.

Dornic să refacă clădirea conacului, George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene și amintind de Palatul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa.

Castelul adăpostea o colecție valoroasă de cărți și documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Cararra, argintărie, dar și piese arheologice, numismatice și epigrafice de mare valoare. Numai colecția de cărți număra 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediții princeps sau rarisime.

Singurul copil al lui George Sturdza și al Mariei Ghica a fost o fiică, Ecaterina. Ea s-a căsătorit în anul 1897 cu Șerban Cantacuzino, dar nu a avut copii. Soțul ei a murit în 1918, Ecaterina Cantacuzino rămânând văduvă de tânără. Ea l-a înfiat pe vărul ei, Matei Ghica Cantacuzino, dar acesta nu s-a dovedit interesat de moșie, emigrând în Occident în timpul celui de-al doilea război mondial. 

 

Pentru o lungă perioadă, de administrarea castelului s-a ocupat Ecaterina Cantacuzino, fiica lui George Sturdza și soția lui Șerban Cantacuzino.

În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți. Castelul a fost devastat de soldații ruși care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe, vânzând alte volume unor magazine din Târgu Frumos, unde erau folosite pentru împachetarea mărfurilor. Pe lângă cărți, au dispărut din castel piese de mobilier și cea mai mare parte din colecțiile familiei Sturdza.

Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.

În anul 1953, comuniștii au desființat așezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea dinjudețul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserica din Miclăușeni. 

În noaptea de 23 decembrie 1968, a izbucnit un incendiu la mansarda castelului, se pare că de la o țigară lăsată aprinsă. Atunci au ars ultimele mobile originale ale castelului, care erau depozitate la mansardă. În anii acelei folosințe nefericite, mai precis în 1985, mansarda și acoperișul castelului au căzut pradă unui devastator incendiu. Apa cu care a fost stins incendiul s-a infiltrat în pereți, contribuind la degradarea progresivă a imobilului.

S-au efectuat lucrări de consolidare și restaurare a clădirii și dependințelor, apoi au fost executate lucrări generate de infiltrarea apei subterane. Au fost reconstituite după fotografii elementele decorative pierdute mai mari sau mai mici. Piesele de mobilier din lemn, în special uși, ferestre, lambriuri, scări interioare din lemn și parchetul original au fost restaurate și conservate în anii 2003-2005.

Lucrările de restaurare nu au fost finalizate în totalitate. Mitropolia Moldovei intenționează să organizeze aici un complex muzeistic și un centru de conferințe, celelalte clădiri urmând să adăpostească un centru de zi pentru persoane vârstnice și un centru de pelerinaj. Una dintre clădiri a devenit deja atelier de pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate. 

Si  bineinteles, castelul a devenit faimos dupa ce in anul 2003, regizorul Sergiu Nicolaescu a turnat câteva scene din filmul “Orient Express” la castelul de la Miclăușeni. 

Eu una, acolo am remarcat acest castel, care mi-a atras atentia. Cat despre film….frumos, dar foarte trist…

 

stu4 stu3 stu2 stu1

http://www.eastcomfort.com/romania/bucharest/ap19-1r-apartment.en.html

Stay Connected! :D

surse: http: ro.wikipedia.org